Literatură pentru bani?

Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Literatură pentru bani? jpeg

● Tim Parks, Where I’m Reading From, Vintage, 2015.

Credeţi că scriitorul trebuie să mănînce de două ori pe zi? Aceasta era întrebarea cu care revista Vremea deschidea o anchetă în nr. 69 din 27 iunie 1929.

Mi-am adus aminte de această anchetă citind „Does money make us write better?“, eseul lui Tim Parks (acesta fiind, alături de James Wood, Daniel Mendelsohn şi Francine Prose, unul dintre criticii pe care-i urmăresc constant – îmi cer scuze colegilor care încă se raportează la triada Maiorescu-Călinescu-Manolescu; chiar nu ţin să epatez!), eseu publicat în ultimii ani în The New York Review of Books şi reluat în culegerea Where I’m Reading From: „Invitat să scriu pentru diverse site-uri, unele cu audienţă mult mai mare, am ales să rămîn la New York Review, din loialitate, dar şi pentru că mă plătesc mai bine. Aş scrie mai prost dacă aş scrie pentru site-uri mai populare pentru bani mai puţini? Sau aş scrie mai bine pentru că aş fi entuziasmat de numărul mai mare de cititori? Şi acest număr mai mare de cititori m-ar ajuta să fac mai mulţi bani dacă aş publica o nouă carte? Şi dacă aş face mai mulţi bani cu acea carte, folosindu-mă de audienţa sporită a site-ului, asta presupune că următoarea mea carte va fi încă şi mai bună? Sau voi scrie de fiecare dată la fel, indiferent de onorariu?“, se întreabă, în cascadă, Tim Parks.

Pentru că îmi întîlnesc la lecturile publice propriii mei cititori şi pentru că ţin cursuri de scriere creativă pentru scriitori aspiranţi, ştiu prea bine că, la mijloc, s-a strecurat, în timp, o mare neînţelegere. Majoritatea crede că se fac şi, mai ales, că se pot face bani din literatură. Această falsă impresie e cauzată, în primul rînd, de bunul-simţ: cine-şi poate imagina că investeşti timp şi efort pentru a scrie o carte fără să şi cîştigi ceva de pe urma acestui demers creativ?! În al doilea rînd, e vorba de o necunoaştere a stării lucrurilor: cine-şi imaginează că piaţa de carte de la noi este atît de mică, încît scrisul este doar un hobby, nu şi o meserie?!

Statisticile arată că, în 1990, tirajul mediu al unei cărţi era de 24.000 de exemplare, în 1993 scăzuse deja la jumătate, pentru ca în 2010 să atingă pragul critic de doar o mie de exemplare. Practic, de la Revoluţie încoace, piaţa de carte românească a pierdut cîte o mie de cititori/cumpărători în fiecare an. În acest moment, tirajul mediu al unui roman scris de un autor român este de o mie de exemplare, pe cînd un volum de poezie are un tiraj mediu de 300 de exemplare. Nu e nevoie de cine ştie ce calcule pentru a realiza că, la noi, scriitorii scriu degeaba, mai bine zis, din propria plăcere/vanitate, pentru a face exact atîţia bani cît să-şi permită să-şi cumpere singuri propria carte pentru a le-o oferi prietenilor.

Există totuşi un avantaj de a scrie pentru o piaţă atît de restrînsă: scriitorul român nu e nici tentat, nici constrîns de editură să facă vreun compromis comercial; altfel spus, singura opţiune este să scrie bine, cît mai bine, pentru el însuşi, pentru prieteni, pentru adevăraţii cititori, pentru criticii literari, eventual pentru posteritate.

„Astăzi, scriitorii aspiranţi urmează ateliere de scriere creativă şi primesc feedback profesionist. Mulţi dintre ei vor publica povestiri în mediul online şi vor primi comentarii de la cititori necunoscuţi. Cu toate acestea, am remarcat că acest lucru nu e suficient. Cursanţii se bucură cînd li se spune că scriu bine, dar au nevoie de confirmarea publicării de către o editură, lucru care presupune bani. Nu că şi-ar dori cine ştie ce sumă, nu în acest moment. Dar vor o confirmare că există ca scriitori. Totuşi, imediat ce sînt publicaţi, banii încep să conteze… Să fii scriitor este o calitate pe care ţi-o conferă numai un editor dispus că investească în cartea ta şi, cu cît investeşte mai mult, cu atît mai mare este încrederea în tine ca scriitor“, mai spune Tim Parks.

Din păcate, la noi lucrurile nu stau chiar aşa. Investiţia într-un scriitor este, de fiecare dată, minimală. Diferenţele sînt neglijabile, iar debutanţii oricum nu au de ales. Zic „mersi“ dacă manuscrisul le-a fost acceptat de o editură bună, care nu le-a cerut bani pentru publicare. La noi nu se pune problema ofertelor multiple şi, cu atît mai puţin, a celebrităţii în cazul unui succes. Succes însemnînd epuizarea tirajului iniţial într‑un timp rezonabil (un an, să zicem) şi, eventual, primirea unui premiu care oricum nu înseamnă nimic din punct de vedere comercial. La noi, o carte premiată nu devine automat şi o carte (mai bine) vîndută. Parte din cauză că literatura română nu are cine ştie ce cotă de piaţă, parte şi din cauză că premiile se dau, la noi, pe cumetrie, de către jurii neprofe­sioniste, pe criterii absurde.

„Cel mai important lucru este comunitatea de referinţă. Scriitorii se pot descurca cu mai puţini bani proveniţi din scris, dacă simt că scriu pentru un număr de cititori dedicaţi, care cumpără suficient pentru a-l mulţumi pe editor. Dar natura globalizării, cu trend-ul ei de a unifica literaturile, înseamnă că aceste comunităţi se subţiază, împărţindu-se între autorii care vînd foarte mult şi cei care vînd foarte puţin“, mai spune Tim Parks, care apelează la exemplul scriitorului indian octogenar U.R. Ananthamurthy, care scrie în Kannada nativă şi care niciodată nu va avea parte de popularitatea şi vînzările altor scriitori indieni, precum Salman Rushdie sau Vikram Seth, care scriu în engleză, deşi literatura acestora, insinuează Parks, n-ar fi la fel de valoroasă.

Această situaţie începe să fie tot mai prezentă în măsura în care unii scriitori, dezamăgiţi aprioric de nivelul scăzut al audienţei literaturii de la noi, îşi propun să scrie sau să-şi traducă imediat cărţile în limba engleză, aşadar dinainte de a fi publicate în română, în speranţa că vor stîrni interesul şi vor avea parte de o expunere mai mare şi, implicit, de venituri mai mari, prin intermediul unui editor străin. Dar cum ar putea un editor străin investi într-un scriitor care n-a publicat şi, prin urmare, nici n-a confirmat, mai întîi în limba natală?

Chestiunea aceasta mă duce la un alt eseu al lui Tim Parks, „The dull new global novel“, în care criticul vorbeşte despre felul în care fiecare scriitor ţinteşte să fie confirmat de piaţa de carte engleză. Prin urmare, în încercarea de a se adresa unui cititor global, scriitorul pierde, în mod deliberat sau inconştient, acele mărci specifice culturii din care provine: „Există tot mai mult credinţa că, pentru a fi considerat mare, un scriitor trebuie să devină neapărat un fenomen internaţional… Tot mai mulţi scriitori europeni, africani, asiatici sau sud-americani consideră, astfel, că au eşuat dacă nu obţin popularitatea internaţională.“ Tim Parks crede că această tendinţă este nocivă literaturii: „Din momentul în care un autor îşi doreşte un cititor internaţional, scrisul său va suferi modificări. În special, prin felul în care va încerca să facă totul comprehensibil oricui… Mai mult, limbajul folosit va fi cît se poate de simplu. Kazuo Ishiguro a vorbit despre importanţa evitării aluziilor şi jocurilor de cuvinte, pentru a face textul cît mai uşor de tradus. Scriitori scandinavi evită deja numele de personaje dificil de pronunţat pentru cititorul englez.“

Pe piaţa literară globală, crede Tim Parks, scriitorii cu adevărat speciali îşi vor găsi tot mai greu locul. Ceea ce ne întoarce la întrebarea de la care am pornit şi pe care am putea-o reformula astfel: cît de simplu şi de inteligibil („dull“) ar trebui să scrie prozatorii pentru a-şi cîştiga pîinea în epoca literară globalizată?

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.