Kafka la Teheran

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Kafka la Teheran jpeg

● Sadegh Hedayat, Femeia care şi-a pierdut bărbatul, traducere din persană, note şi comentarii de Gheorghe Iorga, Editura Tracus Arte, 2019.

Născut la Teheran şi mort la Paris din a doua tentativă de sinucidere, Sadegh Hedayat (1903-1951) este considerat azi cel mai important scriitor iranian modern şi primul autor occidental de limbă persană. Născut într-o familie de aristocraţi, a studiat arhitectura şi literatura europeană în Franţa, unde a trăit o bună parte din viaţă, scriindu-şi vasta operă deopotrivă în persană şi în franceză: cîteva zeci de volume de proză şi eseistică, piese de teatru şi jurnale de călătorie, plus traduceri din Cehov, Kafka, Sartre şi Schnitzler. Preocupat de limbile preislamice şi de folclorul persan, dar influenţat major de modernismul european, Sadegh Hedayat a fost şi un critic acerb al despotismului politic şi religios din Iranul monarhic al primei jumătăţi a secolului XX. Cel mai faimos roman al său, Bufniţa oarbă (Polirom, reeditat în 2015), început la Paris şi terminat la Bombay la sfîrşitul anilor ’30, lăudat de contemporanii André Breton şi Henry Miller, ecranizat apoi în anii ’90, a fost interzis la Salonul de Carte din Teheran în 2005.

Scrisă în mai puţin de două decenii, consistenta operă a lui Sadegh Hedayat este de o remarcabilă omogenitate. Cele zece povestiri din acest volum „comunică“ cu restul prozelor sale în principal la nivel tematic: singurătatea individului, respingerea societăţii şi retragerea din lume, pe de o parte; nefericirea în cuplu şi eşecul dragostei (cauzele fiind moralitatea tradiţională sau imposibilitatea comunicării), pe de altă parte.

Volumul se deschide cu o parabolă kafkian-sartriană intitulată „Camera obscură“ (filmul din 1997 al conaţionalului Abbas Kiarostami, Taste of Cherry, pare să-i datoreze cîte ceva): un bărbat, pe care naratorul îl cunoaşte în timpul unei călătorii cu maşina, renunţă la societate şi, în principiu, la viaţă, retrăgîndu-se într-o cameră construită special – ovală, fără ferestre, învelită în velur – dintr-o casă veche, într-un sat izolat, unde se hrăneşte doar cu lapte, într-o formă simbolică de regresie la stadiul ideal de fetus („Voiam să dispar într-o vizuină ca animalele sălbatice iarna, voiam să mă scufund în propria obscuritate şi să evoluez prin mine însumi. La fel cum, în camera obscură, fotografia apare pe sticlă, la fel cum, în om, ceea ce e fragil şi ascuns moare din cauza eforturilor vieţii, din cauza zgomotului şi a luminii“). În schulziana proză „Manechinul din spatele perdelei“, un tînăr iranian se întoarce acasă de la studii din Franţa însoţit de un manechin de porţelan, care întruchipează idealul său feminin de frumuseţe şi armonie de cuplu („îi depăşea şi imaginaţia, şi speranţele; mereu mulţumită, mereu zîmbitoare; o faţă ce nu se va rida niciodată; nu s-ar deforma niciodată şi, avantaj suplimentar, era rece“), spre stupoarea logodnicii sale, aleasă de familie dintre verișoarele lui, care încearcă să se substituie, în mod dramatic, manechinului. (Filmul lui Craig Gillespie din 2007 Lars and the real girl e construit pe aceeaşi idee.)

Cuplurile lui Sadegh Hedayat sînt fragile, măcinate de suspiciune, nerăbdare, ruşine, orgoliu şi violenţă, şi sfîrşesc întotdeauna cu moartea cuiva. Un bărbat, luat prin surprindere de sinuciderea celui mai bun prieten, îşi bănuieşte soţia de adulter, ceea ce duce la o altă tragedie („Abisul“); un alt bărbat nu poate trece peste o farsă a infidelităţii în care e implicată logodnica lui („Măştile“); un altul se comportă copilăreşte de crud faţă de femeia de care e îndrăgostit, împingînd‑o la un gest necugetat („Oglinda spartă“); iar un altul îşi ascunde dragostea („deghizat în curent de aer“) cu un stoicism deopotrivă naiv şi admirabil într-o proză cehoviană despre vieţile mărunte din Iranul rural („Daş Akol“). În proza titulară (singura în care protagonistă este o femeie), o tînără femeie, orfană de tată şi crescută de o mamă absentă şi rece, dezvoltă o dependenţă masochistă faţă de soţul ei (vezi şi fragmentul de mai jos), iar cînd acesta o părăseşte, ea resimte lipsa violenţei şi pleacă umilă în căutarea lui, dispusă să repete greşeala mamei.

„Tronul lui Abu Nasr“, în care o mumie readusă la viaţă în urma unui ritual, pentru a desăvîrşi o poveste de dragoste nefericită din vechime, este un omagiu adus lui E.A. Poe, iar „Nopţile de la Varamin“, în care soţia moare doar pentru a‑i demonstra soţului, necredincios învederat, că există lumea cealaltă, împrumută din proza fantastică a lui Guy de Maupassant, un alt autor pe care Sadegh Hedayat l-a admirat mult.

Proza psihologist-existenţialistă pe tema inadaptării, cu atmosferă apăsătoare şi elemente de parabolă, a lui Sadegh Hedayat a făcut ca acesta să fie perceput drept un Kafka oriental (de altfel, ultima lui scriere de dinaintea sinuciderii este o confesiune intitulată „Mesajul lui Kafka“), lucru care spune multe, dar nu totul despre proza iranianului. Din fericire, în limba română mai avem, graţie traducătorului Gheorghe Iorga, pe lîngă romanul deja menţionat Bufniţa oarbă, încă trei volume de nuvele şi povestiri: Îngropat de viu (Polirom, reeditat în 2014), Hadji Agha şi S.G.L.L. (ambele Limes, 2018).

***

Sadegh HEDAYAT

Femeia care şi-a pierdut bărbatul (fragment)

Două luni, la Teheran, trăiră fericiţi într-o cămăruţă. Ziua, Gol Bebu se ducea la muncă, iar Zarrin Kolah mătura locuinţa, cîrpea haine, se ocupa de casă. Seara se copleşeau unul pe altul cu mîngîieri. Zarrin uitase deja complet de copilărie, de surori, de mamă, pînă şi de prietena ei. Dar, la capătul a trei luni de la casătorie, comportamentul lui începu să se schimbe. Se ducea seara la cafenea şi fuma opiu în tovărăşia unui prieten. Lucru straniu, opiul în loc să-l facă insensibil şi apatic, acţiona asupra lui ca un excitant, îl arunca în criză. Imediat ce se întorcea acasă, îi administra lui Zarrin o zdravănă mamă de bătaie cu biciul. Totul începea cu reproşuri pentru nişte fleacuri: ba fiindcă îşi arsese bordura tchador-ului, ba fiindcă întîrziase să aprindă samovarul, ba fiindcă supa era prea sărată. Pe urmă, îşi plimba încolo şi încoace, prin cameră, privirea bizară, cu ochii dilataţi şi goi, şi punea mîna pe bici. Era un bici de culoare neagră, cu două noduri zdravene la capătul şfichiului. Îi servea şi pentru a-şi cravaşa măgarii. Îl agita în aer deasupra capului şi-i plesnea braţele, coapsele şi şalele. Iar ea n-avea altă soluţie să se apere decît să se înfăşoare în tchador-ul ei negru, strigînd cît o ţineau puterile... În cele din urmă, o împingea cu o lovitură de picior şi-şi arunca biciul. Ea continua să geamă plîngînd ore în şir. Făcea asta dinadins. În acest timp, el, satisfăcut, se ghemuia într-un colţ, cu spatele sprijinit de ladă şi-şi aprindea pipa... Atunci el o întreba: „Ce avem la masă, femeie?“ De îndată, ea se ridica pisicindu-se, lua cratiţa şi o golea în castronul cel mare de aramă. Puneau bucăţele de pîine în supă şi o mîncau cu ceapă crudă. Doar cînd ea făcea lampa mai mică şi erau gata să se culce sub cuvertura de ornament moltonată cu flori verzi şi negre, el îi săruta o singură dată ochii plînşi, simţind pe buze un gust sărat, şi se împăcau în sfîrşit. Lucrurile se petreceau în fiecare seară la fel.

Cu toate că Zarrin se contorsiona şi gemea sub şfichiuituri, în realitate asta îi făcea plăcere. Se simţea atunci măruntă şi aşa de plăpîndă în faţa lui şi, cu cît o biciuia mai tare, cu atît îl iubea mai mult. Ar fi vrut să-i sărute mîinile zdravene, obrajii roşii, ceafa groasă, braţele musculoase, torsul păros, buzele cărnoase, dinţii puternici. Era înnebunită mai cu seamă de mirosul trupului său, miros de grajd. Îi plăceau mişcările lui brutale, dar, mai mult decît orice, bătăile pe care le încasa. Putea găsi, la urma urmei, un soţ mai bun ca el?

După nouă luni ea avu un fiu. Nou-născutul avea pe şale două semne roşii ca nişte urme de bici. Era convinsă că, din pricina loviturilor primite, copilul le moştenise.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.