Între tată şi fiu

Publicat în Dilema Veche nr. 709 din 21-27 septembrie 2017
Între tată şi fiu jpeg

● Immanuel Mifsud, În numele Tatălui (și al Fiului), traducere de Denisa Duran, Editura Polirom, 2015. 

Immanuel Mifsud (n. 1967) vine dintr-o literatură, cea malteză, despre care nu știm mai nimic (așa cum cei mai mulți ar putea spune despre a noastră), însă omul pare să se fi descurcat destul de bine de vreme ce, scriind în engleză, în 2002 a primit National Book Award pentru volumul de povestiri Sara Sue Sammut’s Strange Stories. Immanuel Mifsud a început să scrie literatură din adolescență, în special poezie și proză, a făcut teatru, dar a publicat și literatură pentru copii, inclusiv un volum cu cîntece de leagăn. Primul său roman, cel de față, a luat în 2011 Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, distincție primită, pentru primele lor romane, și de Răzvan Rădulescu sau de Ioana Pârvulescu.

În numele Tatălui (și al Fiului) nici nu este propriu-zis un roman: începe cu un argument biografic al autorului, continuă ca un poem și apoi ca un eseu narativ pe două voci presărat de referințe literare. În „Cuvîntul înainte“, Immanuel Mifsud povestește cum, înainte de moartea tatălui său, descoperise din întîmplare un scurt jurnal început în 1939 de tatăl său, după ce acesta se înrolase în Regimentul Maltez al Maiestății Sale, dar nu-i acordase prea multă importanță literară. Cum se întîmplă de obicei, după moartea tatălui, scriitorul, devenit între timp el însuși tatăl unui băiat, a redeschis jurnalul de război și s-a trezit „citind alt text, unul care începea să iasă la iveală din acele pagini, un text compus nu doar din amintiri, ci și din reflecții asupra masculinității și experienței de a fi tată“. Immanuel Mifsud apelează la exercițiul lui Roland Barthes, cel care, în Camera luminoasă, scrisese despre mama sa, după moartea acesteia, un alt fel de „discurs îndrăgostit“. Dar Immanuel Mifsud nu scrie un discurs propriu zis, nici un „jurnal de doliu“, tot precum -Barthes, ci se pune în dialog cu tatăl său prin intermediul jurnalului patern devenit un fel de mediu textual: transcrie pasaje, le comentează, deapănă amintiri, relatează episoade, face proiecții, introduce note de subsol la propriu în acest dialog poematic imaginar dintre cei doi bărbați aflați la vîrste relativ apropiate, dar despărțiți de trecerea cîtorva decenii, de experiența unui război și, mai ales, de diferențele a tot ceea ce-i leagă.

Dialogul lui Immanuel Mifsud cu tatăl său mort este, de fapt, o lungă dare de seamă cvasi-sentimentală cu refren din cîntecul de război al lui Lili Marlene, o confesiune („credeam că numai eu plîng, că numai eu fac lucruri pe care n-ar trebui să le fac“) ușurată de absența pe care numai scrisul o poate transforma într-o ștafetă a vorbelor înnodate pe hîrtie în ciuda timpului („voiai să scrii povestea ta, astfel încît, într-o zi, fiul tău să scrie povestea poveștii tale“). Un dialog-confesiune pe care și muzicianul Roger Waters, cel rămas de mic orfan de tatăl mort pe front undeva în Italia, l-a transformat în artă, mai întîi în albumul The Wall înregistrat cu trupa Pink Floyd, apoi în filmul omonim regizat de Alan Parker, film despre pierderile războiului la care tatăl lui Immanuel Mifsud își duce propriul fiu și se lasă văzut plîngînd (vezi și fragmentul de mai jos). Copilul Immanuel Mifsud înregistrează acel moment de slăbiciune al tatălui său care plînge („Eric Fletcher Waters a luptat în același război ca și tine, sub aceeași Coroană, împotriva acelorași demoni“), spre deosebire de Roger Waters, care a deplîns toată viața pierderea prematură a tatălui său. Această punere în abis datorată pînzei pe care este proiectat filmul este o imagine frumoasă a dialogului peste timp și o bună metaforă a intertextualității cărții. La fel ca în cîntecele lui Roger Waters, dar într-un registru mai puțin măreț, Immanuel Mifsud o aduce pe scena rememorării și pe mama, întruchiparea unei Lili Marlene domestice, așa cum își continuă dialogul imaginar cu tatăl său inclusiv pe tema convingerilor lui socialiste (sînt menționate multe nume de figuri politice).

Dimensiunea metatextuală este prezentă permanent: de la Roland Barthes invocat în „Cuvîntul înainte“, trecînd prin cîntece populare, imnuri, piese pop (Sonny și Cher) sau creații culte, precum opera La Traviata, revenind la experiențele personale ale structuraliștilor, Julia Kristeva, Jacques Lacan sau Hélène Cixous, parafraze și versuri citate din Kundera, Arthur Rimbaud ori Sylvia Plath, pînă la Peter Handke invocat în „Cuvîntul după“. Un astfel de eseu, dar mai consistent eseistic și mai puțin poetic, au scris Julian Barnes în Nimicul de temut (Editura Nemira) sau Joan Didion, în Anul gîndirii magice (Editura Pandora-M), tot o scriere despre pierdere și reconsiderarea vieții în absența familiei pierdute prematur.

Polifonic și livresc, deși cumva auster, alternînd perspectivele și registrele stilistice, dialog al reconsiderării și poem al reconcilierii, cu niveluri textuale religioase și trimiteri la cultura populară, acest foarte scurt roman de dimensiunea unei nuvele este o bună recomandare pentru prezența lui Immanuel Mifsud la Iași, invitat în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere din Iași (FILIT), în perioada 3-8 octombrie (www.filit-iasi.ro).

***

Immanuel MIFSUD
În numele Tatălui (și al Fiului)
(fragment)

Tocmai în fundul dulapului care-mi adăpostește amintirile se află un film scurt, făcut într-o după-amiază de duminică. La Hal Far sau Ta’Qali. Soare de iarnă. Îmi aduseseși în dar o minge. O minge colorată, cu niște imagini cu rațe sau cu urși sau cu nu mai știu ce. Stăm la vreo trei metri unul de altul. Bate vîntul și din cînd în cînd vine cîte-o rafală mai puternică… Vreo trei metri între noi și vîntul care bate din toate părțile. Îți lași greutatea pe piciorul vătămat și lovești mingea cu celălalt picior, exact cît să se rostogolească pînă la mine. Nu sînt șchiop, ca tine, n-am nevoie să-mi las greutatea pe un singur picior. Așa că trag adînc aer în piept și lovesc mingea cu cea mai puternică lovitură pe care am dat-o în viața mea. Piciorul tău nu poate face față la așa ceva și mingea trece exact pe lîngă tine și se duce mai departe. Era o minge ieftină, ușor de purtat de vînt. Și te văd cum mergi după minge, cît de repede poți, iar vîntul bate tot mai tare și mingea se duce tot mai departe; atît de departe, încît ești doar o pată în depărtare, de nerecunoscut dacă n-ar fi mersul tău legănat. Și apoi te văd din depărtare, întorcîndu-te încet, și încep să tremur pentru că mă simt vinovat, pentru prima oară în viața mea. Și mi-e milă de tine. Mi-e atît de milă de tine încît îmi vine să plîng. Probabil asta e prima amintire pe care o am cu tine. Nu cred că aveam mai mult de patru ani în acea duminică pe care nu pot s-o uit. Uită-te la bietul om, uită-te cît de departe a trebuit să meargă să ia mingea. E numai vina mea, am lovit-o prea tare. Bietul taică-meu joacă fotbal cu mine, cu toate că e șchiop, și eu ce mă apuc să fac? Lovesc mingea de ajunge în partea cealaltă. Bietul taică-meu. Din acea zi, te-am privit mereu cu milă, aceeași milă pe care am resimțit-o pentru tine și în sala de la Cinematograful Upper Savoy, în ziua cînd am împlinit șaisprezece ani.

Și deodată îmi dau seama că totul se reduce la numele Tatălui: primele amintiri cu tine, primele crize de plîns, primele certuri, primele tensiuni. Toate în numele Tatălui. Acest falus mare, viguros, care își înalță capul din adîncimile întunecoase ce mă înconjoară. Sînt atîtea lucruri pe care aș fi vrut să ți le spun despre mine, dar n-am făcut-o niciodată. Au fost atîtea dăți în care am vrut să-ți spun cine sînt, dar m-am stăpînit… Cum puteam să lupt cu un soldat care avea trei trese și un piept plin de medalii? Cum puteam să mi folosesc praștia cînd tu trăgeai cu tunul? Eram ca David cu Goliat. Sau ca Avraam și Isaac. Și apoi, într-o bună zi, cerurile s-au deschis asupra mea și am auzit un glas tunător spunîndu-mi că în mine își găsește toată bucuria. Am ridicat ochii și am plîns pentru că, așa cum știi prea bine, dintre toate gesturile Bărbatului, plînsul e cel mai măreț. Tu m-ai învățat asta.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.