Iertarea lui Ovidiu

Publicat în Dilema Veche nr. 756 din 16-22 august 2018
Iertarea lui Ovidiu jpeg

A trecut neobservat faptul, de o anume însemnătate culturală, că Primăria Romei a emis, cu ceva timp în urmă, o revocare a decretului prin care Împăratul Octavian Augustus l-a trimis în exil, la Tomis, pe Publius Ovidius Naso (43 î.Chr., Sulmona – 17 d.Chr., Tomis). Cum dosarul tematic al numărului 647 de anul trecut al revistei noastre a fost dedicat poetului cu ocazia a două mii de ani de la moartea sa, simt nevoia de a pune în context acest fapt. Cu atît mai mult cu cît nu se știe exact cînd a murit poetul: e posibil ca abia anul acesta să se împlinească cele două milenii. Dintr-o cronică a istoricului Hieronymus, singura sursă antică ce face o vagă referire la acest subiect, s-a dedus că moartea lui Ovidiu s-ar fi petrecut în anul 17 sau, poate, în 18. Deși mormîntul său se află pe malul Mării Negre, nu se ştie cu exactitate nici locul unde a fost îngropat. De altfel, biografia poetului e plină de necunoscute.

Poet al epocii sale, respectat, citit şi admirat pentru o carte de lirică erotică devenită extrem de populară, Ars amatoria, Ovidiu rămăsese, după morțile lui Horațiu și Vergiliu, cel mai mare poet al Romei. Talent şi faimă care i-au adus şi sfîrşitul, căci Octavian Augustus l-a exilat la marginea Imperiului. În vîrstă de 51 de ani, Ovidiu se vedea nevoit să-şi părăsească cea de-a treia soţie, fiica şi nepoţii, prietenii pentru a trăi pe malul Mării Negre, în mijlocul unei populaţii barbare formate din geţi, sarmaţi şi greci, a căror limbă n-o vorbea. Familia şi prietenii l-au convins să nu se sinucidă, să plece în exil şi să încerce să obțină de acolo iertarea Împăratului.

„Pricina prăbuşirii mi-o ştie toată lumea / Şi nu mai e nevoie aice să o spun“, afirmă poetul şi e o amară ironie faptul că, neprecizată în versurile sale, din delicateţe, dar şi din teama de a nu-l răni/mînia şi mai mult pe Împărat, cauza care i-a atras pedeapsa a rămas pînă astăzi necunoscută. Tot ceea ce știm este ce ne spune poetul însuși în Triste: motivele au fost carmen – adică Arta iubirii – și error, o greșeală, nu o crimă. Cum Ovidiu s-a limitat să scrie că motivul ar fi fost, așadar, o poezie și o greșeală (se pare că ar fi fost martorul unui delict), motivele reale ale relegării sale la Tomis (relegarea fiind o formă de exil mai uşoară, temporară, fără confiscarea averii şi a titlurilor) au dat naştere multor teorii ale comploturilor.

Filologul italian de origine română Demetrio Marin a scris, pe această temă, un studiu fascinant, tradus şi la noi, în care demontează aceste teorii: „Care să fi fost greşeala (error) la care se referă poetul? Este greu de spus. Trebuie să fi fost pretextul, faptul ultim, cauza ocazională de care s-a servit Augustus ca să scape de poet. Greşeala, prin urmare, putea fi faptul că Ovidiu a intermediat întîlnirile dintre Iulia Minor şi D. Silanus: potrivit nouă, însă, e mai puţin probabilă, deşi nu exclusă. În această implicare, Ovidiu trebuie să fi văzut mai degrabă aspectul politic şi mai puţin cel moral. Nu trebuie exclus nici faptul că greşeala putea fi de natură religioasă: violarea unui mister de-al lui Isis, sau poate altceva, îi va fi părut poetului «liber gînditor» o acţiune asemănătoare unei cuceriri amoroase: justificarea o găsea poate în libertatea lui Jupiter de care – credea el – se bucurau romanii antici. Nu este exclusă, potrivit nouă, nici soluţia, să-i spunem, cumulativă, Ovidiu putînd fi implicat în mai multe asemenea greşeli «legale», care îi puteau provoca, în mod automat, exilul. Ni se pare, însă, că o asemenea greşeală trebuie căutată pe linia cauzei autentice a exilului: politica, potrivit lui Ovidiu (aşa a apărut şi în ochii lui Augustus). De aceea poate, greşeala a fost relaţionată cu vreun factum întîmplat în domus Fabia, cu care poetul era înrudit prin cea de-a treia soţie a sa, Fabia. Fabius, din cîte se poate deduce din corespondenţa lui Ovidiu, avea şi el sentimente cel puţin neaugustane şi poate chiar republicane.“ Concluzia fiind că „dorinţa de libertate a lui Ovidiu, şi care, în contextul opoziţiei faţă de Augustus, va fi determinat relegarea sa la Tomis, din păcate nu a putut decît în parte să răscumpere impresia nefavorabilă suscitată mai ales de activitatea lui poetică din prima perioadă, care nu era în consonanţă cu principiile morale care se doreau instalate în societatea augustană. Aspiraţia spre libertate a fost parţial contrabalansată de imoralitatea operei (şi, poate, de viaţă).“ (Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis. Teze şi ipoteze, traducere de Corina Gabriela Bădeliţă, Institutul European, 2009)

Ovidiu a petrecut în exil la Tomis nouă ani, fără să obţină iertarea, pe care, de fapt, din bătrînețe sau poate din deznădejde, nici n-a mai cerut-o după moartea lui Octavian Augustus în 14 d.Chr., cînd prietenii săi de la Roma se împuţinaseră şi nu mai aveau influenţă. În exil a scris cinci cărţi din Tristia / Triste (între 8-12 d.Chr.) şi patru cărţi din Epistulae ex Ponto sau Pontica / Pontice (12-16 d.Chr.), trimise soţiei, prietenilor şi Împăratului; plus un poem satiric, Ibis, care nu s-a păstrat, și doar 132 de versuri dintr-un poem didactic intitulat Meşteşugul pescarului. Istoricii literari arată că niciodată înainte de exil Ovidiu n-a scris cu atîta constanță și continuitate, opera sa tomitană însumînd mai multe versuri decît creațiile sale romane. Ovidiu pretinde că a învățat limbile geților și sarmaților și c-ar fi fost onorat nu doar de tomitani, ci chiar și de sarmați, dar de la corespondenții poetului și pînă la istoricii de azi, mulți i-au reproșat lipsa de interes pentru locul de surghiun, poetul fiind preocupat exclusiv de a-și asuma vina incriminatorie și a se întoarce în saloanele Romei. Unii exegeți apelează la context și arată că interesul pentru spațiile și popoarele socotite „sălbatice“ de romani va fi un cîștig abia al secolului al XVIII-lea, odată cu Iluminismul, adică odată cu apariția geografiei moderne și a etnografiei bazate pe expedițiile de explorare.

Prima traducere românească din versurile lui Ovidiu (doar şapte versuri) a fost făcută la Sibiu de Valentin Franck, după o culegere de maxime, publicată în 1679. În dosarul tematic de anul trecut, menționat mai sus, criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu remarcă faptul că Vasile Alecsandri este primul autor român care-i consacră lui Ovidiu o operă: drama Ovidiu, apărută în 1888, la cinci ani după ce francezul Honoré Bonhomme compusese comedia într-un act în versuri L’exil d’Ovide. Și Nicolae Iorga a scris un poem dramatic în cinci acte intitulat Ovidiu (1926), cea mai recentă piesă de teatru fiind, probabil, Viaţa şi pătimirile lui Publius Ovidius Naso (1994) de Paul Miron. Un volum cu versuri mai vechi, din anii ’50, a publicat în 1999 Ştefan Aug. Doinaş: Ovidiu la Tomis. Versuri din „exil“. Cît despre ficțiunile scrise în alte limbi, Mircea Anghelescu este de părere că romanului Dieu est né en exil (1960), scris în franceză de conaționalul Vintilă Horia, premiat și apoi dez-premiat cu Goncourt, i se datorează revenirea figurii şi operei lui Ovidiu în interesul public după al Doilea Război Mondial. A fost primul roman inspirat de viața poetului roman exilat printre barbari, urmat de altele, în alte limbi, printre care Die Letzte Welt (1988) de Christoph Ransmayr (Ultima lume, traducere de Mircea Ivănescu, RAO, 2008), An Imaginary Life (1999) de David Malouf și Ovid. A Scape-goat (2011) de Michael Solomon (Acasă între lumi. Romanul lui Ovidiu, traducere de Mihnea Gafiţa, Humanitas, 2012). La noi, trebuie să adaug eu, ficțiuni inspirate de viața poetului au scris Marin Mincu, Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu (roman, Polirom, 2005) și Mircea Cărtărescu, „Pontus Axeinos“ (povestire în volumul Fata de la marginea vieţii, Humanitas, 2014).

Revenind la pretextul acestui text, decretul de revocare a exilului lui Ovidiu se datorează unei propuneri a partidului italian Movimento Cinque Stelle. Nu e prima dată cînd italienii emit un astfel de act simbolic: acum cîțiva ani a fost revocată și condamnarea la moarte prin ardere pe rug a lui Dante, acuzat în 1302 de fraudă și luare de mită. Nevoit să fugă din Florența, Dante a murit tot în exil și tot cvincvagenar.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.