Gusturi, kestiuni, uimiri

Publicat în Dilema Veche nr. 700 din 20-26 iulie 2017
Gusturi, kestiuni, uimiri jpeg

● Răzvan Exarhu, Fericirea e un ac de siguranţă, ilustraţii de Andreea Chirică, Editura Curtea Veche, 2017. 

Dintre toate vedetele de televiziune & radio care au publicat cărţi din articolele scrise în ziare şi reviste sau pe blog-uri (Andreea Esca, Andrei Gheorghe, Mihaela Rădulescu, Lucian Mîndruţă sau chiar Tudor Chirilă), singurul care are şi talent literar este Răzvan Exarhu. Ar putea foarte bine să se apuce într-o zi de literatură, căci textele lui sînt, de fapt, în zona eseisticii cu stil, idei şi umor pe care o practică un Radu Paraschivescu.

Cele peste 300 de pagini adună articole scrise între anii 2003-2017, publicate în Academia Caţavencu, Evenimentul zilei, Şapte seri, 24-Fun, pe blog-ul personal, dar şi în Dilema. Unele texte au fost postate iniţial pe Facebook sub numele Mihai Sadomasoveanu, „un alter ego apărut spontat în viaţa mea, un fin şi crud observator al celor omeneşti şi, mai ales, al eternităţii inumane, care sper să convingă că Omul este măsura tuturor Kestiilor“. Răzvan Exarhu îşi numeşte această colecţie de texte „jurnal de obsesii, teme şi momente“ şi, într-adevăr, împreună cu însemnări scrise pe reţelele sociale, adică observaţii şi reflecţii, liste şi jocuri de cuvinte (însoţite inclusiv de hashtag-urile lansate de el #ninonino, #asaincepe, #uimiţisalvăm, #insist ş.cl.), schiţe şi note în chip de (pre-)texte niciodată dezvoltate (în genul celor din rubrica noastră „Cu ochii-n 3,14“) sau chiar glume într-o frază („intelectualii ar trebui să se uite la filme porno în latină“), cartea are o notă foarte personală, însă e structurată tematic foarte coerent (pe „afinităţi“), alternînd eseurile cu notaţiile mai frivole, desenele Andreei Chirică delimitînd clar cele cincisprezece capitole.

„Scrisul, ca şi lucrul în bucătărie, mai tîrziu, a fost în bună măsură un soi de meditaţie, de penitenţă purificatoare şi de celebrare a unor fragile epifanii“, spune Răzvan Exarhu în textul introductiv, unde şi explică, întorcîndu-se la imaginea femeilor din copilăria brăileană, sensul acului de siguranţă purtat discret în hainele de casă şi care însemna „cea mai mică, umilă şi strălucitoare unitate a fericirii: protecţie şi echilibru într-un univers cald şi prietenos, care se micşora suficient cît să poată fi cîrpit din două împunsături“. Textele din această carte, de natură şi dimensiune diferite, rămîn consecvente în ton şi ca utilitate, căci, asemeni acelor de siguranţă, încearcă să surprindă şi să ofere o anume coerenţă diverselor „kestiuni“ din comportamentul uman şi din universul înconjurător. Răzvan Exarhu are un simţ al absurdului & ridicolului şi un spirit de observaţie foarte fin, este extrem de atent la detalii, trăsături, gesturi şi replici, are o ureche ce captează permanent felul în care oamenii se exprimă. De altfel, nu poţi fi fascinat de piaţă („mie pieţele mi se par locuri perfecte pentru meditaţie“) fără să ştii cum să-i şi asculţi pe oameni. Preocuparea pentru limbaj se vede nu doar în analiza unor expresii neaoşe sau a unor greşeli de exprimare (oximoroane, pleonasme, truisme, contaminări fonetice, diminutive) ori în folosirea elegantă a unui vocabular bogat, dar şi în paradoxurile, parafrazele şi jocurile de limbaj („avem nevoie de precizie, cît de cît“; „ceaiul preferat al lui Sartre: Lehami tea“; „cum se numesc saleurile foarte vechi? matusaleuri“) practicate cu o voluptate întîlnită doar la poetul Iulian Tănase, poate nu întîmplător şi acesta avînd deja o lungă carieră de om de radio. Dincolo de folosirea hedonistă a limbii („în limbă e plăcerea“ este una dintre vorbele sale favorite, expresie cu două sensuri, căci se referă şi la pasiunea sa pentru bucătărie), talentul literar al lui Răzvan Exarhu se vede în formulări, multe memorabile, şi în jocul stilistic practic cu o anume dexteritate – ironia şi antifraza mai ales.

Răzvan Exarhu este, fundamental, un moralist în sensul francez al observării comportamentelor şi moravurilor pieţei umane („Idioţii sînt singura formă de apărare a naturii în faţa civilizaţiei umane“). Scriind mult despre pieţe şi despre stradă, mereu la vînătoare de întîmplări şi gesturi, colecţionar de caractere şi personaje pitoreşti (bătrîni, ţărani, precupeţi, cerşetori şi, în general, marginali), atent la preferinţele, manifestările şi idealurile noii clase burgheze, meditînd deseori pe marginea mentalităţii populare/colective, observînd noile obiceiuri de pe reţelele sociale, listînd frici, obsesii şi gusturi (inclusiv culinare), făcînd toate acestea mai degrabă cu înţelegere, înduioşare şi umor (prin asta, dar şi prin grija şi profunzimea formulărilor, este un cosaşian: „e bună şi fericirea, dar nu trebuie exagerat“), Răzvan Exarhu practică un fel de antropologie de voie bună (fragmentul de mai jos mi-a amintit de regretata Irina Nicolau).

Fără baza teoretică a unor Vintilă Mihăilescu sau a lui Florin Dumitrescu (căci scrie şi despre viciile publicităţii), crochiurile sale oferă un unghi semnificativ antropologic, observabil şi în percutanţa formulărilor unor „kestiuni“: „cultul aparenţelor naşte o indiferenţă care vrea să se distreze mult“, „veganii – sectanţii vieţii sănătoase“, „întotdeauna cînd ne uităm pe net, ne uităm după altceva“, „sîntem, în general, foarte decepţionaţi de ceilalţi“, „toţi ne cultivăm gunoiul cu mult entuziasm“, „ne confruntăm cu imbecilizarea globală în numele civilizaţiei“, „nostalgia după vremuri complet necunoscute e ultima întrupare a bovarismului tradiţionalist“ sau „turismul este la fel de periculos ca terorismul“.

Bonom şi bon viveur cu personalitate, critic atent al „eternităţii inumane“, dar fără a fi încrîncenat (doar atunci cînd desconsideră mujdeiul), avocat al brînzei, al valorii libertăţii personale şi al zîmbetelor în spaţiul public, scriind cu farmec şi umor, uneori chiar cu fină nostalgie, evocînd nume literare alese (Bacalbaşa, Argetoianu, Mateiu Caragiale, Istrati, Gellu Naum, Lena Constante, Steinbeck) publicistica lui Răzvan Exarhu merita cu prisosinţă să ajungă într-o carte.

Răzvan Exarhu va fi invitat în radio-emisiunea All You Can Read, luni, 24 iulie, de la ora 22, pe urbansunsets.com.

***** 

Răzvan EXARHU
Fericirea e un ac de siguranţă (fragment)

Cine se uită pe stradă atent vede că foarte mulţi cetăţeni încă au o sacoşă în mînă, din principiu sau din naştere. Par să formeze o conspiraţie ocultă, te trimit cu gîndul la bătrînicile despre care se spunea la Revoluţie că au fost prinse transportînd pistoale în colivă. Sacoşa, plasa, punga sînt fireşti în mîna sau în buzunarele contemporanilor noştri, de aceea nici nu mai sînt atît de vizibile. Poate doar sacoşele bucătăreselor din spitale să mai continue gloria celui mai bun prieten al omului, după cîine.

Punga e foarte bună ca să ţii în ea alte pungi. Pînă şi bieţii jurnalişti răpiţi şi repatriaţi aveau o pungă în mînă. Şi rudele lor. Punga face parte din categoria „nu se ştie cînd îţi trebuie“. O iei cu tine, poate, şi dintr-un reflex de pe vremea lui Ceauşescu – care s-a transmis, nu e cazul să ne facem iluzii – atunci cînd băgau mîncare pe neaşteptate la Alimentara şi trebuia să fii pregătit cu pungă. Multă lume scotea punga aşa cum comisarul Moldovan scotea pistolul la duşmanii de clasă. Înainte de 1989, cine avea pungi avea putere. Erau fericiţi cei care primeau pungi de la rudele realizate peste hotare. Unele trebuiau doar spălate puţin şi lipite de faianţă la uscat, deci erau ca şi noi, plus că erau modele-unicat.

Punga e şi un spaţiu al misterului, e o prelungire a tenebrelor inconştientului, reflexia contemporană a peşterii platoniciene…

Preferatele, zic oamenii, sînt pungile gen sacoşă, care ţin mai bine. Oare există şi sacoşe gen pungă?! În acelaşi timp, am aflat că unui artificier i-a explodat punga cu patru kile de dinamită pe care o avea în mînă. Şi o mamă din Cluj, care mergea într-un loc cu taxiul, şi-a uitat copilul de 2 ani pe banchetă. Şoferul a găsit-o şi a întrebat-o dacă n-a uitat ceva. Şi ea a zis: „Ioi, plasa cu copilu’!“

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.