Epopeea disfuncțională a culturii române

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Epopeea disfuncțională a culturii române jpeg

„Recenta criză a subvențiilor pentru instituția culturală, dar și discuțiile născute de lacunele legii managementului instituțiilor, problemele iscate de lipsa de reglementare coerentă a statutului creatorilor, de tăierea fondurilor AFCN, criza constantă a CNDB, încercările ratate și constante ale reformei CNC, comunicarea negativă în jurul Capitalei Culturale Europene Timișoara 2021 invită la încercarea de a schița o fotografie de ansamblu a evoluției sistemului artelor și culturii după anul 1989“ – așa începe un admirabil articol al Corinei Șuteu intitulat „De ce este cultura altfel: o sinteză a evoluției politicii culturale post-1989“, publicat în revista 22 pe 30 iulie.

Acestor situații de criză din managementul cultural al momentului li se pot adăuga, din păcate, și alte exemple dezastruoase. Ca să dau unul singur, Anul Cărții, așa cum a fost denumit anul 2019, este pe cale de a se încheia fără să se fi deschis o carte. De altfel, nici nu-i de mirare în condițiile în care în timp ce scriu acest articol tocmai se schimbă miniștri, iar pînă la finalul anului vom avea alți miniștri schimbați. Repeziciunea cu care s-au perindat miniștri la Cultură și Educație în ultimii doi ani (Năstase, Vulpescu, Romașcanu, Ivașcu, Pop, Popa, Andronescu, Breazu, Valeca) a fost egalată doar de incompetența lor, fiecare făcîndu-se remarcat prin ineficiență, meschinărie și/sau agramatism. Prin renumiri, rocade și interimate, media duratei mandatelor în guvernul PSD a fost doar de cîteva luni. Această continuă întretăiere și întrerupere a potecilor miniștrilor în grădina ministerelor Educației și Culturii pare parodia unei parabole borgesiene scrise de Ilf & Petrov. Corina Șuteu (manager cultural, fost director al ICR New York, fost ministru al Culturii în guvernul de tehnocrați al lui Dacian Cioloș, printre altele) numește de a dreptul „epopee disfuncțională“ succedarea celor 28 de miniștri ai Culturii în cei 30 de ani de la Revoluție, dintre care foarte puțini miniștri au avut mandate stabile și au putut iniția reforme adevărate, asta în vreme ce grupul de experți în administrație, management și legislație a rămas și redus numeric, și neschimbat.

Scrie Corina Șuteu într-un amplu paragraf, esențial pentru înțelegerea dezastrului actual din cultură: „O primă constatare, esențială: după 1990 nu a existat o regîndire organică și adaptată nevoilor societății postcomuniste a politicii publice în cultură. Cu alte cuvinte, nu s-a răspuns la întrebări generice legate de: rolul pe care cultura îl are în societatea post-totalitară, funcțiile pe care cultura subvenționată le îndeplinește (e vorba despre un rol pur economic, ca generator de gîndire antreprenorială, este cultura un educator civic, un formator al gîndirii critice, al empatiei, este cultura doar un generator de consum sau/și o platformă de mediere pentru valorile democratice ale diversității, toleranței, este cultura un vindecător al traumelor societății sau un produs economic supus legilor pieței etc.). Care sînt ariile specifice pe care cultura subvenționată le susține cu precădere (patrimoniul, arta contemporană, industriile creative?). Ce tip de noi competențe sînt necesare noilor realități, ce urmează să producă educația artistică, dar cea adminstrativă dedicată artelor, căror piețe li se vor adresa creatorii în democrație, cine vor fi formatorii acestor noi competențe, cum vor arăta conținuturile transmise etc.? De asemenea, nu a fost redefinit unitar rolul uniunilor de creație, cele existente în comunism avînd un rol de control și de coordonare a comunităților artistice pe care perioada de după 1989 ar fi trebuit să îl regîndească integral și democratic. Pînă astăzi, în marea lor majoritate, uniunile sînt organisme sedentare și autoreferențiale, au devenit mici «baronate» greu de reorganizat după legi deschise și contextul general a încurajat și perenizat această stare de fapt.“

Dezideologizarea instituțională, reconectarea artelor la mediul internațional, democratizarea culturală în contextul pieței libere a gusturilor și a nevoilor culturale, regîndirea raportului între măsurile de politici publice în cultură și impactul acestora asupra societății post-totalitare, adică „regenerarea națională coerentă și specifică a domeniilor creative și intelectuale“, nu s-a produs din cauza incompatibilității valorice, de mentalitate și de viziune dintre intelectualitate, comunitatea artistică și cea academică și administrația moștenită sau încropită. Inițiativele de descentralizare și privatizare, reglementarea incompletă sau necorelată, noile legislații, precum și noile instituții „infirme structural de la naștere“ (de la cele care administrează drepturile de autor sau ale industriei cinematografice pînă la ICR), plus angrenajul birocratic inadaptat și ineficient, toate acestea au construit „un eșafodaj disfuncțional pentru susținerea unei culturi deschise“.

Corina Șuteu pune punctul pe i cînd identifică dezinteresul constant cu care guvernele au tratat domeniul cultural și pe cel al educației („aservirea culturii intereselor conjuncturale, nu celor de dezvoltare intelectuală, civică și emoțională ale cetățeanului“), dezinteres ce a condus, inevitabil, la deteriorarea sistemului educativ, la generalizarea imposturii și diminuarea respectului pentru competență, totul adăugat inclusiv regresului televiziunii publice („singura capabilă să compenseze pentru populația medie lipsa accesului la cultura înaltă sau la cultură pur și simplu“). Educația artistică a evoluat „dezordonat și metastatic“, căutînd exclusiv validarea internațională. Și chiar publicul, aș adăuga eu.

În concluzie, scrie Corina Șuteu, „faptul că nu avem politici publice pe termen lung în domeniul cultural derivă dintr-o evoluție instituțională și legislativă trasabilă a României ultimilor 30 de ani, care nu a răspuns niciodată întrebării fundamentale: de ce am susține cu fonduri publice artele și cultura în postcomunism și cum am putea-o face mai bine, atîta vreme cît pătrunderea agresivă a pieței libere, a divertismentului, scăderea nivelului mediu de educație al populației și conservatorismul îndelung antrenat de comuniști al gustului artistic sînt numai cîteva dintre obstacolele endemice în calea unor politici culturale deschise, democratice.“

Evaluarea Corinei Șuteu, rezumată vulgar aici de mine, se încheie cu cîteva soluții de reformă în administrarea culturii, dar, cel puțin momentan, acestea par utopice. În primul rînd, guvernele prezente și viitoare ar trebui să recunoască „efectiv, pragmatic, și nu declarativ, importanța sistemului și a infrastructurii culturale pentru binele social“, ar trebui să recunoască în cultură o resursă și un „sistem de producție“, nu un consumator de resurse: cultura ca „domeniu al politicilor publice similar grijii pentru biodiversitate, mediu, calitatea vieții“. În vreme ce Ministerul Culturii ar trebui depolitizat și radical reorganizat, ministerele Finanțelor și al Justiției ar trebui să susțină reforma în politicile culturale, „subsumîndu-și competențele nevoilor specifice ale domeniului, nu stabilind cu acesta o relație de dominație toxică, așa cum arată ea acum“. Vast program, îmi vine să zic.

Ca un fel de motto al acestui foarte trist diagostic al politicilor culturale post-1989, evaluare pe care orice ministru ar trebui s-o citească (cei vechi și cei prezenți pentru un minim examen de conștiință, iar cei care vor veni, pentru lămurire), Corina Șuteu afirmă că „lumea este un imens și miraculos proiect cultural, fără afiliere politică“.

(Există și o parte secundă a acestui demers analitic retrospectiv: „Practici creative și politici culturale“, publicată tot în revista 22 pe 20 august, punere în pagină a demersurilor, proiectelor și inițiativelor concrete, unele admirabile, întîmplate în contextul vitreg conturat mai sus. Poate voi reveni și asupra acestei la fel de ample analize, pentru că trebuie să știm ce s-a făcut ca să putem ști ce-ar trebui făcut.)

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.