Dumnezeu inutil

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Dumnezeu inutil jpeg

● Ioan Es. Pop, Arta fricii, Editura Charmides, 2016. 

După Unelte de dormit (2011), un volum mai puțin reușit, Ioan Es. Pop revine cu o carte care stă foarte bine alături de cele mai bune ale sale, adică Ieudul fără ieșire (1994), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999) și Confort 2 îmbunătățit (2004). Reluarea temelor sale binecunoscute nu deranjează, căci în Arta fricii le regăsim conduse mai spre profunzime. Cititorii pot verifica acest lucru, citind în paralel cu această carte şi Opera poetică (Paralela 45), apărută tot în 2016. Autorul pare că atribuie acestei cărți un statut special. Primul text, „acum, pune la lucru voința. inversează totul“, propune o direcție de lectură: „mila e neputința celor umili. / de sus nu se primește nici iertare, nici milă. / tocmai de asta te și afli aici. / ca orice exercițiu de golire, / și acesta e necesar măcar o dată la douăzeci de ani. / altminteri, rămîi plin de hoituri“. În general, golirea ar fi premergătoare umplerii de altceva, dar la Ioan Es. Pop golirea de „hoituri“ nu aduce cu sine promisiunea vreunui catharsis, ci conștientizarea unor realități și mai joase. Mai joase decît iadul, după cum reiese și din textul final al cărții.

Coborîrea, ca temă a volumului, e bine definită, susținută de majoritatea textelor. Această cufundare lentă e înregistrată prin toate simțurile omenești, privilegiat fiind mirosul, cel capabil să perceapă „inegalabila duhoare a unor morți“. Corporalitatea de-a dreptul obsesivă nu e în nici un fel spiritualizată. Dumnezeu există, dar e complet inutil oamenilor: „va trebui să-ți / obișnuiești simțurile cu toată această fundătură în care / ochii nu mai văd ce-au văzut, urechile nu mai aud ce-au / auzit, / nici pipăitul ce-a atins, nările ce-au mirosit și limba / ce a gustat / vei crede că ai fost părăsit de tot și de toate și așa va și fi“. O ieșire din discurs ce pare inițial de natură metatextuală vine să completeze și să justifice brutal conținutul de pînă în acel moment al poemului: „stop. trebuie să mă opresc pentru că e zece seara și a / bătut cineva la ușă. nu știu cine, pentru că la ușa mea n a / bătut nimeni în ultimii doi ani. a, m-au întrebat dacă l-am / cunoscut pe locatarul de la etajul trei care s-a spînzurat / acum un ceas. firește că nu l-am cunoscut, cum l-aș fi / putut cunoaște?“

14 coperta JPG jpeg

Setea de dispariţie

Lucrurile par a se contrage unele în altele, au „sete de dispariție“. În peisajul agonic apar animalele de pradă, niște suboameni cărora li s-au extirpat pînă și instinctele de bază. Răul cere un rău mai mare, un rău ce se vrea dus pînă la capăt: „omul monstruos înaintează pe stradă / cu pași gingași și șovăitori. norii fac fuioare / în cerul acela al lor. nici măcar noaptea / nu va spăla străzile de urma omului monstruos. / dar peste ea, ca balele melcilor, se vor așterne / pașii următorilor oameni monstruoși, pentru că / nimeni nu e unic și singur. și, desigur, cu vremea, / aceștia se vor înmulți și cu încetul urmele lor vor ajunge / niște pahare subțiri și tremurătoare de argint“.

Tema bolii e prezentă și ea cu toate ale ei. Aduce totuși o schimare de perspectivă prin perturbarea unor raporturi. Cel care a scris la un moment dat un „argument împotrivă“ – la Petrecere de pietoni (2003) – și a demarat, vag programatic în cartea de față, inversarea tuturor lucrurilor scrie cu o emfază disimulată despre sănătatea de care se bucură. Din punctul meu de vedere, cel mai bun poem din carte este acela intitulat „sînt sănătos întreaga zi. boala apare“. „Cufundarea“ corespunde aici cu „adîncitura“ din saltea. Devine mai mult decît evidentă asumarea în întregime a acelei stări joase căreia nu-i mai poate urma decît paradoxul amar: „am cumpărat patul ăsta acum șapte ani. / cînd mă prăbușesc în el nu mai sînt eu. / dar altcuiva nu cred că i-ar folosi. / m-am obișnuit să iubesc această lipsă de dăruire. / numai că mă scol ceva mai greu, / iar el s-a făcut neobișnuit de adînc / și eu dorm tot mai mult și mi-ar fi rușine / să-l părăsesc tocmai acum, cînd încep / să mă simt atît de sănătos și viața mea să fie / atît de vie și amărăciunea să nu-mi mai pară / atît de trufașă“. Adîncirea în rău face parte dintr-un proces de înțelegere a unei realități care, deși este la vedere, nu pare acceptată ca atare de conștiință. Din acest motiv, și partea mai luminoasă a existenței trebuie privită prin lentile fumurii. Altfel, esența multiformă a omenescului nu ar putea fi redată convingător. Aceasta este cauza pentru care inversarea raporturilor dintre bine și rău e atît de importantă în poezia lui Ioan Es. Pop. Contrastele sînt asimilate în natura acestui tip de lirism. Nu vom găsi aici nimic destinat să şocheze pur şi simplu. Imaginile mai dure apar integrate în contexte capabile să le mai estompeze, esenţială rămînînd forţa revelatorie a tragicului.

Se poate vorbi și despre o anumită jovialitate a acestei poezii. O jovialitate cinică și, totodată, tragică. Această relaxare survenită în plină apocalipsă seamănă cu o amorțeală autoindusă a celui mult prea încrîncenat de un pahar de tărie. În acest fel, discursul poetic capătă o curgere armonioasă, în ciuda imaginilor și a temelor care ar reclama, poate, o desfășurare mai sacadată și mai tăioasă: „trebuie să ne despărțim. eu merg spre un / altfel de înapoi decît tine. încotro am pornit-o / nu e loc pentru doi. dar fără tine n-aș fi / ajuns să pornesc. cînd dragostea va fi departe, te voi rescrie și voi arde în sloiuri. / […] / dar mîine, care în mine a lăsat deja amărăciune, / și ieri, care îmi dă încă speranță, / sînt pe cale să se săvîrșească. sînt copt / și pentru viitorul care a fost, / și pentru trecutul care va să vie“. Inversarea raporturilor temporale – cu toate că nu este o găselniță prea originală – induce sentimentul că timpul, chiar dacă există, nu contează. În definitiv, cel convins de natura maladivă a vieții nu încearcă să găsească nici o soluție salvatoare. Nici nu ar fi de dorit pentru poezia lui Ioan Es. Pop o asemenea soluție. Oricum răul ajunge să se banalizeze, să devină o realitate ce nu mai ia prin surprindere pe nimeni. Dar în cartea de față, frica este cea care aduce – prin frisoanele ei – un plus de dinamică acestui relief poetic. „Aspra artă a fricii“ e un rău necesar răului.

Răul de fiecare zi

Frica e o gazdă „bună“ a omului, pe care reușește să îl anuleze, inducîndu-i trăiri coșmarești. E o plasă, nu de siguranță sau de salvare, firește, ci de păianjen. Există în această carte numeroase clișee legate de rău, frică și moarte, dar poetul știe să jongleze cu ele ca să nu pară supărătoare: „am observat că suborganul care naște / și întreține spaima stă în cap / și că puterea lui crește pe măsură ce se lasă seara. / de la șapte încolo sau puțin după ce cade întunericul, / lucrează cu a­tîta îndîrjire, încît și-ar putea ucide gazda. / în cuptorul fricii se coace acum / pîine neagră pentru gurile infernale“. Banalizarea răului conduce către o tocire a simțurilor. Toate porțile către lume par închise definitiv. Arta fricii se insinuează după ce toate celelalte arte s-au epuizat. Ca să înțelegi ceva din această coborîre ce durează de-o viață, trebuie să cobori și mai mult. Tot ceea ce trebuie să faci ca să nu-ți mai fie frică de moarte este să-ți obligi simțurile (sau ce a mai rămas din ele) să o perceapă în fiecare clipă ca și cum ar face parte din normalitatea vieții de fiecare zi. Și nici măcar asta nu e pînă la urmă o soluție: „cînd ați dat mîna cu el, nu ați simțit / că avea mîna mai rece decît a noastră a tuturor? / de unde venea? De unde putea să aibă / acea mînă mai rece decît a oricărui muritor? / din iad, am zis toți, din iad, dar el a zis / nu din iad, nu din iad, ci mai de jos. / atunci iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne / pe noi toți“. Cine să fie aceşti „noi toţi“? şi cine poate fi „el“, cel care vine dintr-un loc atît de jos? Diavolul nu poate fi pentru că el îşi are adăpostul în iad.

Atunci nu ne rămîne decît să credem că nu poate fi vorba despre altcineva decît despre Dumnezeu sau cel puţin despre Dumnezeul din întreaga operă poetică a lui Ioan Es. Pop, acela care exersează de o eternitate „arta fricii“ şi, din acest motiv, este complet inutil oamenilor. 

Şerban Axinte este scriitor şi cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române, filiala Iaşi. Cea mai recentă carte publicată: Gabriela Adameşteanu. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Tracus Arte, 2015.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.