Numai pentru abonati

Claudiu CONSTANTINESCU | Pe de altă carte

Deodată în adîncul pădurii

Amos Oz, om serios, „la casa lui“ în literatura importantă, premiat din toate direcţiile (cînd cea natal-israeliană, cînd franceză, italiană, germană sau românească), trage brusc de peste lucruri vălul sobru şi adult, şi trînteşte această povestioară ca pentru copii. 

 
2 comentarii 1510 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 337, 29 iulie - 4 august 2010

vrăjitorul Puterii

Amos Klausner, schimbîndu-şi numele în Oz = "putere" ne-a cam lămurit la ce tînjeşte. A participat la intervenţii armate, a cochetat cu puterea israeliană. Shimon Perez intenţionase chiar să-l desemneze ca succesor.
Treaba lui , pînă la urmă. Pe mine nu m-a convins nici ca scriitor- e lipsit de viziune şi originalitate, e plicticos şi miorlăit - şi nici măcar prin ambiţii care-i depăşesc cu mult intelectul. Prefer Macondo-ul lui Marquez paradisului ozian.

Nici povestioara si nici poveste de trezit

Nu inteleg de ce autorul criticii de mai sus a folosit acest mod "glumet" de a scrie despre Amos Oz: "om serios, la casa lui in literatura importanta", care "tranteste din reflex, toana, joc sau experiment o povestioara ca pentru copii" , dar nu o poveste de adormit ci una de trezit. "Deodata in adancul padurii" este o poveste despre paradisul pierdut printr-o vina colectiva, despre incapacitatea de a vorbi despre trecut si despre un prezent terorizat de frica. Este in acelasi timp povestea unei minunate prietenii dintre doi copii, Doi copii care readuc in satul lor paradisul risipind vraja ce l- a distrus.

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI