Daţi vina pe criticii literari!

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
Daţi vina pe criticii literari! jpeg

● Revista Steaua, nr. 9-10/2012.

O dată pe an, revistele literare le oferă scriitorilor şansa şi spaţiul tipografic pentru a se răzbuna pe critica literară. În 2011, România literară a publicat cîteva texte dure ale unor scriitori pentru care criticii literari nu erau decît nişte „lefegii, trişori, carierişti“, „tacticieni mizerabili“, „îmbuibaţi“, „scandalagii“, „amnezici şi carierişti“, „pervertiţi“, „abuzivi, imprudenţi“, „maliţioşi, clevetitori şi complexaţi“ ş.a.m.d. Revista clujeană Steaua a publicat anul trecut, sub titlul „Cui nu-i e frică de criticii literari!“ (criticii fiind - nu-i aşa!? - acei tîlhari ce ţin calea scriitorilor în drumul lor spre glorie – oricum, interesant acest titlu-exclamaţie), o anchetă asemănătoare (nicidecum o dezbatere, cum e prezentată) la care au răspuns 16 scriitori din trei-patru generaţii. În chapeau-ul anchetei, coordonate de Ruxandra Cesereanu şi Vlad Moldovan, este amintită iniţiativa României literare, cu specificaţia: „Repondenţii noştri sînt, însă, alţii!“. Nu prea-i adevărat: doi scriitori au răspuns ambelor iniţiative. Oricum, şi revista Steaua ţine să menţioneze, şi încă în trei locuri diferite (sub caseta redacţională, în textul de introducere şi în chapeau), că ideile şi responsabilitatea juridică pentru conţinutul textelor le aparţin exclusiv semnatarilor. Altfel zis, revista nu-şi asumă vreo responsabilitate pentru ceea ce publică, este doar un suport tipografic, fără standarde, fără selecţie. De altfel, nu doar presa de informaţie s-a degradat în mod vizibil în ultimii ani, ci şi cea culturală.

Ancheta revistei Steaua arată tot ca o reglare personală a conturilor cu criticii literari (nenumiţi, trataţi la grămadă) pe care scriitorii invitaţi îi fac în fel şi chip: „au o relaţie proastă cu limba română“, practică „o critică de răsfoire a cărţilor“, sînt „neiubitori de literatură“, „sinecurişti“, „parveniţi“, „ignoranţi“, „paraziţi“, „lipsiţi de bun-gust“, „nu produc nimic, nu contribuie cu nimic la progresul spiritual al omului“ (O, Doamne!), „mănîncă pe bani publici“, „superficiali“, „plicticoşi“, „previzibili“, „inadecvaţi“, „impotenţi interpretativ“, „necitiţi“, „neconectaţi la mişcările artistice şi conceptuale ale actualităţii“, „nişte paper-pushers care lucrează aproape exclusiv pentru burse şi stagii doctorale şi post-doctorale“, „ultraspecializaţi pe subiecte aride“, „indivizi interesaţi, în slujba cîte unei edituri sau chiar a unui autor cu greutate“, „nişte oameni care nu mai citesc nimic de plăcere şi din articolele cărora nu te alegi cu nimic“, nişte tipi care pot fi cumpăraţi „cu un sejur în străinătate sau o ciorbă într-un restaurant mai spălăţel“, „constrînşi de ideologiile revistelor“, „lipsiţi de cultură poetică“, „greţos laudativi“, „nu sînt sinceri“, „intraţi în coterii şi grupări“ ş.a.

Dincolo de ridicolul, umorul involuntar şi enormitatea sau agresivitatea unor formulări (revistele literare i-ar face un mare bine lui Radu Aldulescu dacă nu i-ar mai publica veninoasele articole), răzbate faptul că scriitorii sînt mai mult decît nemulţumiţi de criticii literari, sînt şi foarte, foarte frustraţi. Am scris şi altă dată despre confuzia canonică postdecembristă, căreia i s-au adăugat problemele de ordin comercial provocate de diminuarea prestigiului cultural al cărţii şi de creşterea dimensiunii consumeriste a literaturii, care a făcut ca, dintr-odată, valoarea estetică să nu mai determine cota de piaţă, iar discursul critic să devină, într-o măsură variabilă, el însuşi inadecvat. Această pierdere a prestigiului şi a valorii simbolice, a influenţei şi, în fond, a forţei legitimatoare a literaturii fiind însă sursa unor frustrări comune, şi pentru scriitori, şi pentru critici. Azi, să scrii literatură sau despre literatură e la fel de greu şi de frustrant. De aceea sînt, la rîndul meu, dezamăgit de nivelul mediocru al textelor, de lipsa de luciditate şi de nuanţare a scriitorilor care proliferează clişee, prejudecăţi, umori şi bănuieli personale (se insinuează că ar trebui curtaţi & cumpăraţi criticii ca să dea verdicte bune – or asta ar însemna că scriitorii sînt cei care iniţiază şi întreţin asemenea practici, nu!?). Scriitorii îşi reclamă cu multă aroganţă monopolul pe înţelegerea profundă şi pasiunea pentru literatură (criticii nu citesc din plăcere şi oricum nu înţeleg nimic, afirmă ei cu aplomb), apoi fac nenumărate procese de intenţie şi pierd din vedere sau ignoră cu bună-ştiinţă aspecte ce privesc cîmpul literar în ansamblul lui. Şi eu cred că există restanţe ale criticii, dar, oare, literatura nu le are pe ale ei!? Şi eu cred că nu se scrie suficient despre cărţi, dar se scriu oare suficiente romane sau volume de povestiri, spre exemplu?! Criticii literari, atîţia cîţi sînt, nu prea mai au unde scrie şi nici motivaţi financiar nu sînt: majoritatea scriu pe gratis, deci din vocaţie, din plăcere. Nu-i obligă nimeni! Ca şi literatura, a cărei componentă esenţială este, critica literară are tot o raţiune creatoare, se face cu pasiune şi sacrificiu, din aceeaşi nevoie spirituală, căci nu aduce nici cititori, nici prestigiu, nici bani. Apoi, atrag din nou atenţia asupra faptului că în atribuţiile unui critic intră, în ultimii ani, şi o invizibilă activitate de marketing literar: jurizări pentru burse şi traduceri; lansări, prelegeri şi conferinţe; prezentări, consilieri, recomandări de cărţi şi nume pentru edituri străine, antologii, workshop-uri ş.a. Un aspect pentru care n-am văzut pînă acum nici un scriitor mulţumind aşa, în treacăt şi în general, criticilor.

Lucian Dan Teodorovici (dacă tot vorbeşte despre criticii care doar răsfoiesc cărţile recenzate, atunci să dea exemple), T.O. Bobe (nemulţumit că verdictul critic este plasat fie la începutul, fie la finalul recenziei – ar prefera la mijloc?), Stoian G. Bogdan (ţine, de fapt, un discurs electoral), Claudiu Komartin (de cînd integrarea/intrarea criticilor în mediul academic sau editorial este o acuză în sine!?; au funcţionat criticii ante/inter/postbelici altfel?!; este altfel în străinătate?!), V. Leac (pune recenziile criticilor alături de Cursurile de literatură ale lui Nabokov şi Eseurile lui T.S. Eliot – păi, Nabokov era romancier, ca Radu Aldulescu, iar Eliot era poet, ca Leac însuşi; deci cînd vor produce şi scriitorii noştri asemenea eseuri literare?), Adrian Schiop („cu excepţia celor care-mi sînt prieteni sau scriu de bine de cărţile mele, criticii literari mi se par foarte proşti“ – un posibil epitaf literar), Mugur Grosu („rolul criticii, nu-l pricep“ – ignoranţa ridicată la nivel de statement), Elena Vlădăreanu şi Andra Rotaru, toţi aceşti scriitori plus restul invitaţilor la anchetă (mai puţin Andrei Dósa, de un idealism admirabil), acuză cu uluitoare uşurinţă lipsa de plăcere, pasiune, idei, pricepere şi onestitate cu care ar scrie criticii. Ca şi cum aceştia ar fi toţi o masă omogenă să poată fi analizaţi/judecaţi in corpore.

Cînd scriitorii spun despre critici că ar fi „parveniţi“, „ignoranţi“, „paraziţi“, „lipsiţi de bun-gust“, „previzibili“, „inadecvaţi“, „impotenţi interpretativ“, „din articolele cărora nu te alegi cu nimic“ ş.cl. la cine se referă ei? La Ion Pop, Sanda Cordoş, Simona Sora, Mihaela Ursa, Alexandru Budac, Daniel Cristea-Enache, Cosmin Borza, Alexandru-Bogdan Stănescu, Al. Cistelecan, Claudiu Turcuş, Antonio Patraş, Cosmin Ciotloş, Paul Cernat etc., la toţi aceştia, plus ceilalţi critici, la fiecare în parte, în acelaşi timp şi în mod egal? Există istorici, eseişti şi cronicari literari, de vîrste, formaţii, valori, gusturi şi caractere diferite (individual, au defectele lor), care scriu săptămînal, lunar sau din cînd în cînd, despre un gen sau despre toate genurile, care predau la facultate sau care fac doar publicistică, cu sau fără doctorate – pot fi aceştia terfeliţi la grămadă cu astfel de reproşuri!? Vorbim, totuşi, de o generaţie tînără de critici, care în ultimii ani au produs volume de critică şi istorie literară multe remarcabile, critici care numai „superficiali“, „lipsiţi de pasiune“, „plicticoşi“ şi „neinteresaţi de literatură“ nu sînt. Despre cine vorbesc, de fapt, scriitorii, aici?

Această anchetă provincială a revistei Steaua face o mare nedreptate criticii literare.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.