Coşmaruri duplicate

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Coşmaruri duplicate jpeg

● Samanta Schweblin, Păsări în gură, traducere de Lavinia Similaru, Editura Litera, 2019.

În povestirea „Femei disperate“ din acest volum al argentinienei Samanta Schweblin (n. 1978), o mireasă abandonată, însoţită de o femeie mai în vîrstă, aşteaptă pe marginea unei străzi în noapte într-un fel de pustietate. Beckettiană, prin premisă, dialog şi atmosferă, stranietatea (aproape) violentă a prozei mi-a amintit de o serie de povestiri, toate scrise de femei, care conţin scene cu mirese cuprinse de flăcări. O mireasă incendiată accidental apare la americana de origine cubaneză Carmen Maria Machado (Corpul ei şi alte desfătări, Vellant, 2018), o „epidemie“ de imolări prin autoincendiere se răspîndeşte printre femei într-o povestire a argentinienei Mariana Enriquez (Ce-am pierdut în foc, ART, 2017), dar motivul miresei în flăcări apare nu doar la aceste scriitoare din aceeaşi generaţie, ci şi la canadiana Alice Munro (Dragostea unei femei cumsecade, Litera, 2018) şi merge în urmă pînă la argentiniana Silvina Ocampo într-o povestire din anii ’50 (Furia şi alte povestiri, Univers, 2015). De altfel, nuvela Vis febril (Litera, 2019), pentru care Samanta Schweblin a fost nominalizată la Man Booker International, avea, de asemenea, multe în comun cu o parabolă de-ale Silvinei Ocampo.

Acesta mi se pare cel mai semnificativ reproş critic ce poate fi adus prozatoarelor fantastice din noul val, al căror univers gravitează în jurul temelor horror, paranormale, enigmatice sau cu potenţial violent (vezi şi fragmentul de mai jos), şi anume familiaritatea, ca să nu spun lipsa originalităţii în expresia şi imaginarul de gen. Kafka şi Cortázar sînt numele vehiculate aproape de fiecare dată, nu doar de critici, ci de autoarele însele atunci cînd vine vorba despre marile influenţe. În cazul Samanthei Schweblin, aceasta îşi mărturiseşte, în plus, admiraţia pentru Ray Bradbury şi Adolfo Bioy Casares, din zona fantasticului, deşi o referinţă evidentă este Dino Buzzati cu proza căruia mie mi se pare că are cele mai multe în comun: aceeaşi tendinţă de parabolizare a unor situaţii fantastice, păstrînd limbajul în limitele simplităţii, dar fără graţia şi inventivitatea italianului.

În „Spre vesela civilizaţie“, una dintre cele două-trei povestiri bune ale cărţii, un bărbat este constrîns de o absurditate birocratică ce-l împiedică să cumpere biletul de tren (atenţie, spoiler!) să se lase invitat în casa şefului de gară unde întîlneşte şi alţi bărbaţi găzduiţi cu aceeaşi suspectă ospitalitate. Dificultatea de a cumpăra biletul pentru a pleca din localitatea respectivă unde, de altfel, prin complicitatea şefului de gară, trenul nici nu mai opreşte, e semnul că aceştia se află sechestraţi. Bărbaţii se mobilizează şi împreună reuşesc, în cele din urmă, să oprească trenul din care deodată se revarsă pe peron, uşuraţi, o mulţime de pasageri despre care ne dăm seama că fuseseră la rîndul lor sechestraţi în trenul care rula fără oprire. Această parabolă se regăseşte într-o formă similară la Dino Buzzati în proza „Ceva se întîmplase“ (Cele mai frumoase povestiri, Polirom, 2005): trenul care nu mai opreşte în gări îi salvează pe pasageri de ceea ce pare a fi o epidemie (din goana trenului pasagerii văd scene cu oameni îngroziţi încercînd să părăsească oraşele), dar asta doar pentru a-i lăsa, în cele din urmă, în gara unui oraş abandonat. Dacă la Buzzati parabola, spusă la persoana întîi, e construită gradual şi se închide ermetic în punctul maxim al tensiunii, Schweblin termină povestirea, copilăreşte, la modul explicativ cu o frază banală şi inutilă, care n-ar fi trebuit scrisă: „O ultimă senzaţie, comună tuturor, e aceea de groază: intuiţia le spune că, atunci cînd vor ajunge la destinaţie, nu va mai fi nimic“.

Tot aşa, proza „Pierzînd viteză“, cu un circar care moare prin lentoare, pare o rescriere în oglindă a preotului care moare prin accelerare din proza „Accelerarea“ a aceluiaşi Buzzati; avortul din „Conserve“, metoda fiind aceeaşi, pare varianta delicată a ororii din „Canibal“ de Chuck Palahniuk (Inventează ceva, Polirom, 2016), „În stepă“ are un aer post-apocaliptic al fertilităţii bradburyian; „Săpătorul“, unde fiecărui om îi este desemnat un gropar, şi „Furia ciumelor“, unde un funcţionar încredinţat cu recensămîntul populaţiei dă peste un sat plin cu „artişti ai foamei“, sînt amîndouă kafkiene, „Împovărătoarea valiză a lui Benavides“, în care oroarea unei crime este ridicată la rang de artă şi expusă ca atare, are un subiect împrumutat de la Casares, iar „Măsura lucrurilor“ este construită pe motivul, deja clasic, al regresiei adultului în copil. Restul povestirilor sînt pur şi simplu de umplutură.

„Pentru mine, scrisul înseamnă expunerea celor mai întunecate frici ale mele. Ficţiunea este locul unde mă pun la încercare“, mărturisea Samanta Schweblin într-un interviu şi povestirile sale sînt tot atîtea confruntări cu coşmarul. Pentru un cititor care a trecut însă prin lecturile clasicilor genului horror/fantastic, coşmarul e recunoscut din primele cadre. Îl urmăreşti curios, dar spaima nu mai e aceeaşi.

***

Samanta SCHWEBLIN

Păsări în gură (fragment)

Silvia a revenit cu o cutie de pantofi. O ținea dreaptă, cu ambele mîini, de parcă ar fi fost ceva delicat. S‑a dus pînă la colivie, a deschis-o, a scos din cutie o vrăbiuță foarte mică, de mărimea unei mingi de golf, a vîrît-o în colivie şi a închis-o. A aruncat cutia pe jos şi a dat-o la o parte dintr-un şut, lîngă alte nouă sau zece cutii similare îngrămădite sub birou.

Atunci, Sara s-a ridicat, coada de cal i-a strălucit într-o parte şi în cealaltă a cefei, şi s-a dus la colivie sărind, cum fac fetițele mai mici cu cinci ani decît ea. Cu spatele la noi, ridicîndu‑se în vîrful picioarelor, a deschis colivia şi a scos pasărea. N-am putut să văd ce a făcut. Pasărea a țipat, şi ea s-a sforțat un moment, pesemne pentru că pasărea a încercat să scape. Silvia şi-a dus mîna la gură. Cînd Sara s-a întors spre noi, pasărea nu mai era. Avea gura, nasul, bărbia şi ambele mîini pline de sînge. A zîmbit ruşinată, gura uriaşă i s-a deschis, dinții roşii m-au obligat să mă ridic dintr-un salt. Am dat fuga în baie, m-am închis înăuntru şi am vomitat în WC.

M-am gîndit că Silvia va veni după mine şi va începe să mă învinuiască, să-mi facă recomandări de dincolo de uşă, dar nu s-a întîmplat așa. M-am spălat pe gură şi pe față şi am zăbovit ascultînd în fața oglinzii. Cineva a coborît un obiect greu din apartamentul de deasupra. Au deschis şi au închis uşa de la intrare de cîteva ori. Sara a întrebat dacă poate lua cu ea fotografia de pe poliță. Cînd Silvia a încuviințat, vocea îi era departe. Am deschis uşa cu grijă să nu fac zgomot şi am ieşit pe coridor. Uşa de la intrare era larg deschisă, şi Silvia punea colivia pe bancheta din spate a maşinii mele. Am făcut cîțiva paşi, cu intenția de a pleca din casă strigîndu-le cîteva, dar Sara s-a ivit din bucătărie îndreptîndu-se spre stradă, şi m-am oprit brusc, ca să nu mă vadă.

S-au îmbrățişat. Silvia a sărutat-o şi a ajutat-o să urce şi să ocupe locul de lîngă şofer […], apoi s-a întors în casă, s-a dus în baie şi s-a închis înăuntru. M‑am uitat afară, pe geam. Sara m-a salutat veselă din maşină. Am încercat să mă înviorez. M‑am gîndit la niște lucruri care să mă ajute să fac cîțiva paşi împleticiți pînă la uşă, rugîndu‑mă ca timpul să-mi ajungă să redevin un bărbat obişnuit, un tip îngrijit şi ordonat, capabil să întîrzie zece minute în picioare în supermarket, în fața raftului cu conserve, constatînd că mazărea pe care o cumpără e cea mai potrivită. M-am gîndit că, dacă se ştie că există persoane care mănîncă oameni, atunci să mănînci păsări vii nu e chiar atît de rău. Şi că, dintr-un punct de vedere naturist, e mai sănătos decît drogul, iar din punct de vedere social, mai uşor de ascuns ca o sarcină la treisprezece ani. Însă cred că pînă la portiera maşinii mi-am tot repetat mănîncă păsări, mănîncă păsări, mănîncă păsări şi tot aşa.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.