Capote pe scurt

Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Capote pe scurt jpeg

● Truman Capote, Integrala prozei scurte, traducere de Constantin Popescu, și Acum ne despărţim. Povestiri inedite, traducere de Iulia Arsintescu, Editura ART, 2016.

Acum mai bine de zece ani se publica în Statele Unite Summer Crossing, cartea care ar fi trebuit să fie romanul de debut al lui Truman Capote. Început în 1943, pe cînd Capote avea 19 ani, dar abandonat cîţiva ani mai tîrziu, manuscrisul acestui roman l-a bîntuit o vreme pe scriitor, acesta revenind cu stilizări de cîteva ori asupra lui pînă cînd, în cele din urmă, l-a abandonat la propriu într-o fostă locuinţă, susţinînd că l-ar fi distrus. Recuperat din gunoi de o menajeră, manuscrisul a ajuns, după moartea acesteia, în mîinile moştenitorilor lui Capote şi, patruzeci de ani mai tîrziu față de cînd se credea că ar fi fost distrus şi la douăzeci de ani de la moartea scriitorului, romanul a fost publicat, fiind tradus şi la noi, de Antoaneta Ralian, în 2013, la Editura Polirom, cu titlul O vară de răscruce. Ecranizarea cărţii ar fi trebuit să însemne debutul regizoral al actriţei Scarlett Johansson, dar pînă acum n-a fost să fie.

Un destin mai puţin aventuros l-au avut povestirile din adolescenţă şi din prima tinereţe ale lui Capote, povestiri recent redescoperite în arhivele scriitorului de la Biblioteca Publică din New York şi publicate pentru prima dată în volum la finalul anului trecut. E vorba de paisprezece proze scurte pe care tînărul Capote le-a scris între 16 şi 23 de ani. Spune David Ebershoff, editorul de la Random House, în postfaţa acestui volum: „Nu putem identifica datele exacte la care Capote a scris toate aceste povestiri sau cînd le-a revizuit. Şapte dintre ele au fost publicate prima oară între 1940-1942 în The Green Witch, revista literară a Liceului Greenwich din Connecticut, unde Capote a învăţat… [Povestirea] «Louise» a cîştigat locul doi la concursul literar al liceului. Potrivit cîştigătoarei acelui concurs, Capote a fost «furios» că n-a obţinut el primul loc. Dorothy Doyle Gavan a evocat situaţia mulţi ani mai tîrziu pentru un ziar: «Truman a venit direct la mine în clasă şi m-a înjurat». Estimată a fi fost scrisă între 1945 şi 1947, «Spirite înrudite» [din care redăm fragmentul de mai jos] este, după toate probabilităţile, ultima povestire din perioada timpurie a lui Capote.“ Descriind manuscrisele prozelor, David Ebershoff spune că multe conţin tăieturi şi modificări, dar e de părere că acestea arată cum vocea scriitorului se conturase de timpuriu. Nici nu‑i de mirare pentru un prozator care afirma că încă de la vîrsta de unsprezece ani se apucase de scris la modul serios, cîteva ore zilnic, după ce venea de la şcoală. Oricum, cele paisprezece povestiri de faţă reprezintă o selecţie din prozele găsite în arhivă, alte cîteva texte fiind considerate de editori ca fiind „prea imature“.

O scurtă analiză a acestor povestiri o face Hilton Als, scriitor afro-american şi critic de teatru pentru The New Yorker, care insistă pe felul în care tînărul Capote a fost preocupat încă de la început de cea care avea să devină una dintre temele majore ale literaturii sale – excluziunea. Hilton Als remarcă foarte bine evoluţia felului în care Capote conturează personajele de culoare şi, la fel ca şi editorul David Ebershoff, care vorbeşte despre empatia faţă de excluşi („îl inspirau mai degrabă marginalii şi vulnerabilii“), leagă această preocupare de homosexualitatea sa. Crescut de o mamă singură, alcoolică, şi dorindu-şi să fie fată, Capote a fost un „copil al nimănui din punct de vedere spiritual, fără adresă fixă, [care] îşi găseşte obiectivul sau poate misiunea: să dea glas tuturor acelor lucruri neexprimate pînă atunci de mediul şi de societatea în care trăia, în special efemerului sau acelor momente de dragoste heterosexuală ori de homoerotism ascuns şi necomunicat care izolau oamenii unii de alţii.“

Într-adevăr, personajele din aceste paisprezece povestiri sînt fie copii singuri şi săraci, bolnavi, uneori cu probleme de neînţeles (micuţa Hilda, din povestirea cu acelaşi nume, este cleptomană); fie femei singure, bătrîne şi bolnave (în „Străinul familiar“, o muribundă în vîrstă are o halucinaţie cu un bărbat tînăr de demult); fie femei de culoare care, tratate ca nişte proprietăţi, nu-şi găsesc locul în lumea albilor, se confruntă cu nedreptăţi, iar uneori îşi ascund originea (ca în „Louise“). Spre exemplu, desfăşurate în Sud, în comunităţi rasiste, „Spaima mlaştinii“ şi „Magazinul de la moară“, ambele avînd copii în prim-plan, sînt cele mai violente (şi mai bune) dintre povestiri, anunţînd preocuparea de mai tîrziu pentru astfel de subiecte, precum cel din Cu sînge rece, roman reeditat în seria de autor de la ART. De altfel, se pot duce destule paralele între aceste proze ale adolescenţei şi cele de mai tîrziu ale maturităţii, precum acelea adunate în Integrala prozei scurte – versiune apărută în aceeaşi serie de autor, uşor revizuită stilistic faţă de ediţia de la Polirom de acum nişte ani. (Ca şi atunci însă, din această „integrală“ lipseşte, în mod inexplicabil, povestirea „Ultima uşă deschisă“ din volumul de povestiri Arborele nopţii.) O serie de autor care, pe lîngă cea dedicată lui Bohumil Hrabal, mă face fericit!

*****

Truman CAPOTE
Spirite înrudite (fragment)

– Fireşte, m-am speriat tare! A căzut o distanţă enormă, de la balustrada podului pînă la apă: abia dacă a făcut un pleosc. Şi nu era absolut nimeni în jur.

Doamna Martin Rittenhouse s-a oprit să ofteze şi să amestece în ceai.

– Purtam o rochie albastră, cînd s-a întîmplat. Superbă rochie – se asorta cu ochii mei. Bietului Martin îi plăcea foarte mult.

– Dar înţeleg că-i plăcut să te îneci, a zis doamna Green.

– O, da, într-adevăr: este o metodă extrem de plăcută de… de a pleca. Da, cred că dacă sărmanul om putea alege singur cum să se ducă, sînt sigură că ar fi preferat… apa. Dar, oricum, nu mă pot preface că n-am fost deosebit de bucuroasă să scap de el.

– Chiar aşa?

– Bea, printre altele, a mărturisit neîndurătoare doamna Rittenhouse. Şi era cumva mult prea afectuos, înclinat spre… distracţie. Şi spre eschivare.

– Minţea, vrei să spui?

– Printre altele…

Doamna Rittenhouse a ţuguiat buzele.

– Era regele cîrnaţilor. Cel puţin asta a susţinut mereu. Dar n-am de ce să mă plîng: compania s-a vîndut în schimbul unei sume fabuloase.

– Şi uită-te la tine! a trîmbiţat doamna Green. O femeie liberă! Liberă să cumperi şi să faci orice pofteşti…

Imediat, doamna Rittenhouse, cu o voce încărcată de amintiri triste, a zis:

– Rochia albastră i-am dat-o unei cameriste de hotel; avea o ruptură la guler, de unde se agăţase el înainte să cadă. Pe urmă m-am dus la Paris şi am locuit într-un apartament superb pînă primăvara. A fost o primăvară minunată: copiii din parc erau atît de curaţi şi de liniştiţi! Stăteam toată ziua în parc şi aruncam firimituri de pîine la porumbei.

– A fost scumpă înmormîntarea? a întrebat doamna Green.

Doamna Rittenhouse a chicotit uşor şi, aplecîndu-se în faţă, a şoptit:

– L-am incinerat. Nu-i aşa că-i nemaipomenit? I-am împachetat cenuşa într-o cutie de pantofi şi am expediat‑o în Egipt. De ce acolo, nu ştiu. Doar că el detesta Egiptul. Eu, una, îl adoram. Minunată ţară, dar el nu voia să meargă. De asta-i nemaipomenit. În tot cazul, un lucru este extrem de încurajator: am scris o adresă de retur pe pachet şi nu s-a întors niciodată. Simt cumva că şi-a găsit pînă la urmă locul potrivit pentru odihna veşnică.

Doamna Green s-a lovit cu palma peste coapsă şi a mugit:

– Regele cîrnaţilor printre faraoni!

Iar doamna Rittenhouse a rîs la glumă atît cît îi permitea natura ei imperturbabilă.

(din volumul Acum ne despărţim. Povestiri inedite)

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.