1924. Anul care l-a creat pe Hitler

Peter Ross RANGE
Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
1924  Anul care l a creat pe Hitler jpeg

1924 a fost anul pe care Hitler l-a petrecut în închisoare, ca autor al unui puci eşuat. A fost un an în care Hitler a citit și a scris mult, un an al discursurilor în sala de judecată și al unui proces pentru trădare, un an de plimbări prin curtea închisorii, declamîndu-și ideologia, în timp ce lucra la cartea-manifest Mein Kampf. Fragmentul de faţă, în traducerea Corinei Dobrotă, face parte din cartea cu acelaşi titlu aflată în curs de apariţie la Editura Litera. 

În prima zi a procesului, la două și jumătate după-amiaza, Hitler s-a ridicat de la una dintre cele zece măsuțe ale apărării așezate în fața sălii arhipline. După aproape patru luni în care nu mai vorbise deloc în public, după multe săptămîni în care vocea nu-i mai atinsese paroxismul oratoric, fără zile și nopți de exerciții de declamare și de intimidare, Hitler trebuia să se lanseze în momentul vieții sale fără prea mult antrenament. Așteptările erau mari printre jurnaliști, spectatori, chiar și printre judecătorii din complet. Cel care ținuse ostatic jumătate din guvernul bavarez, care își condusese 15 dintre oameni la moarte, care își cîștiga existența din vorbit (și strigat), dar care nu mai vorbise în public din noiembrie – era, în sfîrșit, gata să vorbească.

„Herr Hitler, sînteți chemat să dați declarația referitoare la poziția dumneavoastră și la modul în care ați fost implicat în această chestiune“, a rostit sentențios judecătorul Neithardt. Cu redingota neagră și medaliile de război, Hitler s-a ridicat cu toți cei 175 de centimetri înălțime.

„Cu permisiunea curții“, a început el într-o perfectă manieră avocățească, folosind un stil de politețe deliberată față de Neithardt, pe care l-a păstrat pe tot parcursul procesului. Hitler a scos imediat la înaintare introducerea pregătită cu datele sale biografice, insistînd că făcuse „patru ani și jumătate“ în armata germană și primise calificativul „foarte bine“. De ce, atunci, s-a întrebat retoric, un om antrenat să „se supună orbește superiorilor“ s-ar afla în „cel mai mare conflict din viața publică, adică cu așa numita Constituție?“ De ce era acuzat de înaltă trădare?

Deja aruncînd săgeți către detestatul guvern de la Weimar, Hitler s-a lansat într-un răspuns care va ocupa toată după-amiaza. Perorațiile sale întortocheate și melodramatice reaminteau de multe dintre discursurile lui politice, doar că erau chiar și mai lungi. După relatările vremii, discursul lui Hitler a ținut aproape patru ore, deși transcrierea de la proces sugerează că a durat aproximativ trei ore. La început, chiar și demagogul experimentat s a arătat „oarecum emoționat“, după cum spunea un martor. Dar și-a recîștigat repede stăpînirea de sine, dînd la iveală un șuvoi de cuvinte, gesturi, anecdote, aluzii istorice și date din biografia personală care au copleșit curtea și care păreau să poarte mulțimea pe valuri turbulente de indignare, pasiune și fățărnicie – cunoscutul torent hitlerist. Cînd judecătorul Neithardt a fost ulterior criticat că nu l-a întrerupt și nu i-a cerut să se refere strict la chestiunea discutată, a ridicat din umeri și a dat un răspuns patetic: „Nu era posibil să-i oprești potopul de cuvinte“.

Potopul lui Hitler a transformat povestea nazismului în propria sa poveste. Avea chiar și un început clasic de roman picaresc. „Ca tînăr de 16 ani și jumătate, a trebuit să încep să-mi cîștig pîinea de zi cu zi“, a spus. Declarația era o exagerare tipică (la acea vîrstă, tînărul Hitler era întreținut de familie; avea 18 ani cînd plecase de acasă și aproape 21 cînd cîștigase primii bani) și conținea una dintre imaginile sale preferate – „pîinea de zi cu zi“. Totuși, respectiva exagerare i-a permis să treacă ușor la politică. „La 17 ani, m-am dus la Viena și am învățat trei lucruri importante.“ Aceste trei lucruri, a spus, erau nedreptatea socială, „problema rasială“ (prin care se referea la evrei, pe care mereu i-a descris ca rasă, nu ca religie sau grup etnic) și perfidia marxismului. În propoziția următoare deja unise iudaismul cu marxismul, ceea ce reprezenta, a conchis el, „prăbușirea întregului stat modern“. Pe evrei îi numea „cel mai mare dușman… al umanității ariene“. Rezultatul acestei experiențe din tinerețe care îi deschisese ochii, a spus Hitler, a fost că „sosisem în Viena ca un cetățean al lumii și plecam [după cinci ani] ca antisemit convins“.

Declarația lui Hitler era tăioasă și lipsită de orice jenă. În primele cîteva minute ale discursului său, își expusese conceptele-cheie ale ideologiei sale politice. Plănuise să monteze o țintă uriașă pe scena politică și apoi s-o atace. Aruncase mănușa politicii bazate pe rasă, etichetîndu-se drept antisemit declarat (ca și cînd ar fi cîștigat un certificat de absolvire după ucenicia pe străzile rău famate din Viena). Totuși, faptul că se autodenumise „antisemit convins“ nu a șocat la fel de mult cum ar face-o azi. Oricît de reprobabil ar fi fost termenul, și oricît de mult îl respingeau mulți dintre germanii educați din vremea respectivă, antisemitismul era un aspect politic răspîndit și intens dezbătut în epocă.

Ca „dușman de moarte al întregului Weltanschauung marxist“, schițase viziunea sa apocaliptică despre viitorul Germaniei și oferea o cale de salvare. „Fie această otravă rasială, această tuberculoză în masă prosperă în națiunea noastră și Germania moare de infecție la plămîni, fie eliminăm [boala] și Germania poate să se dezvolte.“ Antidotul la această „otravă rasială“ (adică iudaismul) nu este „analiza calmă“, spunea el, ci o politică de „fanatism intens, nemilos, brutal… care să scoată poporul [german] din sclavie“.

Cei care veniseră în ziua aceea rece să vadă artificii în sala de judecată de la vechea școală militară nu au fost dezamăgiți. Procesul de înaltă trădare al fostului recrut Adolf Hitler în mod evident nu urma să fie plictisitor. Nu avea să urmeze calea normală legală spre deznodămîntul incert. Agitatorul din berării nu va sta pasiv și nu va lăsa ca procesul cel mai răsunător din ultimii ani să fie decis de avocați și de judecători. Acesta era un eveniment politic – va avea el grijă de asta. Deși Hitler era judecat împreună cu alți nouă acuzați, inclusiv generalul Ludendorff, era procesul său. „Pentru Hitler, procesul însemna continuarea propagandei sale politice, dar cu mijloace juridice“, scria istoricul Ernst Deuer-lein, amintind dictonul lui Clausewitz, potrivit căruia războiul e continuarea politicii prin alte mijloace. Hitler juca acum în fața unui public diferit.

1924 front 1 jpg jpeg

„Pumnul și creierul“

În sala de judecată și prin intermediul ziarelor din München va ajunge, în sfîrșit, la cei care nu ar fi venit niciodată la una dintre gălăgioasele sale întruniri. Ba chiar mai bine, cu ajutorul numeroaselor ziare din Germania epocii pre-radio, va ajunge la mulți care nu i-ar putea auzi direct vocea – populația din afara Bavariei. Nu era deloc rău că ziarul cel mai prestigios din Berlin, Berliner Tageblatt – vocea autorității, New York Times din Germania vremii –, publicase un titlu mare pe prima pagină, în prima zi: „Începutul procesului pentru înaltă trădare de la München“. În ciuda naturii sale prolixe, discursul de deschidere al lui Hitler – și stilul său oratoric – vrăjise audiența. „Știe cum să se folosească de toate modulațiile vocii sale uneori cavernoase“, scria respectatul Frankfurter Zeitung. Deși nu-l privea cu ochi buni pe liderul nazist – sofisticatul ziar era dedicat unei ordini liberal-democrate într-o nouă Germanie care semnase Tratatul de la Versailles –, cotidianul deținut de evrei i-a permis oricum reporterului să-i aducă laudele cuvenite lui Hitler ca actor și să explice publicului neinițiat unele dintre trucurile sale magice. „Își îndulcește vocea, apoi urcă gradat tonul pînă la un strigăt dramatic, chiar un țipăt răgușit. Apoi, vocea i se frînge de tristețe cînd vorbește despre camarazii căzuți. Își bate joc cu dispreț de lașitatea dușmanilor. Subliniindu-și cuvintele cu gesturi vioaie, Hitler își rotunjește finalul frazelor cu ambele mîini, scoate în evidență un comentariu ironic sau jignitor arătînd cu degetul către procurorul-șef și își folosește capul și chiar întregul corp pentru a da greutate cuvintelor. Impactul retoric e puternic.“ Părea ca și cum un vizitator din lumea înaltei culturi și a mărețelor idealuri făcea o plimbare prin mahalale și descoperea că lucrurile sînt mai interesante decît se așteptase.

Scopul lui Hitler, pe lîngă acela de a ocupa după-amiaza cu perorațiile sale, era să se prezinte pe sine și mișcarea sa drept ultimul bastion contra prăbușirii Germaniei în haos – ceea ce numea, cu o referință clasică tipică, un „sfîrșit cartaginez“ (Cartagina, pe coastele de nord ale Africii, a fost distrusă cu brutalitate de romani în 146 î.Hr.). „Sîntem pierduți dacă Germania nu se trezește din letargie și nu recunoaște că politica… nu se face pe acest pămînt cu ramura de măslin, ci mai degrabă cu sabia.“ Partidul nazist, a subliniat, era fondat „cu scopul precis de a salva Germania“ în „lupta sa din ceasul al unsprezecelea“. Mișcarea nazistă oferea două condiții esențiale pentru salvarea Germaniei: „pumnul și creierul“.

Creierul, în palatul din nori al lui Hitler, era propaganda – un concept versatil, care pentru el includea totul, de la discursuri la afișe, la marșuri cu fanfara prin orașe, la muzică, sloganuri, chiar și uniformele pe care le purtau el și adepții săi (includea și trucul lui Hitler de a intra în sală prin spatele publicului, nu de după podium). Propaganda era, într-adevăr, totalitatea ornamentelor stilistice ale politicii și era treaba celor care doreau să muncească folosind creierul.

Pumnul era un alt aspect – forța, puterea, mușchii, lucrul manual. Gesticulînd din mîini în fața unui public atent, a descris „Divizia noastră a «Furtunii»“ ca fiind „oamenii pumnului“. Scopul lor, a insistat Hitler, nu era militar, ci mai degrabă de a-i proteja pe naziști și întrunirile lor de atacuri din partea unor „unități de protecție“ organizate de comuniști și de socialiști. „Fiecare german ar trebui să aibă dreptul de a-și apăra idealurile în care crede și de a-și folosi pumnii pentru a-i doborî pe cei care își folosesc pumnii pentru a-l opri sau pentru a împiedica adevărul să iasă la iveală.“

O declarație șocantă, dar care susținea fără rușine violențele din politica anilor 1920, și care era, de fapt, o prefigurare corectă a anilor de lupte de stradă care vor urma. Delectîndu-se cu retorica sa belicoasă, Hitler a declarat că „problema rasială“ era „aspectul cel mai grav și mai profund“ cu care se confrunta Germania, și că soluționarea „problemei evreiești“ pe care o combina cu „problema marxistă“ putea să vină „nu de la un birocrat guvernamental, ci doar de la un instigator [Feuerkopf] care poate trezi sentimentele naționale“. Acest personaj pătimaș va fi, desigur, chiar Hitler. „Refuz să fiu modest cu privire la ceva de care știu că sînt capabil“, a spus. 

Peter Ross Range a fost corespondentul revistei Time în Germania și Vietnam, în anii 1960 și 1970, corespondent la Casa Albă, pentru US News & World Report. Face parte din comitetul Institute of Politics de la Harvard’s Kennedy School of Government şi este editor al revistei politice Blueprint.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.