Numele străzilor

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Numele străzilor jpeg

Numele de străzi sînt presărate de-a lungul unui drum prin timp. Ele reflectă moravuri şi deprinderi de gîndire. Preocuparea de a găsi nume pentru noile străzi exista deja în 1890. În acel an, la 21 aprilie, Primăria oraşului Bucuresci, cu a sa Direcţiune a Lucrărilor Tecnice, emite următoarea adresă:

„Domnilor, avem onoare a vă ruga să binevoiţi a lua parte la şedinţa ce Comisiunea de nomenclatura stradelor va ţine miercuri 25 curent orele 8 1/2 seara spre continuarea acelor lucrări. Primiţi, vă rugăm, Domnilor, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni şi stime.“

Semnează pentru primar Vintilă Rosetti, fiul lui C.A., care nu era încă statuie, şi Capul Serviciului Studielor, G. Al. Orescu, arhitectul căruia i se datorează Universitatea şi alte construcţii importante ale epocii. Cine făcea parte din această Comisiune? Pe lîngă trei domni de la Primărie, „B.P. Hasdeu, Profesor“, alături de „Al. Odobescu, Profesor“, şi „G. Ionescu-Gion, ziarist“, cel din urmă fiind autorul primei istorii a Bucureştilor. Fiindcă semnează pentru luare de cunoştinţă, ştim unde a petrecut Odobescu seara de 25 aprilie 1890. Şi mai ştim că Primăria, care avea asemenea experţi la dispoziţie, lua în serios problema nomenclaturii.  

Zece ani mai tîrziu, sarcina de a boteza străzile a avut-o N. Petraşcu, ale cărui interese mergeau spre literatură şi artă – aşa cum se chema chiar revista pe care o publica –, iar el se laudă cu patriotica sa idee de a da unor străzi numele Transilvaniei şi Basarabiei, înainte ca ele să fie cuprinse în statul român. Tot aşa, a găsit de cuviinţă să numească o stradă Grigorescu, atunci cînd pictorul era încă în viaţă, deşi primarul socotea că acest nume n-ar fi potrivit decît la Cîmpina. Fiind prieten cu Mincu, acest Petraşcu l-a rugat să-i facă proiectul pentru casa pe care şi-o construia în 1900 în Piaţa Romană, clădire pe care o vedem astăzi într-o degradare ruşinoasă...

Vremurile s-au schimbat odată cu regimul politic. Am avut în Bucureşti străzi cu nume de regi, regenţi, miniştri, care au durat numai cîţiva ani după moartea lor; am avut şi pe Hitler şi pe Roosevelt, după cum, la sfîrşitul Primului Război Mondial, recunoştinţa României pentru arbitrii altei situaţii internaţionale se manifestase prin atribuirea denumirilor Wilson, Clemenceau şi Orlando. Socialismul şi-a pus adînc pecetea pe memoria oraşului, aşa că, pentru a nu mai trăi între Gheorghiu-Dej, Sălăjan şi Moghioroş, se impunea restituirea unei istorii pe care aceia, cînd erau vii, o şterseseră sfidător. Procedînd la fel ca ei în 1948, aveam o revanşă de luat contra unui trecut pe care voiam să-l aruncăm în uitare. Deschid alt dosar şi regăsesc o dispoziţie a lui Crin Halaicu, cu data de 1 septembrie 1993, prin care, pe baza decretului-lege nr.100/1990, se aprobă normele privind atribuirea şi schimbarea de denumiri pentru arterele de circulaţie. S-a creat o comisie de specialitate, care urma să propună şi să justifice aceste modificări: „Comisia se va întruni lunar la date stabilite în prealabil.“

Ce avea de făcut Comisia, din care am făcut parte un an sau doi? „Denumirile cu caracter artistic, istoric, ştiinţific, geografic, economic, militar, politic etc. vor fi de preferinţă legate de istoricul oraşului Bucureşti sau al ţării.“ La numele de personalităţi se recomanda să se indice profesia (!) şi datele biografice, de exemplu: „Dinu Lipatti, compozitor, 1917-1950.“ Marele pianist nu fusese şi compozitor; de altfel, pentru a evita dificultăţile, s-a renunţat la datele biografice. Aveam de păstrat denumirile intrate în tradiţia oraşului şi, mai ales, să căutăm „să se revină la denumirile de tradiţie care au fost înlocuite în perioada postbelică.“

Pentru a vedea cum m-am achitat de aceste îndatoriri, mă uit la însemnările mele din şedinţa de la 27 octombrie 1993. Muzeul Enescu, aflat în Palatul Nababului, dorea ca strada vecină să devină Gheorghe Grigore Cantacuzino: m-am opus şi am reţinut numele actual – Frumoasă. Alte propuneri veneau din public, de obicei de la familiile unor eroi ai Revoluţiei din decembrie, sau de la Ministerul de Externe (care, de pildă, l-a cerut pe Alexander von Humboldt; a fost o plăcere să-l plasăm în locul Caolinului). Pentru Rădulescu-Motru, am refuzat toate străzile propuse: Horei, Lyrei, Căluşei, Vaselor, cu nume din 1900, dar, pînă la urmă, a trecut pe Brînduşelor. Numele actorului – altădată popular – Al. Giugaru a înlocuit Lupeni, care comemora faimoasa grevă a minerilor din 1929, după cum Daniel Ciugureanu, primul ministru al efemerei republici a Basarabiei, mort într-o închisoare comunistă, a înlăturat Comuna din Paris. Lui Petre Ţuţea i s-a dat strada Lăcustei, situată între Alunişului şi Luminoasă. Acolo unde fusese strada Şcoala Herăstrău a fost reabilitat inginerul N. Caramfil, creatorul zonei verzi din nordul oraşului, care, ca fost ministru al lui Carol al II-lea, se refugiase în Statele Unite. Regina Maria şi-a recăpătat bulevardul, după anii în care se numea al Uverturii. Strada Snagov nu voia să spună nimic: i-am redat numele lui Nicolae Filipescu, a cărui casă, la colţul cu Batiştei, aparţine acum ambasadei americane. Contribuţia mea personală s-a redus la numele lui Tudor Vianu, al lui Ioan Bianu, istoric literar şi organizator al Academiei Române, precum şi la al doctorului Ştefan Irimescu, care a avut un mare rol în combaterea tuberculozei. Chiar dacă n-aţi citit Nepoţii Gornistului, aţi auzit de Ştefan Furtună, pe care mitologia comunistă îl consacrase erou în 1877 şi în 1907. Am împărţit strada cu numele lui în două: o jumătate Constantin Noica şi cealaltă – Mircea Vulcănescu.  

Dacă ţin bine minte, activitatea Comisiei a încetat prin 1995. S-a considerat, probabil, că ne îndeplinisem misiunea. Nici nu era de dorit să mai punem beţe în roate la propuneri venite de sus, din nori. Şi ele continuă să vină: cea mai aberantă este şi cea mai recentă – Piaţa Francofoniei! Cine ştie ce ne mai aşteaptă...  

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: H. Vasilescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.