Muzeul oraşului

Publicat în Dilema Veche nr. 416 din 2-8 februarie 2012
Muzeul oraşului jpeg

Trecutul unui oraş şi explicaţia prezentului său se găsesc, în ţările civilizate, într-un muzeu special. La Bucureşti avem unul cu acest rost, este Muzeul de Istorie al Municipiului, aflat în palatul Suţu, adică pe Bdul I.C. Brătianu, la nr. 2. El a luat naştere din iniţiativă privată, cînd un admirabil director al Arhivelor Statului, Constantin Moisil, a înjghebat, în 1929, Societatea istorico-arheologică „Bucureştii vechi“. Din primul moment, în statutul său, această Societate îşi declara intenţia de a înfiinţa „un muzeu municipal“, care „va publica o revistă“ şi o serie de lucrări istorice, arheologice, etnografice etc. privitoare la trecutul oraşului şi împrejurimilor“. Ceea ce a fost numai parţial realizat: muzeul a funcţionat din 1931 pînă în 1941, fiind organizat de eruditul G.D. Florescu, dar demolarea prostească a casei Moruzi („casa cu lanţuri“), unde fusese adăpostit, pe Calea Victoriei, între Academie şi casa Monteoru, a dus la mutarea sa în casa Cesianu, la colţul Căii Victoriei cu str. Sevastopol. Între timp apăruseră un volum de revistă, Bucureştii vechi, şi, cu acelaşi titlu, cel dintîi număr din Arhivele Bucureştilor, care era un album cu documente iconografice, precum şi culegerea acuarelelor lui Preziosi editate de Victor Brătulescu, sub titlul Vechi vederi bucureştene. Volume de documente au mai publicat tot atunci fraţii Vîrtosu şi Ion Ionaşcu, premergătoare acelui corpus pe care a năzuit apoi să-l alcătuiască George Potra. Cercetările de arheologie preistorică ale lui Dinu V. Rosetti au deschis şi ele un drum.

În 1959, Muzeul a fost inaugurat în sediul pe care-l ocupă şi astăzi. Numai că a încăput pe mîna unor servitori ai Partidului, cum au fost Florian Georgescu, delator, incult şi grobian, Petre Dache sau Panait I. Panait. E adevărat că, pentru cercetători care nu-şi găseau loc în altă parte din cauza „dosarului“, era, probabil, o ancoră salvatoare, chiar dacă activitatea muzeului era mai vizibil îndreptată spre lupta clasei muncitoare şi spre identificarea caselor de întîlniri ale Partidului din ilegalitate. Într-o altă clădire care aparţinea muzeului, pe str. Marin Serghiescu, erau depuse diverse obiecte şi fonduri ferite de ochii publicului. De pildă, ascunse într-un seif erau documentele din arhiva Gh. Gr. Cantacuzino, în cutiile îmbrăcate în catifea roşie pe care nu le mai deschisese nimeni de la I.C. Filitti.

Şi în prezent este expusă numai o mică parte din cele 150.000 de obiecte care formează colecţia. Am intrat ieri în casa pe care logofătul Costache Gr. Suţu şi-o construia în 1833, după planurile arhitectului Konrad Schwink. Frate de domn şi pretendent el însuşi la domnie, pe ocolite sau făţiş, este unul dintre fanarioţii care au rămas aici, ca miniştri sub Regulamentul Organic. Fiul său şi al Luxandrei Racoviţă, Grigore, căsătorit cu Irina Hagi Moscu, a continuat să trăiască în acelaşi decor căruia, în 1862, Karl Storck i-a adăugat elementul unor scări impunătoare suind către etaj.

Spaţiile de la parter sînt acum ocupate de expoziţii: una de icoane (noi) în bibliotecă, alta de artă contemporană, din care o parte se întinde şi sus. Poate din cauza lor, expunerii cronologice, concepută din cele mai vechi timpuri pînă în ajunul Marii Uniri (de ce numai atît?), îi lipseşte aproape tot Evul Mediu. Aşa că, de la un corn de Bos primigenius, idoli preistorici şi statuete romane, se trece la inevitabilul Vlad Ţepeş, al cărui hrisov de la 1459 este ca actul de naştere al Bucureştilor. După cîteva vitrine sărace sau anoste, se ajunge la imperiala sabie de paradă a lui Constantin Brâncoveanu, adusă de la Aşezămintele Brâncoveneşti, unde era în 1945, şi care fusese descoperită în 1927 la Paris. O  lădiţă  de breaslă, avînd pe capac chipurile epitropilor, şi o narghilea sînt prea puţin pentru a evoca viaţa cotidiană din veacul al XVIII-lea. De la distanţă, de pe peretele unui salon mă privea un portret al lui Alexandru Vodă Suţu. 

Cu siguranţă, partea cea mai interesantă se referă la epoca modernă. Costume, veselă şi mobilier: chiar biroul unui primar, foarte bine reconstituit. Cîte un petic de hîrtie e o raritate fascinantă, fie că este „un bilet de vacsină“ (certificat de vaccinare), fie „un bilet de trotuar pentru 10 Mai“, adică permisul de a pătrunde în publicul care asista la defilarea cortegiului regal. În 1871, maiorul Pappazoglu, anticarul arheolog şi artist, îşi tipăreşte singur apelul adresat primarului Scarlat Kretzulescu şi consilierilor săi de curînd aleşi: „Întoarceţi atenţiunea şi plăcerea Dvs asupra monumentelor naţionale conţinute în capitală... numiţi barbaţi cu cunoscinţe a vizita monumentele, a vă relata despre îmbunătăţirea lor“. Un îndemn de care şi domnul doctor Oprescu are nevoie!

Aşa cum este, Muzeul e în declin. Misiunea care-i fusese hărăzită atunci cînd a fost proiectat în 1921 era de a fi „un suplement de realităţi pentru instrucţia şcolară şi singura unealtă prin care asupra claselor necultivate trecutul îşi poate întinde influenţa lui învăţătoare şi înnălţătoare“. Faţă de aceste cuvinte ale lui N. Iorga, diferenţa este vădită. Nu e destul că strădania dlui Mănucu-Adameşteanu, arheolog destoinic, a umplut un întreg raft cu volumele în care publică rezultatele săpăturilor sale, sau că alt cercetător activ, Adrian Majuru, este autorul unor lucrări foarte populare despre Bucureştii de acum o sută de ani. Reparaţiile la casa Severeanu şi la casa Cesianu care depind de Muzeu nu s-au terminat, cele la casa Minovici nici n-au început. După cum am văzut, casa Suţu e departe de a fi utilizată pe măsura posibilităţilor. În atmosfera de acolo se simte delăsare şi lipseşte acea implicare în viaţa publică ce ar fi o datorie.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.