Numai pentru abonati

Andrei Pippidi | SOS Bucuresti

A distruge, a păstra, a reface (I)

Fie că umflă piepturile de mîndrie sau stîrneşte îngrijorare, repeziciunea cu care capitala noastră îşi schimbă înfăţişarea este o problemă de neocolit. Oraşul Viitorului în viziunile science-fiction străluceşte întotdeauna de albeaţă şi de lumină. Fantezia adversă oferă versiunea mai interesantă a unor ruine măreţe, rămăşiţele unui trecut de care nu ne putem desprinde chiar dacă a murit. 

 
1 comentariu 1861 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 336, 22-28 iulie 2010

Copîrşee ruginite sau aurite.

Fie Bucureşti , fie Berlin, o urbe mare e o boală lungă care nu se tratează schimbînd zdrenţele pacientului , chiar şi primenindu-l cu costume Giorgio Armani.
Am locuit în ambele oraşe, cît şi în alte monstruozităţi de metropole la fel de diferite în părţile neesenţiale.
Din nefericire n-am invăţat încă să mă extaziez în faţa arhitecturii care pentru mine e o Hydră a cărei capete cresc la loc imediat ce-s retezate.

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI