Vitebsk şi geniul locului

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Vitebsk şi geniul locului jpeg

Azi, apetitul generalizat pentru mişcare, fie aceasta de „depeizare“, de „business“ sau de „plăcere“, a instaurat regimul deplasării permanente ca o condiţie a omului modern, electron liber refractar la stabilitate. Tînăr fiind, fără paşaport, în România, nu-mi imaginam nicicum perspectiva unui asemenea perpetuum mobile planetar, căci, atunci, îmi doream, mai mult ca orice, să circul. Atracţie a interzisului şi apetit pentru… altceva! Azi, însă, simptomul legitim în spatele „Cortinei de Fier“ s-a banalizat şi a contaminat Occidentul. Ceea ce se numea odinioară „geniul locului“, genius loci, se atenuează pînă la dispariţie. Aceste gînduri mi le-a inspirat o expoziţie pariziană recentă consacrată unui loc exemplar: Vitebsk. Acolo, în oraşul lipsit de notorietate, s-au reunit în 1919 plasticieni în plină expansiune şi au inițiat o mişcare de reînnoire a artei sub impactul ideilor bolșevice în contextul… locului.

La Vitebsk, Chagall, revenit de la Paris, iniţiază o şcoală pentru a crea „artă de stînga“, deschide un muzeu, animă o micro-societate urbană unde evreii, majoritari la Vitebsk, 65% din populaţie, capătă, în sfîrşit, cetăţenia rusă. Nume noi apar, David Iakerson, Lazar Khidekel, Vera Ermolaeva, El Lissitzki i se alătură şi inițiază o adevărată campanie pentru a impune arta „de propagandă“, iar apoi Malevici li se va alătura pentru a-şi formula şi impune dogmatic ideile despre suprematism. Vitebsk-ul devine un spaţiu emblematic. Geniul locului funcţionează colectiv. Pentru o perioadă, fiindcă apoi conflictele intervin, excluderile sînt drastice şi Vitebsk-ul îşi pierde aura. El încetează să fie un reper şi sfîrşeşte în anonimatul teritoriului. „Să nu uiţi Vitebsk-ul“, aceasta i-a fost deviza lui Chagall.

Geniul locului îl regăsim în numeroase regrupări de artişti care, astfel, s-au reunit şi s-au constituit într-o „şcoală“. Şcoala de la Fontainebleau, la care au participat Grigorescu şi Andreescu, Şcoala de la Pont-Aven, care i-a asociat pe Gauguin şi pe Maurice Denis, şi multe altele. De fiecare dată se stabileşte o legătură între un loc şi un „spirit“ care astfel se înrădăcinează şi nu se manifestă pe deplin decît în acest context. Ambele îşi sînt indispensabile şi din alianţa lor provine identitatea unui „curent“, a unei „şcoli“. Un program şi un loc!

Relaţia cu „locul“ a intervenit constant şi în teatru. Ei îi datorăm cîteva dintre cele mai radicale experiențe. Grotowski a debutat într-o mică urbe de provincie, Opole, unde a creat „Teatrul cu 13 şiruri de bănci“, pentru a se instala apoi la Wroclaw, care i-a servit de „loc“ urban, unde el şi membrii Teatrului Laborator s au putut dărui total lucrului în comun. „Teatrul sărac“ e indisociabil de Opole sau de Wroclaw. Arta lui Kantor poartă amprenta unui loc marginal, o cafenea de artişti, dar mai ales a unui loc central, Cracovia. Eugenio Barba e ataşat unui oraş danez pierdut şi identificabil numai graţie lui, Holstebro. Ariane Mnouchkine, după o perioadă iniţială de peregrinări, s a ataşat definitiv acelui spaţiu mitic, de ea instaurat, Cartușeria de la Vincennes. Strehler s-a dăruit teatrului Piccolo de la Milano, în timp ce Brook, la Paris, n a pus în scenă altundeva decît la Bouffes du Nord, iar Peter Stein, în prima sa perioadă, a inventat un „loc“, la Schaubühne, şi a cultivat cu el o relaţie congenitală. Fidelitatea faţă de loc a definit cîteva dintre figurile emblematice ale scenei moderne. Azi, asemenea cununii durabile sînt rare şi, contaminaţi de agitaţia generală, mercenari, regizorii devin nomazi, fără apartenenţă. Ei sacrifică „geniul locului“, căruia i se substituie aeroporturile ca spaţiu de tranzit şi delocalizare. E o victorie sau o alienare?

Geniul locului“, dincolo de aventurile colective, a definit condiţia unor artişti care i-au intuit şi exploatat resursele. În imobilitatea unui atelier sau a unui peisaj s-au realizat cîteva dintre personalităţile de geniu refractare la motricitatea lipsită de apartenenţă. Şi de aceea opera le rămîne indisociabilă de un loc, care, ca lui Anteu, le-a dat forţa şi le-a permis împlinirea. Dacă școlile sau curentele afiliate unui loc au o perenitate în general redusă, relaţia devine durabilă atunci cînd e personală, iar condiţia statică e obsesiv asumată. Lampa lui Flaubert în biroul sau de la Rouen servea ca reper pentru navigaţia fluvială, iar deplasările lui Kant ca indicaţie orară trecătorilor din Königsberg. Imobilitate a spaţiului, rigoare a timpului, ele îşi sînt complementare.

Exemplele abundă şi desemnează o ipostază de creaţie bazată pe raportul cu un loc ce dispune de resurse suficiente pentru a alimenta o aventură personală, asemeni lui Kafka sau lui Julien Gracq. Astfel se constituie comunitatea artiştilor sedentari. Cei pentru care lumea se reduce la o întindere restrînsă şi permite o concentrare indispensabilă, altfel imposibilă. Pe unii sau pe alţii asemenea raporturi comunitare îi definesc, căci Brâncuşi, care nu s-a mişcat din atelierul său din Montparnasse, aparţine acestei familii care se diferenţiază de aceea a prietenului său, Marcel Duchamp, care voiajează, telegrafiază şi, deliberat, se dispersează. Doi creatori distincţi ce se cunosc pe ei înşişi şi îşi construiesc antinomic regimul de creaţie. El nu implică o generalizare, căci, dimpotrivă, e pertinent doar în raport cu natura şi cu exigenţele fiecăruia. Opera produsă poartă însemnele relaţiei pasagere sau durabile cu un „loc“. Noica se fixează la Păltiniș, unde alternează singurătatea şi comunicarea cu discipolii, Cioran rămîne în mijlocul Parisului, dar circulînd parcimonios. Unul e metodic şi sistematic, celălalt fulgurant şi fragmentar. Brecht frecventează cabaretele, Cehov e exilat la Ialta şi amîndoi răspund „locului“ unic sau multiplu care le e propriu.

(Asistăm acum la o inflaţie a circulaţiei, la o sumă de deplasări neîncetate, care implică pierderea oricărui ataşament față de „un loc“. Ea poate fi propice unor artişti rapizi, mobili, cărora dinamica deplasărilor le convine pentru a produce o „artă internaţională“, dar, pe de altă parte, poate fi nocivă acelor artişti care se hrănesc din dialogul cu „un loc“. Le Clézio, care îşi alege pentru perioade lungi un loc de adopţie, spune că ceea ce-l interesează e să afle ce a dat el locului şi ce i a dat locul în schimb. Conversaţie subterană, ale cărei urme se regăsesc în cărţile acestui autor care nu se asumă ca „voiajor“, ci ca „explorator“ al unor locuri succesive.)

Uneori, „geniul locului“ a fost sacrificat sub impactul imperativ al istoriei şi al seismelor sale. Chagall a fost obligat să părăsească Rusia pentru Paris ca urmare a raporturilor deteriorate cu puterea bolşevică şi, apoi, pentru a evita nazismul, a trebuit să se refugieze în America. Ca artist, el şi-a păstrat identitatea, dar a resimţit frustrarea de a se despărți de „geniul locului“ pe care, mental, nu l-a abandonat, însă la care, concret, n-a mai avut acces. „Locul“ nu e doar o parcelă de spaţiu, ci şi o cultură, un spaţiu întreg. E ceea ce a resimţit Soljenițîn, prigonit, sau, la nivelul său, Lucian Pintilie, alungat într-un Occident căruia, în profunzime, i-a rămas străin. Unuia Rusia, altuia România le erau necesare. Şi nicicînd nu le-au regăsit. Opera le-a fost amputată de exil.

Generaţia mea a avut un loc de debut: Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. După cîteva decenii, el îşi redobîndeşte statutul graţie unei directoare animate de acelaşi spirit, Gianina Cărbunariu. Parafrazîndu-l pe Proust, aş zice: iată un loc „pierdut“ şi „regăsit“.

Unde îmi e „locul“? Fără răspuns, indecis, îi resimt absenţa. Dar nu încetez să-l caut. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Scena lumii, anii Dilemei (Editura Polirom, 2017) și Ușa, o geografie intimă (Editura Nemira, 2017).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.