Seducţia pubertăţii

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
Seducţia pubertăţii jpeg

Există o febră a marilor expoziţii, diferită de plăcerea produsă de descoperirea discretă a acelora mai puţin excitante. La expoziţia intitulată Teatrul puterii de la Luvru, care reia, modest, în context francez, cunoscuta metaforă shakespeariană a „lumii ca teatru“, intri într-o stare diferită de aceea în care intri la retrospectiva Gauguin, după o lungă aşteptare, în ciuda invitaţiei oficiale de care dispui. Astfel se angajează dialoguri, se întîlnesc cunoştinţe ca odinioară la cozile din anii ’60. Contexte diferite, dar socialităţi similare… Motivaţiile diferă: economice atunci, artistice acum. Dar, în esenţă, „cozile“ se aseamănă. Ele nu au doar dezavantaje, îmi spun uneori, cu toate că moştenirea ce mi-a rămas de pe vremuri e tocmai oroarea de cozi, oriunde. Tropism indefectibil al Estului! De astă dată, graţie prezenţei fortuite a unei studente de altădată, timidă ca o vrabie, dezagrementul timpului mort a operat mai puţin acerb, dar cum să nu admit iluminarea trăită cînd, în sfîrşit, pătrundeam în prima sală Gauguin?

Acolo m-a surprins, de la început, prezenţa unui tablou de Degas, una din celebrele sale repetiţii de balet la Opera din Paris, deschisă la sfîrşit de secol XIX. Garnier construise atunci templul „imperial“ dorit de Napoleon III, care între timp îşi pierduse tronul, aşa cum i se va întîmpla şi lui Ludovic al II-lea al Bavariei, care va finanţa genialul proiect wagnerian de la Bayreuth. Împăraţii cad, spectacolul continuă! Degas şi-a manifestat obsesiv atracţia pentru foaierele dansului la Opera Garnier, unde se ducea cu aceeaşi insistenţă cu care impresioniştii se destindeau pe malurile rîurilor din apropierea Parisului sau pe plajele normande. Ei căutau aerul, lumina, iar el – concentrarea interiorului semiprivat, semipublic, proprie acestor săli interzise publicului, dar al căror acces îi era facilitat de un permis oficial acordat. Dar ce motiva prezența tabloului în expoziţie? Admiraţia nebănuită şi necunoscută mie pe care i-o purta Gauguin, care de altfel îi achiziţionase nu doar această pînză, ci şi altele! Totul îi opune, cum să mi explic această atracţie? Tot astfel cum îmi rămîne pentru totdeauna enigmatică relaţia dintre Brâncuşi, artist preocupat de arta sacră, şi Marcel Duchamp, adversarul ei obstinat. Cum pot comunica oameni atît de opuşi?

Prezenţa lui Degas care mă surprindea la retrospectiva Gauguin coincidea, printr-o întîmplare, cu lectura recentă a cărţii pe care Camille Laurens, autoare rafinată, o consacrase Micii dansatoare de paisprezece ani. De altfel, nu demult oferisem mamei mele una din acele copii difuzate în lume de care dispune şi Camille Laurens, cum o confirmă ea însăşi, ale celebrei statui inclasabile pe care a expus o Degas într-o perioadă tîrzie, producînd unul din acele scandaluri binevenite cînd lumea artei nu adopta postura permisivă de azi. Cît îmi place un refuz, uneori violent, stupid, afirmînd existenţa unui conflict! Statueta lui Degas l-a atestat. Artistul izolat a prezentat, într-o protectoare cutie de sticlă, silueta unei dansatoare adolescente păstrîndu-şi „tutu“-ul din voal pe corpul de ceară. Un obiect hibrid. O operă impură. Maestrul îşi abandonase balerinele de la Operă pentru a se închide în atelierul său, zile întregi, cu tînăra Marie Geneviève Van Goethem. Camille Laurens i-a descoperit biografia trunchiată, familia redusă la o mamă şi trei surori, dansul şi prostituţia ca singure surse de venit, derivele între Franţa şi Belgia. Mizeria unei biografii pe care statuia o ignoră. Şi totuşi, în postura adoptată, Camille Laurens observă un germene de refuz şi de rezistenţă, un apetit pentru nesupunere: iată o adolescentă rebelă, conchide ea. Opera lui Degas, devenită de atunci mitică, i-a perenizat silueta şi i-a fixat figura. Marie, nume predestinat, asociază aparenţa fragilă a dansului şi dificultatea existenţei. Apoi viaţa o va oprima şi o va face să dispară. Degas nu şi-o mai aminteşte şi, tardiv, se consacră doar operei. El n-a vrut-o eternă şi de aceea a refuzat marmura sau metalul. Degas, la fel ca în tablouri, caută să asocieze fragilitatea subiectului cu aceea a creaţiei.

Statueta e făcută din ceară, din motive de facilitate a modelării, spune Degas, dar totodată ea se înscrie astfel în familia „figurilor de ceară“ pe care Maeterlinck le-a imaginat, exact în aceeaşi epocă, pentru teatrul său. Figuri refractare materiei, figuri în pragul dispariţiei, prinţese ale clipei. Ca şi Marie… personaj încă de aici şi de dincolo, încă mobil şi totodată imobil. Statuie a incertitudinii!

Degas s-a închis în sălile de dans unde se reunesc tinere candidate la o carieră coregrafică, adesea din motive financiare explicite. Dacă Toulouse-Lautrec se refugiază la Moulin Rouge, Degas îşi alege Opera Garnier ca scrin privilegiat: variante complementare ale aceleiaşi atracţii, expresia unui exerciţiu fizic extrem în contextul a diverse spaţii de spectacol. Degas s-a dăruit acestei lumi unde corpurile se antrenează pentru a-şi afirma victoria pasageră asupra gravităţii, pe un fond de irizare a siluetelor feminine. Ele par ireale, definitiv lejere şi tinere. Degas îşi dezvăluie astfel o evidentă seducţie a pubertăţii. Şi o exprimă pe fondul unui elogiu adus dansatoarelor de paisprezece ani.

Avansînd în cadrul retrospectivei Gauguin, inevitabil ajung la perioada ultimă, aceea a îndepărtării de Occident în numele dorinţei de a se refugia altundeva, departe, în Tahiti, la capăt de lume. Privind aceste tablouri policrome, aceste suprafeţe lirice, brusc mi se revelează o legătură secretă cu Degas, esenţială. Pictorul parizian admirat s-a dedicat interioarelor unde corpurile adolescente se antrenează pentru a accede la stadiul ultim al imaterialităţii. Gauguin a resimţit o egală atracţie pentru pubertate, dar el a pictat corpuri de tinere tahitiene în libertate. Mereu în exterior. În absenţa oricărui bărbat. Regine ale sexului al cărui practicant compulsiv a fost Gauguin. El a construit pornind de la aceste corpuri o variantă a paradisului primitiv, plasat sub autoritatea unei singure autorităţi: aceea a erotismului. Gauguin va construi chiar un templu, Le Temple du jouir, unde reuneşte toate tinerele sale vestale oceaniene. Dacă Degas cultivă distanţa, Gauguin preferă proximitatea cu aceste fiinţe cînd goale, cînd parţial acoperite de veşminte improvizate. La Degas lejeritatea costumului de balerină e impusă de un cod de lucru, la Gauguin ea privilegiază iminenţa actului sexual, efectuat sau proiectat. Tinerele pubere ale lui Degas sînt supuse unui exerciţiu de domesticire, cele ale lui Gauguin, libere, îşi expun senzualitatea primă, lipsită de constrîngeri, pulsiune potenţială. Gauguin, ca şi Degas, a preferat fetele tinere. La unul, ca şi la celălalt, toate au paisprezece ani. Atunci, la Paris sau în Tahiti, aceasta era vîrsta maturităţii sexuale. Seducţia pubertăţii e generală. Novalis va fi îndrăgostit de o tînără, frumoasă ca un înger, avînd treisprezece ani şi care se va stinge la cincisprezece ani. Ea pare a fi precursoarea necunoscută a Lolitei lui Nabokov.

Zola, în celebrul său roman Nana – titlul va deveni sinonim în franceză cu „gagică“ –, face dintr-o modestă dansatoare de operetă mitul feminin al perversiunii pariziene. (E interesant de remarcat că spectacolul, sub diversele sale forme, pare a fi teritoriul privilegiat pentru incitaţiile erotice şi exercitarea prostituției.) Nana e Marie a lui Degas care a reuşit, dar, totodată, sfîrşitul lor e similar. Boala și moartea le aşteaptă pe aceste eroine ale sexului, ca şi pe Doamna cu camelii a lui Dumas, cu doar cîţiva ani mai vîrstnică. Lulu a lui Wedekind va urma un itinerariu similar.

La orizontul pubertăţii se desenează doliul corpului. Destinele acestor tinere sacrificate, considerate azi „copile“, le vor fi comune. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Cehov, aproapele nostru, Editura Nemira, 2017.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.