Numai pentru abonati

„Istoriei artei estice trebuie scrisă de esticii înșiși”

"Au fost ani tumultuoşi în sensul că „urgenţele“ societăţii postcomuniste – stabilirea rolului artei şi al artistului în societate, restabilirea contactului cu publicul, evaluarea trecutului comunist în paralel cu încercarea de a înţelege schimbările bruşte din jur etc. – se prezentau simultan şi aveam senzaţia că trebuie să răspundem la toate acolo şi în acelaşi timp."

 

0 comentarii 2854 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 370, 17-23 martie 2011

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

În căutarea magiei pierdute

Pe vremuri Moş Crăciun era discret şi bun precum un duh. Astăzi e gălăgios şi strident precum un negustor de chilipiruri. Pe vremuri, deşi nu-l vedeai, nu te îndoiai de existenţa sa. Astăzi, îl vezi peste tot, dar eşti convins că e doar o făcătură de marketing.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Pe uşa unui lift din staţia de metrou de la Gara de Nord, o pagină A4, xeroxată: „Pentru schimbarea peronului folosiţi scările fixe din stînga!“. Deodată am auzit în minte: „În lumea plină de urmări, eu sînt un om pe nişte scări. În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic“. Aici era un peron. (S. G.)

● O destinaţie neaşteptată au bătăile inimii într-o reclamă Deichmann: „Inima noastră bate pentru pantofi“. La fel cum (probabil) inima celor de la Tefal bate pentru tigăi. (D. S.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI