„Îmi vine să mă poziționez în opoziție cu tot felul de acțiuni publice“ – interviu cu Alexandra CROITORU

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
„Îmi vine să mă poziționez în opoziție cu tot felul de acțiuni publice“ – interviu cu Alexandra CROITORU jpeg

„Implicați-vă în proiectul O FRESCĂ PENTRU ROMÂNIA! Cu ajutorul vostru, vrem să reconsiderăm evenimentele istorice semnificative, oamenii, documentele și simbolurile care au marcat istoria poporului român în ultimii 20 de ani, vrem să aflăm ce merită transmis și memorat pentru generațiile următoare. Sugestiile, informațiile, referințele, link-urile și imaginile trimise de voi vor constitui materia primă pentru o amplă frescă istorică a României din 1989 pînă în prezent. Numai prin contribuția VOASTRĂ și printr-o participare cît mai largă vom putea obține o imagine simbolică relevantă a României ultimilor 20 de ani.“ Acesta era îndemnul pe care îl făceau în 2009, pe diferite căi, artiștii Alexandra Croitoru și Ștefan Tiron, alături de Vasile Pop Negreșteanu. Proiectul a luat apoi forma unei fresce ample, iar noi acum ne aflăm, zece ani mai tîrziu, în fața unei expoziții deschise pe 30 ianuarie la Centrul Ceh / Future Museum, a artistei Alexandra Croitoru: „Between 100 and 30. Între Centenar și comemorarea Revoluției Române“. 

Care a fost intenția proiectului „O frescă pentru România“? De ce simțeați, alături de Ștefan Tiron, că vă puteți exprima cu ajutorul artei monumentale?

A apărut din preocupările noastre pentru felul în care se scrie istoria. Împreună cu Ștefan Tiron am avut mai multe colaborări pe această temă, am fost multă vreme obsedați de dacologie și de aceste ficțiuni și narațiuni hipercreative – am avut o perioadă în care mergeam la diferite congrese de dacologie, citeam literatură pe tema asta. Din una într-alta a apărut, în 2009, ideea unei expoziții la Galeria Plan B Berlin pe tema istoriei și a modului cum se scrie istoria, și așa s-a născut și ideea frescei.

Cînd a apărut în scenă, în proiect, artistul Vasile Pop Negreșteanu? El situîndu-se într-o altă zonă a artei, figura sa asociindu-se cu arta oficială și cu portretizarea lui Ceaușescu.

Am vrut să facem această paralelă între modul în care era consemnată istoria înainte de 1989 și felul nostru de a citi astăzi istoria, orizontal și non-ierarhic. Am vrut, așadar, să implicăm pe cineva activ în perioada comunistă. Vasile Pop Negreșteanu a fost foarte entuziasmat de idee, deloc reticent.

Declarați plasarea expoziția de la Centrul Ceh într-un „mic răgaz“, un scurt interval de timp atît cît să reușim să ne tragem sufletul între multiplele festivisme. Încă sîntem departe de comemorarea celor 30 de ani de la Revoluția Română, dar tocmai am încheiat un an încărcat de imaginea Centenarului.

Toți am fost puțin epuizați după ce s-a întîmplat anul trecut. A afectat și zona culturală contemporană, au fost foarte multe finanțări care au speculat pe marginea acestui moment al Unirii. Atunci cînd directorul Centrului Ceh, Frantisek Zachoval, m-a invitat să gîndesc o expoziție, mi s-a părut un moment bun pentru a readuce în discuție fresca și să ofer o istorie paralelă celei oficiale.

Cum este actualizată fresca pentru România zece ani mai tîrziu?

Expun aici prima variantă de frescă, e vorba de un colaj pe care l-am făcut împreună cu Vasile Pop Negreșteanu, care a fost apoi transformat într-o serie de picturi pe pînză. Această primă variantă nu a fost expusă decît la Berlin. Fresca avea gîndit încă de la bun început un panou dedicat viitorului, unde au fost prezentate proiecte în plan, încă nerealizate pînă în 2009, inclusiv Catedrala Mîntuirii ori diferite intenții mărețe imobiliare pe care le identificaserăm noi online. Acum creăm cadrul necesar în care vizitatorii pot aduce sugestii, cu ce ar merita menționat într-o frescă care surprinde ultimii zece ani. Dacă prima oară ne-am folosit de spațiul virtual, acum revenim la offline și îi invităm pe oameni în spațiul real al expoziției să vină cu contribuții.

unnamed jpg jpeg

Pe de-o parte este fresca reactualizată cu ajutorul publicului, activarea unei memorii colective, un corp comun al vizitatorilor, pe de altă parte o altă dimensiune a expoziției este în relație cu două colaje din Arhiva de fotografie Mihai Oroveanu. Care este istoria lor și ce formă iau ele în expoziție?

Sînt implicată în proiectul de cercetare și digitizare a Arhivei de fotografie, alături de colegii mei de la Salonul de Proiecte și de Anca Oroveanu, proiect demarat în vara lui 2018. În zilele în care lucrăm în arhivă găsim de fiecare dată ceva nou care ne surprinde și pe care ne dorim să îl prezentăm publicului. Or, aceste două colaje oferă o altă metodă de a (re)compune istoria. Dacă fresca era și este creată în urma unei colaborări cu publicul, colajele sînt anonime, dar realizate în spiritul propagandei comuniste. Ce mi-a plăcut, de fapt, este că în această reprezentare nu regăseai evenimente și personalități marcante din istorie, ci pur și simplu erau momente și scene din viața oamenilor obișnuiți. Ele sînt probabil din anii ‘50.

Momentul dur al realismului socialist.

În mod tradițional, în frescele istorice sînt reprezentate personalitățile și evenimentele esențiale, pozitive, să le spunem așa, pentru contextul respectiv. Noi deja am introdus posibilitatea de a introduce părți negative sau privite astfel la momentul respectiv. Or, în aceste colaje anonime nu apare nici un eveniment public.

E o contra-istorie. Sau o istorie a vieții în comunism.

E omul obișnuit prins într-o schemă de propagandă, nu e complet anihilat politicul, e o dezvăluire a omului-instrument.

În aceeași expoziție sînt prezente și două instalații – selecții, reconstrucții ale istoriei dominate de subiectivism. Ele se alătură frescei pentru o memorie colectivă și colajelor de propagandă dominate de omul extras din viața reală, nu din cea publică, marcat de manipulare. Care este istoria acestei a treia dimensiuni a expoziției? E interesant că vă propuneți tocmai să nu livrați istoria oficială sub nici o formă, ci forme derivate ale acesteia. Fiecare dintre noi își trăiește propria sa istorie.

Sînt două instalații centrate pe două subiecte foarte diferite. Una dintre ele e în jurul unui album tot din colecția Oroveanu, în care autorul, necunoscut, a creat un colaj din elemente care sînt decupate din publicații, reviste și cărți: momente și personalități din istoria națională și internațională, dar care nu sînt lăsate ca atare, ci sînt intercalate cu imagini personale, din arhiva familiei sau din anturajul personajului nostru. Alături de tot felul de caricaturi. E un material extrem de spectaculos. Albumul e foarte fragil, așa că în expoziție am decis să prezentăm cîteva reproduceri. În album apare și o imagine cu autorul, născut probabil pe la 1870-1880. E o imagine de la finalul secolului al XIX-lea, în care el este deja în anul al II-lea de liceu. Albumul se încheie în jurul anilor ‘20, apar diferite materiale care acoperă acești primi ani ai secolului XX.

unnamed 2 jpg jpeg

În practica dvs. artistică există niște constante în timp, e politicul, naționalismul, memoria colectivă, mitologii de tot felul, Brâncuși v-a fost subiect de cercetare doctorală timp de peste trei ani de zile, dacomania etc. Cum operați această selecție de subiecte? Cum e, de exemplu, nevoia de a crea o frescă a României, pentru România.

Interesul apare în momentul în care ceva mă deranjează. În cazul lui Brâncuși era această omagiere exagerată și excesivă. De data aceasta, e vorba de același lucru, a venit ca o reacție la excesul omagial din 2018. Îmi vine să mă poziționez în opoziție cu tot felul de acțiuni publice.

Sînteți profesoară în cadrul Departamentului Foto-Video al Universității Naționale de Arte din București. Care e relația dvs. cu studenții și cum s-a redefinit în raport cu noile generații?

E foarte greu să înveți pe cineva artă, de asta cred că ne-am lămurit cu toții. Predau la anul II „Tehnici de reprezentare în fotografie“. Ce încerc să fac este să discut foarte mult cu studenții, nu pun deloc accent pe lucrul practic în studio, ci mai degrabă pe dialog în jurul unor teme care pot deschide perspective mai largi. Îi fac să se gîndească serios la ce e arta contemporană. Mi se pare că din ce în ce mai mult există această prăpastie între studenți și cîmpul profesionist al artei contemporane. Ei nu știu exact ce înseamnă, ce ar putea fi, foarte mulți nici nu o acceptă. Nu ajunge ca un om la școală să îți vorbească despre un lucru, cu cît sînt mai mulți aceia care o fac se creează un context mai amplu. Trebuie să recunosc că pe foarte puțini îi văd în expozițiile și la evenimentele de artă la care merg eu. Or, vizitele în diverse spații de artă și în expoziții sînt esențiale. Studenții trebuie să aibă un contact real cu această scenă.

a consemnat Daria GHIU

Foto: Colecția de imagini Mihai Oroveanu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.