Cultura ca antidepresor

Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Cultura ca antidepresor jpeg

Cînd dispare cineva drag, ca Ileana Littera, a cărei prietenie am împărtăşit-o îndelung fără nici o umbră, în mod egal, şi eu, şi soţia mea, cînd aflu că pe birou avea o carte a mea despre „memoriile teatrului“ a cărei traducere o corecta în vederea unei reeditări, cînd îmi amintesc că îmi încheiam vara trecută cu un mic eseu publicat în Dilema veche despre „voce“, unde îi evocam energia cu care proiecta organic sunetele limbii române, imposibilitatea de a continua neafectat exerciţiul vieţii devine flagrantă. Doliul reclamă timp, suferinţă, lacrimi. Între ele, la răscruce, pentru a mă consola, m-am refugiat în adevărate derive pariziene, făcîndu-mi din cultură o soluţie, o terapie. Nu cultura ca divertisment, ci cultura ca antidepresor. Pascal spunea că nenorocirea omului vine din faptul că nu rămîne închis în camera lui – eu, acum, tocmai pentru că tristețea îmi asfixia camera şi mă sufoca, am ieşit şi, deliberat, m-am rătăcit.

Ca să văd în pădurea de la Vincennes ultimul spectacol semnat de Ariane Mnouchkine. Era o zi luminoasă şi, în aşteptare, spectatorii discutau, mîncau pe cîmpia aceea devenită în sfîrşit ospitalieră după luni de zile de ploaie şi întuneric; mi s-a părut că de fapt participam, izolat, la o masă a morţilor ce pacifică şi permite să reluăm şirul vieţii. Nimic şi nimeni nu mă deranja, dimpotrivă… mă gîndeam la moarte în inima unei vieţi ce se manifesta discret, senin, fără excese. Poate că eram imprevizibil marcat de spiritul Indiei, căreia îi e consacrat spectacolul. El relatează povestea autobiografică a lui Ariane Mnouchkine însăşi, care se refugiază într-o „Cameră din India“ pentru a găsi materia unei reprezentaţii ce trebuia să o reconcilieze cu teatrul după eşecul cu Macbeth. Interpreta care-i serveşte de alter ego scenic se instalează într-un pat enorm şi visează sau se trezeşte sub impactul unor apeluri telefonice intempestive, comice prin repetiţie, de la o prietenă incapabilă să integreze diferenţa de fus orar. Cînd doarme, însă, se amestecă apariţii onirice – dansuri indiene şi fragmente din Mahabharata – cu prezenţa nocturnă a lui Shakespeare, autor tutelar, sau Cehov, ale cărui piese regizoarea în căutare de inspiraţie afirmă că nu le va monta, cu toate că el „rămîne omul care-i e cel mai drag pe lume“. Aici seduce importanţa somnului – nu somnul raţiunii care „naşte monştri“, cum spune Goya, ci somnul poetic care animă un univers de artist şi îi eliberează imaginaţia.

Nu numai intertextual, spectacolul e şi deliberat intercultural – dublu al lumii de azi – căci pe scenă coexistă actori francezi şi indieni, japonezi şi iranieni, iar la final, cînd apar pentru aplauze, această diversitate se impune – o ştiam, dar o redescoperim – ca „spirit“ al lui Mnouchkine: alianţa oamenilor şi a culturilor, aceasta o defineşte. De altfel, după scene comice derizorii de atentate ratate sau partiţii animaliere bizare, totul se încheie cu discursul umanist şi unanimist al lui Charlie Chaplin din Dictatorul. Publicul aplaudă, căci, ca de obicei, Le Théâtre du Soleil lansează în final un apel la încredere şi optimism. Şi acum, din nou, acest colectiv politic angajat îşi încheie spectacolul printr-un vis utopic. E o constantă a lui pe care spectatorii, de ani de zile, o regăsesc şi o iubesc. N-am avut oare aici ca vecini o familie de trei generaţii reunită: bunicii, copiii şi nepoţii, mărturie supremă a fidelităţii faţă de Mnouchkine şi teatrul său?

În vecini, nu departe de casă, Muzeul Picasso organizează o expoziţie pasionantă consacrată capodoperei care e Guernica, acest sat bombardat de armata germană trimisă de Hitler în ajutor falangei franchiste. Urmărim un adevărat work in progress care a condus la realizarea acestui strigăt acuzator de o incredibilă diversitate plastică. Picasso creionează figuri cu o viteză fulgurantă şi cere amantei sale de atunci, Dora Maar, să înregistreze fotografic etapele acestei erupţii de pasiune şi revoltă: graţie imaginilor, putem reconstitui incandescenţa unui artist ce se confruntă cu istoria şi totodată își mobilizează total propriul geniu artistic. Picasso scrie multor prieteni implicaţi în războiul spaniol, Malraux, Éluard, se informează, simte enorm şi vede monstruos, pentru a cita o frază celebră. Pe Guernica terminată el va testa inserţia culorii – observăm şi azi persistenţa unei minuscule pete albastre –, dar, mulţumită intervenţiei lui Malraux, va abandona această tentaţie şi va păstra dimensiunea tragică a austerului alb şi negru iniţial. Urmărind evoluţia acestei extraordinare combustii, sesizăm amploarea revoltei şi radicalitatea sa în fața ofiţerului german care, privind „Guernica“, îl întreabă: „Dumneavoastră aţi făcut asta?“, iar el răspunde: „Nu, dumneavoastră“. Şi atunci, cum să nu regreţi că Oradour, satul francez ras de nazişti, nu şi-a găsit Picasso-ul lui? Gulagul l-a avut pe echivalentul său literar, Soljeniţîn. Ieşind de la Guernica, pentru o clipă, sub efectul acestei supradoze de moarte, mi am uitat morţii mei.

În aceste derive ale neliniștii m-am rătăcit la expoziţia organizată de o prietenă, Cécile Debray, la Muzeul L’Orangerie, unde sînt expuse operele tîrzii ale lui Monet, Nuferii, îndelung devalorizate. Acum cîţiva ani, singur, în dialog direct cu aceste suprafeţe vaste unde se detaşează ici şi colo persistențe ale realului, m-am disociat de cei care le dispreţuiau considerîndu-la opere ale unui bătrîn artist ameninţat de o cecitate progresivă şi le-am înscris în filiaţia expresionismului abstract american ce îl are pe Jackson Pollock ca lider. Azi descopăr că intuiţia mea se produsese din anii ’40 în America, unde critici şi artişti au reacţionat deja la ineditul acestei aventuri picturale unice, pictura efectuată pe o suprafaţă vastă, reducînd realul la un ecou subtil perceptibil. Ceea ce la Monet intervine la capăt de drum, la artiştii americani e o opţiune adultă, agresivă şi vitală. Ceea ce la el e o constantă îndepărtare de concret, e la ei o afirmare brutală, deliberată a abstracţiei ca simptom al unei subiectivităţi de artist. Egocentrică şi solipsistă – de aceea lor le prefer Nuferii, unde ici şi colo ghicim, înainte de dispariţie, poduri şi flori. Ca într-un haiku japonez. În seara aceea am aflat de moartea prietenei mele şi m-am întrebat: cum să-i reţin imaginea?

Am rătăcit din muzeu în muzeu, din teatru în teatru, încercînd mereu să temperez prin cultură impasul doliului. Am văzut o expoziţie consacrată japonismului la Giverny, locul de refugiu al lui Monet, şi acolo m-am gîndit că, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, Japonia a reprezentat această „utopie concretă“ care va fi, mai tîrziu, Africa pentru Picasso, Derain şi Brook, sau India pentru Mnouchkine şi Barba. I-am consacrat o după-amiază lui Delacroix, artist ce-mi inspiră o veche rezervă prin abuzul de romantism militant – un fel de Victor Hugo al picturii! – şi, uimit, am descoperit reversul Guernicăi în celebra pînză a speranţei, aceea a „Libertăţii conducînd poporul“, în care Franţa dornică de libertate e personificată de o splendidă femeie ce avansează pe baricade desfăşurînd un drapel tricolor. Umanitatea acestei reprezentări alegorice, deteriorată, de-a lungul timpului, prin abuz de mediatizare, m-a uimit. Cîte decepţii vor urma, atît politice, cît şi estetice, căci arta sovietică va difuza demagogic acelaşi motiv al tinereţii purtătoare de speranţă. Revoluţionara lui Delacroix serveşte de precursor militantei comuniste care îşi afişează angajarea comunistă în statuia emblematică a Verei Muhina din faţa Universităţii moscovite „Lomonosov“.

După atîtea derive m-am refugiat într-o sală de teatru pentru a „auzi“ The Encounter, spectacolul lui Simon McBurney inspirat de un roman al lui Petru Popescu: aici ni se spune la ureche, printr-un sistem de căşti, o poveste „inițiatică“ ce reconstituie sunetele pădurii şi şoaptele unei fetiţe, neliniştile unui antroplog şi apelurile unui şef de trib amazonian care ne invită să regăsim „începutul“ – al lumii, al vieţii. Atunci, în ziua înmormîntării de la Bellu, s-a făcut linişte în mine şi m-am întrebat: „Cum să regăseşti începutul la ora sfîrşitului?“ 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Scena lumii, anii Dilemei (Editura Polirom, 2017) și Ușa, o geografie intimă (Editura Nemira, 2017).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.