„Am avut întotdeauna o atitudine publică şi critică“ – interviu cu artiştii Lia şi Dan PERJOVSCHI

Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
„Am avut întotdeauna o atitudine publică şi critică“ – interviu cu artiştii Lia şi Dan PERJOVSCHI  jpeg

Artiştii vizuali Lia Perjovschi şi Dan Perjovschi şi dirijorul Yoel Gamzou sînt laureaţii celei de-a cincea ediţii a Premiului „Prinţesa Margriet“ al Fundaţiei Culturale Europene. Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc pe 19 martie 2013, la Bruxelles, în prezenţa Alteţei sale Regale Prinţesa Margriet a Olandei. Premiul „Prinţesa Margriet“ se decernează anual, începînd din 2008, artiştilor, intelectualilor şi activiştilor culturali europeni a căror muncă demonstrează „importanţa culturii în construirea unei Europe democratice şi cuprinzătoare.“ 

Premiul „Prinţesa Margriet“ vă este conferit (şi) pentru proiectele artistice comune. Care sînt acestea? 

: Atelier deschis, strategiile de supravieţuire, depozitul de la Sibiu – pentru că am rămas aici să construim. Dan Perjovschi: Platformele-proiect create de Lia, Arhiva de artă contemporană, Centrul de Analiza Artei şi, acum, Muzeul Cunoaşterii au funcţionat ca zone de dezbatere, educaţie alternativă sau rezistenţă critică. Împreună sau independent, ne-am folosit succesul şi experienţa internaţională ca să schimbăm lucrurile în interior. Ne-am spus întotdeauna părerea şi am suportat consecinţele. Pe vremuri, boicotam singurul muzeu de artă contemporană plasat, nefericit, în Palatul Parlamentului. Acum boicotăm şi ICR-ul naţionalizat şi provincializat. N-am plecat şi nu ne-am ascuns. Am avut întotdeauna o atitudine publică şi critică.

Multe dintre intervenţiile dvs., domnule Perjovschi, par datate: ele se referă la chestiuni de actualitate sau, adesea, la subiecte locale (româneşti). Şi totuşi, ele au succes universal. Cum vă explicaţi că funcţionează în spaţii culturale diferite? Cum vă explicaţi că ţin şi după ce au fost create? 

: În România desenez despre România şi restul lumii. Iar cînd sînt în lume, desenez despre lume. Plec de la ceva citit în ziar, auzit la TV sau văzut pe stradă, dar extrag ceea ce poate fi valabil peste tot, astfel încît un desen din Hong Kong să-l pot redesena pe un zid în Paris sau Hamburg. Dacă Vaca Nebună se crede Cal, posibil ca lumea să localizeze şi tragedia de acum nişte ani, dar şi manipularea de piaţă de azi, nu? Iar dacă acest mesaj nu e receptat, atunci măcar ideea de consum global (ambalat aici, etichetat acolo şi vîndut dincolo) să fie clară... 

Aţi remarcat alterări ale sensului atunci cînd aţi reprodus o lucrare în alt loc decît cel pentru care a fost concepută iniţial? 

.: Da. Se întîmplă uneori şi în acelaşi oraş sau pe acelaşi zid. Omenii înţeleg ceea ce fac în funcţie de ce bază culturală sau politică au. Publicul îşi recunoaşte propriile idei. Nu văd desenele mele, ci pe ale lor. Desenul în care un occidental nu ştie dacă femeia din faţa lui este îmbrăcată în burka sau nigab, şi nici ea nu ştie dacă el poartă Levi’s sau Diesel va fi înţeles cu nuanţe diferite la Köln, New York sau în Emiratele Arabe Unite. Dar ideea de ignoranţă culturală reciprocă va rămîne... E adevărat că unele desene sînt universal valabile pentru că descriu capitalismul global, care are reflexe identice, şi în Japonia, şi în Macedonia, şi în Elveţia. De exemplu, desenul în care blugii rupţi (deci trendy) costă mai mult decît cei întregi. 

Din 1999 publicaţi în revista 22 scurte note şi comentarii despre actualitate la rubrica „Vis-à-vis“. De ce aţi simţit nevoia să ţineţi această cronică scrisă a evenimentelor sociale, politice etc.? 

: A început ca un experiment şi a devenit o rubrică clasică. Gabriela Adameşteanu m-a pus să scriu. Rodica Palade m-a preluat şi dus mai departe. Să vedem ce zice Armand Goşu, acum. Rubrica mea are şase cuvinte şi este varianta textuală a conciziei şi umorului din desene. De ce? Pentru că unele lucruri pur şi simplu nu pot fi desenate. 

Nu vă îngrijorează că arta performativă pe care o practicaţi e atît de efemeră? 

: În cazul meu, efemer este doar „spectacolul“, partea mea de „entertainment“. În rest, nici un desen (de fapt nici o idee) nu dispare. Fiecare proiect al meu înseamnă un carnet-obiect în care s-au născut toate desenele de pe pereţi. Am peste o sută. Deşi mare parte din arta mea se şterge, există proiecte paralele şi consistente care rămîn. Şi uite aşa efemer cum sînt, mă găseşti în colecţiile MoMa, Tate Modern, Centre Pompidou, Ludwigsmuseum sau Moderna Museet, adică în principalele muzee mondiale. Asta ca să înţeleagă şi domnul Marga de la Institutul Cultural Român că definiţia operei durabile e un picuţ mai complicată. Ca iniţiatoare a Centrului de Analiză a Artei, ce ne puteţi spune despre evoluţia artelor vizuale din România, din ultimii zece ani? Şi-au găsit artiştii contemporani un public pentru ceea ce au de transmis? L.P.: Aici nu, afară da. Aici nu, pentru că publicul nu este educat, informat, nu are adresă fixă (cu exceptia MNAC în Palatul Parlamentului). 

Spaţiile de expoziţie apar şi dispar, sînt improvizate (nu se văd, sînt mici, sînt în subsoluri, în clădiri abandonate, miros urît...). În România, artiştii nu au public (sau este un public mic de specialişti), dar au subiecte. Este incredibilă radiografia pe care o fac contextului lor – dacă cineva vrea să privească (nu mă refer la artiştii comerciali, ei au colecţionari şi fac bani).

De bine, de rău, artiştii contemporani şi-au creat singuri spaţii de expunere şi reţele. A apărut o masă critică de artişti valoroşi. S-a schimbat în vreun fel relaţia dintre artişti şi instituţiile publice? 

: Da, cred că acesta-i marele atu al artistului, în asta constă valoarea lui: creează posibilităţi, soluţii. Relaţia dintre artişti şi instituţiile publice s-a schimbat puţin, dar este departe de ce ar trebui să fie.

Există o solidaritate a artiştilor români în jurul unor principii sau valori? 

: Poate. Puţină. Şi în condiţii excepţionale... 

: Există mai ales pe teme activiste (Hala Matache, Roşia Montană etc.). Pe subiecte culturale sau de atitudine culturală e mai greu. Dacă se întîmplă e mai ales din cauza subfinanţării cronice. Aşa s-a înfiinţat, de pildă, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Fabrica de Pensule de la Cluj, Coaliţia Sectorului Cultural Independent etc. Ele nu sînt rodul vreunor enorme viziuni culturale, ci mai ales rezultatul unei disperări existenţiale. 

Dacă ar fi existat o reacţie mai compactă a artiştilor, dar mai ales a instituţiilor publice, n-ar fi dispărut atîtea proiecte bune sau poziţii individuale. Apropo de solidarizare: mulţi din cei care şi-au pus în vară papion colaborează acum cu noul ICR. Penibil.  

A consemnat Matei MARTIN 

Foto: A. Sanchez

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.