Şi lumea noastră a luat foc

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
Şi lumea noastră a luat foc jpeg

● Prima piesă a lui Cehov de Ben ­Kidd şi Bush Moukarzel. Regia: Ben Kidd, Bush Moukarzel. Cu: Liam Carney, Alexandra Conlon, Andrew Bennett, Tara Egan-Langley, Clara Simpson, Dylan Tighe. Decor: Andrew Clancy; efecte și design scenă: Grace O’Hara; costume: Saileóg O’Halloran; lumini: Stephen Dodd; sunet: Jimmy Eadie, Kevin Gleeson, coregrafie: Liv O’Donoghue. Dead Centre, Irlanda. Festivalul Naţional de Teatru, ediţia a 28-a, 19-28 octombrie. 

Ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru a surprins plăcut prin selecţia spectacolelor străine. Pare că s-a depășit perioada reconfirmării unor guru ai teatrului mondial şi că interesul se îndreaptă către creatorii inovatori actuali. Desigur, invitaţii străini din acest an sînt şi ei staruri şi e bine că e aşa pentru că, în afară de UNITER (organizatorul FNT), prea puţini operatori culturali din România şi-ar permite să invite artişti ale căror producţii presupun costuri mari şi standarde tehnice ridicate. Însă dincolo de aspectul material, spectacolele străine din festival au reprezentat producţii de vîrf ale unor creatori ce-şi asumă riscuri artistice şi se află în prim-planul înnoirii limbajelor şi formatelor performative care resetează relaţia artistului cu arta şi cu publicul deopotrivă, dar şi perspectiva spectatorului asupra unui produs cultural. În aceeaşi ordine de idei, în aceste producţii se recalibrează graniţele dintre artă şi viaţă, dintre diferite domenii (teatru şi cinema) şi instrumente (reprezentarea clasică şi cea intermediată prin noile media). În ce mod utilizarea tehnologiei actuale în teatru modifică esteticile şi modalităţile de receptare ale unui spectacol? În strînsă legătură cu această întrebare, producţiile străine prezentate – reprezentative, prin conţinut şi calitate, pentru schimbările din teatru, chiar dacă ele au fost create cu cîţiva ani în urmă – sînt deconstrucţii de text, spectacol, convenţii, tipare mentale şi artistice, care forţează ieşirea din comoditate, răstoarnă aşteptările şi ajustează grila de percepţie şi evaluare a spectatorului. Se schimbă perspectiva, instrumentele, esteticile, dar arta – şi odată cu ea, şi viaţa – rămîne, în esenţă, parafrazîndu-l pe Cehov, extraordinar de frumoasă.

Şi dacă tot am ajuns la Cehov, un spectacol care a aruncat, atît metaforic, cît şi la propriu, teatrul în aer a venit din Irlanda. Dead Centre este o companie independentă creată de regizorii Ben Kidd şi Bush Moukarzel, cunoscută deja – deşi a fost înfiinţată abia în 2012 – pentru perspective performative revigorante, care zgîlţîie anchiloza bătrînei arte a teatrului. La Bucureşti, Dead Center a venit cu spectacolul Prima piesă a lui Cehov, care porneşte de la textul cehovian cunoscut ca Piesa fără titlu sau Platonov, dezvoltat ulterior într-un scenariu autonom. Kidd şi Moukarzel construiesc o succesiune de deconstrucţii – zic „construiesc“ pentru că este vorba despre o arhitectură de premise care produc o concluzie – ce se transformă, în final, într-un rug pe care ard toate convenţiile. Tratarea şi receptarea unui text cehovian, funcţiile dramaturgiei şi modelele de scriitură, convenţiile de spectacol, limitele între artă şi viaţă, între spaţiul de joc şi scaunul de spectator, contextul şi recontextualizarea, toate sînt dinamitate şi reconfigurate, cu maximă seriozitate şi relaxare depotrivă.

p19 rosencrantz foto mihaela marin jpg jpeg

Spectacolul începe cu regizorul Bush Moukarzel care „simte nevoia“ să-l explice pe Cehov în această piesă „de nemontat“, dar şi propria producţie, şi o face nu doar „înainte“ de spectacol (de fapt, acesta este primul act), printr-un discurs intenţionat stîngaci, ci şi în timpul spectacolului, prin intermediul căştilor pe care le poartă spectatorii. De aici încolo, lucrurile se prăbuşesc abrupt („piesa asta este o mizerie“, zice regizorul, aşa că face mizerie, la propriu şi la figurat): după ce este setată o mizanscenă clasică – faţada unei case, o masă lungă în grădină şi costume Belle Époque –, „deranjată“ de comentariile din ce în ce mai personale ale regizorului, textul şi spectacolul sînt distruse sau abandonate de-a dreptul (apar şi alte simboluri cehoviene precum un pescăruş împuşcat), personajele ies din costume şi rămîn în pielea proprie (devin nimeni şi oricine în acelaşi timp, căci „nu prea m-am simţit eu însumi“, zice regizorul, „de fapt, niciodată“). Iar Platonov, care trebuie să îşi facă apariţia la un moment dat, este ales din public, un spectator (nu contează sexul) care primeşte indicaţii prin căşti. În acelaşi timp, sunetul din căştile celorlalţi spectatori este cel pe care îl aude „Platonov“, dar fără indicaţii. Astfel, toţi devenim Platonov. Procedeul apărea şi la britanicii Gob Squad, despre al căror spectacol, Gob Squad’s Kitchen, scriam în primăvară şi în care toţi performerii erau înlocuiţi, pînă la finalul show-ului, de spectatori care performează în numele lor, ştergîndu-se astfel graniţele dintre artă şi viaţă. Şi aici, Platonov poate fi oricine, este reprezentativ pentru un „noi“ general şi se confruntă, în textul lui Cehov, în spectacolul celor de la Dead Centre şi în viaţa reală, cu aceleaşi probleme: dragoste, suferinţă, depsresie, moarte, „proprietate“ (ironica subliniere a regizorului Bush Moukarzel în comentarii) şi plictiseală. Căci Dead Centre nu dizolvă convenţiile, structurile şi perspectivele haotic şi de dragul de a epata, doar pentru a distruge construcţii valide (apropo, decorul este dărîmat, la propriu, de o bilă pentru demolări, ceea ce funcţionează ca un semnal pentru deus ex machina, adică apariţia spectatorului în rolul lui Platonov). Nu, totul este logic în acest spectacol, căci în monologul tot mai plîngăcios şi furios al regizorului, auzit în căşti, şi în dialogurile şi acţiunile tot mai personale ale actorilor, de la comandat mîncare chinezească la arătat cicatricea, reală sau nu, a unei operaţii de cancer la sîn, se regăsesc temele lui Cehov, enunţate mai sus: aceeaşi dragoste, suferinţă, depresie etc. Se produce, de fapt, validarea lui Cehov prin reînşurubarea textelor/temelor sale în teatrul contemporan şi în viaţa cotidiană. Sigur, la final, cel care se sinucide este regizorul (asta poate însemna multe, de la „moartea“ autorului în artă la opera care îşi consumă creatorul). Distrugerea este totală, iar singurul care supravieţuieşte este Platonov. Nimeni. Oricine. Spectatorul. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Mihaela Marin

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.