„Puţin clasic“ şi amic unic

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
„Puţin clasic“ şi amic unic jpeg

Un moralist scria cu o justeţe indiscutabilă: „E mai greu să spui adevărul despre ceilalţi decît despre tine însuţi“ – de fapt, la adevăr se ajunge oricum greu! Preoţii au confirmat-o secole de-a rîndul, psihanaliştii de mai multe decenii: confesiuni, vorbe, întrebări sînt materialele explorate cu scopuri terapeutice, dar şi economice. Nu întotdeauna cu un succes probant. Un caz diferit – care m-a marcat – îl constituie diagnosticul formulat prin hazard, lipsit de orice structură sau context analitic, de către o prietenă, Annie Demont. Rîzînd, ea mi-a lansat o evaluare dezinvoltă în care m-am recunoscut şi care, an de an, şi-a confirmat pertinenţa. „Tu eşti puţin clasic“ – „puţin clasic“, iată o fişă de identitate foarte concisă şi acceptată fără reticenţe. Nici academic reacţionar, nici nonconformist obstinat – „un pic clasic“, aceasta implică recunoaşterea prezentului, dar nu ca valoare absolută, ca instanţă ultimă, ci discret afiliat la un trecut ce nu dispare, persistă şi atestă perenitatea unei arte. Constatarea îmi convine căci, asemeni multor aliaţi, creatori sau spectatori, mă recunosc în impuritatea sa parţială. Noi constituim o întreagă familie, iar această apartenenţă – mi am spus – explică entuziasmul suscitat de marea expoziţie de la Muzeul de Artă Modernă din Paris consacrată „prieteniei artistice“ între Derain, Giacometti şi Balthus. O frază mi-a confirmat-o pe deplin şi s-a constituit în program al artiştilor reuniţi aici şi al privitorului uimit ce eram: „Adevărata modernitate provine dintr-o reinventare a trecutului“, scrie Balthus. El, care s-a antrenat copiindu-i pe Breughel şi Piero della Francesca, iar camarazii săi au revizitat vestigii arhaice, arta Cicladelor sau a etruscilor, arta africană… În felul lor, ei se recunoşteau ca fiind „puţin clasici“ şi nu reduşi la prizonieratul imediatului, al absenţei de contact cu predecesorii, aşa cum arogant îşi formula crezul un mare coregraf actual. Chiar dacă te consacri unei arte a „imediatului“ ca dansul, a practica tabula rasa şi a constitui prezentul în unica referinţă – curentul se cheamă „prezenteism“ – mi se pare a proceda la o amputare a memoriei, la o reducţie amnezică a oricărui domeniu, invalid de soclul său originar. Îmi e străină o asemenea atitudine „barbară“.

Derain, Giacometti, Balthus atestă posibilitatea de a integra moştenirea şi de a-i injecta o energie nouă, nebănuită. Motivele sînt moştenite – portrete, nuduri, naturi moarte –, dar ele nu se reduc la o leneşă preluare, ci sînt afiliate unei viziuni moderne care, flagrant, le personalizează. Derain vorbeşte despre „magia greutăţii“, a cromatismului, a pînzei care îl evocă uneori pe Zurbarán, alteori pe Velázquez. El utilizează o materie plastică viguros controlată, solid arhitecturată şi, privindu-i opera, descopăr în el un succesor al lui Cézanne care s-a opus impresionismului pentru a sacrifica fugitivul clipei în numele structurii impuse cu strictețe. Cei trei asociaţi restituie artei vocaţia duratei şi ne apar ca apărătorii unei cetăţi asediate de avangardele strict moderniste plasate sub semnul lui Marcel Duchamp. În felul lor, ei sînt nişte „antimoderni“, iar eu, „puţin clasic“, îi admir. Aşa cum banal admir perioada albastră a lui Picasso. Recunosc în ei niște cavaleri ai artei ca încercare, cavaleri care nu se predau şi care, împreună, constituie un irezistibil front de apărare. Ei afirmă o încredere reînnoită în arta şi pictura devaluate în epoca lor în numele formalismului şi dispărute azi, cînd domină – cel puţin pe plan mediatic – cultul artificialului, al deriziunii, al kitsch-ului. Cu excepţia lui Anselm Kiefer. A­ceşti artişti furnizează nu dublul realului, ci acced la un „réel augmenté“ – un real intensificat –, tot astfel cum marii regizori fascinează graţie a ceea ce putem numi „un acteur dilaté“. Brook, în acelaşi spirit, vorbea despre teatru ca şansă de a recunoaşte realul, dar „un réel concentré“. De aceea, „puţin clasic“, mă bucur să regăsesc arta în asemenea accepţiuni ce-mi permit să ajung la o viaţă „secundă“, intensă, ameliorată interior.

Invitat în Macedonia, am peregrinat prin mînăstiri care, printre munţi, ascunse departe de lume, posedă fresce primitive care ne permit să ne punem întrebări şi să regretăm destinul istoriei. La Kurnikovo, din altar ne priveşte un înger demn de cele mai splendide opere ale Renaşterii – el e la fel de celebru ca „îngerul de la Reims“ în Franţa, astfel încît imaginea lui apare pe bancnote. Îl privesc şi remarc sincronia cu Italia, dar acolo artiştii au rămas la adăpostul Occidentului, în timp ce aici s-a instalat Imperiul Otoman şi Balcanii au intrat în noapte. La Ohrid mă surprinde o frescă nu atît prin splendoarea realizării, cît prin faptul că, într-o artă sacră ce cultivă sistematic anonimatul, intervine pentru prima oară „semnătura“, înscrisă pe sabia Sf. Mercur. Un semn de modernitate… pe tăişul lamei citim numele celor doi artişti, Mihail şi Eustaţiu. Puţine zile mai tîrziu privesc o emisiune despre Michelangelo şi o coincidenţă splendidă mă surprinde: cînd, la 23 de ani, el a prezentat sublima Pietà, ea a suscitat un entuziasm absolut, dar admiratorii nu-i cunoșteau autorul. Atunci, sculptorul şi-a înscris numele pe piatră, ascuns pe un accesoriu al Fecioarei, asemeni pictorului macedonean. Privesc aceste subtile începuturi de prezenţă şi discreţia lor mă captivează, mai ales azi, cînd „semnătura“ a devenit prioritară faţă de operă. De cîte ori n-am achiziţionat un tablou în ciuda faptului, deplorat de vînzător, că nu era semnat… Tabloul îl prefer anonim, căci nu orice semnătură contează. Dar cum să explici asta azi, la ceasul eului artistic hipertrofiat?

În aceste peregrinări care aparent epuizează, dar în realitate alimentează, am avut surpriza de a primi un mesaj de la marele om de teatru Eugenio Barba. Un mesaj care-mi anunţa decizia lui de a încheia o carieră şi de a organiza succesiunea sa la celebrul Odin Teatret. Ne-am întîlnit deseori în viaţă, dar, în ultimii ani, am petrecut ore întregi la Sibiu, la Festivalul de Teatru. „Sibiul este un Ierusalim ceresc, îmi scrie el, un Ierusalim care permite înflorirea prieteniei, ce este unul din aspectele iubirii: să împărtăşeşti spaţiul şi timpul împreună cu cineva.“ El îmi anunţă că pregăteşte „le Grand Départ“ – marea plecare –, distribuind sarcini succesorilor, imaginînd modul de a supravieţui al structurii lăsate testamentar oraşului care l-a primit acum cincizeci de ani, Holstebro. „Într-o zi am să-ţi povestesc efortul meu de a nu lăsa moştenitori, ci doar o echipă pestriţă ai cărei membri aiuriţi, cîini sălbatici, vor şti să uite Odin-ul şi să-şi aducă aminte că e necesar să cultive mica lor insulă ca nişte Calibani care se dăruiesc teatrului adoptînd răspunsuri diferite.“ Iar apoi conchide, în cuvinte nobile: „Am impresia că vîrsta produce o seninătate neprevăzută. E, fără îndoială, mulţumirea pentru atîtea și atîtea întîlniri care mi-au înaripat destinul. Sau atunci e vorba de distanţă şi indiferenţă, dar nu sînt complet sigur căci simt că spiritul meu de aventură încă se trezeşte imaginînd noi proiecte. Iar apropiata noastră întîlnire e unul dintre ele.“ Păstrez această scrisoare ca pe un mesaj unic, de iubire şi întristare.

Pe de altă parte, după reprezentaţia lui Robert Wilson – tot la Sibiu – cu Scrisoarea despre nimic a lui John Cage, el mi-a transmis acest mesaj: „Georges, a fost formidabil să vin încă o dată în ţara ta, în România. Îţi iubesc ţara. Mulţumesc pentru tot. Cu multă dragoste, Bob.“ Wilson, cîndva stelar şi rece, a devenit acum uman şi afectuos. Nu s-a dus el, traversînd Carpaţii, să-l vadă la Tîrgovişte pe un vechi și apreciat asistent, Charles Chemin? Amic unic. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Cehov, aproapele nostru (Editura Nemira, 2017).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.