Pentru ca generațiile ce vor veni să păstreze beția posibilului

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Pentru ca generațiile ce vor veni să păstreze beția posibilului jpeg

– Festivalul de la Avignon, cea de a 72-a ediție, 6-24 iulie 2018 –

„Pentru cei care nu mai cred în Istorie, dar mai cred în viitor, arta este cea care ne permite să depășim disperarea lucidității și să atingem prospețimea speranței.“ – Olivier Py 

Moștenirea nenorocirii nu este o fatalitate, se încăpățînează să creadă Olivier Py, prefațînd recenta ediție a Festivalului de la Avignon. Lui Olivier Py îi place să provoace, să răstoarne locurile comune, dar mai ales să asculte cîntecul timpului. Anul acesta, mai mult ca niciodată, a fost vorba despre crizele și războaiele ce amenință civilizația noastră, de întrebările ce frămîntă societatea contemporană, locul minorităților și, mai ales, problematica legată de gen și de paritatea feminin/masculin. Spectacole semnate de Milo Rau, Phia Menard sau Didier Ruiz au impus, la rîndul lor, teme legate de homofobie, violență, de gen sau de transgender. Literatura și-a revendicat partea, romane contemporane adaptate de Julien Gosselin sau de Ivo van Hove, în vreme ce tragedia antică, prin Olivier Py, cu Pur prezent, inspirat de Eschil, sau Thomas Jolly cu Thyeste de Seneca, a adus fervoarea și intensitatea unui trecut reconvertit în febra actualității.

Cînd monștrii sînt printre noi

Festivalul s-a deschis somptuos și teribil în Curtea de onoare a Palatului Papal cu Thyeste, tragedie antică de Seneca. Un spectacol debordant de energie, de furie și poezie neagră, monstruos și superb. Thomas Jolly a creat în 2015 la Fabrica, spațiu avignonez extra muros propice experimentelor teatrale, un Henric al VI-lea fabulos, 18 ore de reprezentație, amestec de coduri estetice, unde triumfau exuberanța teatrului elisabetan, jocurile video, benzile desenate, muzica medievală sau techno-rock, marionete uriașe și lupte gen Game of Thrones, o poftă teribilă de teatru și de joc… De data aceasta, cu Thyeste, într-o traducere modernă și elegantă de Florence Dupont, pariul se situează la alt nivel: o tragedie despre infanticid și canibalism unde miza nu mai este durata, ci problema „teatrului imposibil“, sau cum să ucizi un copil pe o scenă sau cum să transformi un om într-un monstru. Thyeste și Atreu sînt doi frați gemeni ce își dispută regatul Argos. Pentru a se răzbuna pe fratele său Thyeste, care i-a furat lîna de aur, simbol al puterii regale, cu ajutorul soției sale, Eropa, Atreu îi omoară copiii și îi servește, la un ospăț așa-zis de împăcare, nefericitului tată ce îi îngurgitează ignorînd crima. Thyeste va fi mai tîrziu tatăl lui Egist, iar Atreu va mai avea doi fii, Agamemnon și Menelaos – iată-ne așadar instalați la originea teribilei povești a acestei familii mitice. Dincolo de probleme de canibalism și de atracția pentru spectaculos, căci povestea cam îngheață sîngele în vine, Thomas Jolly vorbește despre o crimă odioasă ce violează legile morale și religioase, zdruncină ordinea lumii, cînd în final soarele, cuprins de oroare, dispare. Regizorul nu actualizează nimic, nu e genul lui, dar spectacolul poate purta neliniștile timpului nostru. Pentru Thomas Jolly, teatrul e o lupă care decuplează realitatea, teatrul e întotdeauna un loc pentru un „plus“, la limita monstruosului. „Practic, un teatru de emfază, spune el, unde mă simt trăind. Nimic din cotidian nu este destul de puternic, de colorat, de viu.“ Și într-adevăr, spectacolul său, la care semnează regia, luminile și scenografia (în colaborare cu Christèle Lefébvre) și joacă Atreu, este viu, uimitor, fabulos. Dacă Henric al VI lea era debordant de efecte și găselnițe, Thyeste afișează un platou scenic degajat, cu excepția a două elemente supradimensionate, un chip de statuie răsturnată, în stînga scenei, și o mînă cu degetele deschise, în dreapta. Spectatorii ocupă treptat gradenele, un alt spectacol în pregătire, cel al publicului complice, fascinat, îngrozit. În fața zidului Curții de onoare, gigantică faleză cenușie de 30 de metri înălțime, apar siluete fantomatice ce poartă măști hidoase, cu ochii ieșiți din orbite. În fruntea lor, Furia (Anne Mercier), într-un costum amplu, de star rock, cu o voce gravă și puternică, cu o dicție perfectă, anunță tenebrele și blestemul Atrizilor. Prin incantațiile sale, ea cheamă din infern spectrul lui Tantal, ce iese din străfunduri mîloase, ca o imensă reptilă sticloasă, străbunul vinovat ce și-a ucis fiul și al cărui blestem va contamina palatul urmașului său, Atreu. Jolly preferă fantasticul, fără să fie gore, ni se povestesc însă cu multe detalii atrocitățile, în fața unui public înghețat de groază (în seara cînd am fost, un spectator, mai slab de înger, a trebuit să fie evacuat de urgență). Jocul de lumini savant orchestrat transformă scena într-un spațiu magic, fîșii luminoase aprind cerul, stoluri de insecte, confetti negre coboară spre public, în vreme ce, în ritmul muzicii (Clément Mirguet, în direct), aerul nopții vibrează, străbătut de acordurile cîntului hip-hop al unei tirade de rap (Emeline Frémont). Ferestrele palatului sînt luminate și stinse, ritmînd firul poveștii. Pe zid sînt proiectate titlurile celor cinci secvențe și, în final, „Am pierdut soarele“, afișat în mai multe limbi, printre care și româna (amintire a trecerii sale la Festivalul „Shakespeare“ de la Craiova, al cărui oaspete Thomas Jolly va fi în ediția ce vine), și ultima replică din Seneca: „Un singur lucru ne poate aduce pacea: o teribilă indulgență reciprocă“.

Convulsii sau mitul antic la proba emigrației

Traversînd cîteva străzi, dinspre Palatul Papal spre Théâtre des Halles, Thyeste și Atreu își continuă tragica degringoladă, un text care folosește cu inteligență și umor negru datele mitului antic, într-o lume unde relațiile umane au păstrat violența și tema conflictului antic, ca niște măști ascunse sub hai-na modernității. Textul, de Hakim Bah, scriitor de limbă franceză născut în Guineea, face parte dintr-o trilogie intitulată În fața morții și revizitează un episod din Tragedia Atrizilor: tortură, infanticid, adulter, răzbunare, exil, moartea este o sărbătoare. Acțiunea debutează pe un teren de baschet, unde cei doi gemeni își asasinează un alt frate, și se sfîrșește pe un aeroport, pe drumul emigrației. Pentru Frédéric Fisbach, Convulsii este o piesă intimă, dar în primul rînd politică. „Epoca noastră este cool și monstruoasă, lumea noastră tehnoglobalizată e în agonie, nu am reținut lecția de la Seneca încoace, condamnată la antropofagie și inumanitate.“ Atreu își bate nevasta, Eropa, și o înșală cu cea a vecinului. Thyeste o seduce pe Eropa, iar mai tîrziu, Atreu, Eropa și copilul lor se duc la ambasada americană pentru a emigra. Testul ADN obligatoriu dezvăluie că Atreu nu este tatăl copilului, ci Thyeste. Pentru a se răzbuna, Atreu omoară copilul și-l servește fratelui la masă, conform mitului. Deznodămînt neaștepat, administrația americană își cere scuze, testul era greșit, Atreu și-a ucis propriul urmaș. Trecînd peste acest detaliu puțin convingător al testului ADN (Atreus și Thyeste fiind frați gemeni și în principiu cu capital genetic identic), piesa e puternică și bine scrisă. Frédéric Fisbach sculptează textul, dîndu-i un relief aparte. O regie care se bazează pe un spectacol coral, actorii preiau textul ca pe un joc de mingi redistribuite între ei. Didascaliile revin în textul vorbit, punînd la distanță acțiunea, subliniind caracterul ludic al acestei farse sinistre. Debutul spectacolului, uciderea fratelui vitreg pe un teren de baschet, este jucat în întuneric, spectatorul aude ce se petrece, din replicile pline de furie și de ură, dar e suficient pentru a transmite oroarea actului, urechea vede și ochiul ascultă, după celebra formulă a lui Claudel. Nelson-Rafaell Madel și Ibrahim Bah, Maxence Bod, cu un joc plin de forță, își împart pe rînd rolurile celor doi frați. Eropa este jucată de trei actrițe, Mădălina Constantin, fragilă, de un umor subtil, de un dramatism intens pe măsură ce înaintează în dramă, Lory Hardel și Marie Payen, complementare, dar diferite, reiau din mers rolul, urcînd treptat temperatura. Spectacolul a fost distins cu premiul Coups de cœur al Festivalului OFF 2018 (din peste 1500 de spectacole).

Bucurii puritane în anticamera morții

Toneel Groep Amsterdam a fost prezent cu un spectacol de o mare sobrietate și rigoare, o adaptare după un scriitor olandez puțin cunoscut în restul Europei, Luis Couperus, 1863-1923, comparat cu Marcel Proust sau cu Oscar Wilde, deși romanele sale psihologice par mai degrabă influențate de naturalismul de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Pentru Ivo van Hove, care adaptează unul din romanele sale (Vieilles gens et choses qui passent, 1906), Lucrurile care trec sînt un soi de tragedie greacă contemporană, o mare metaforă a epocii noastre unde sîntem prizonieri ai imobilității. Scenografia (Jan Verswey-veld) e concepută ca o sală de așteptare, un soi de purgatoriu. Pe scena goală, 16 scaune de o parte și de alta, ocupate treptat de personaje, cu o oglindă imensă în fundal, în care se reflectă imaginea publiculu. Pe pereții de sticlă instalați în spatele scaunelor sînt schițate cu cărbune chipuri pline de spaimă, în vreme ce pe o masă în fundal sînt așezate instrumente de muzică, un metronom și un orologiu. Orologiul măsoară timpul ce trece, timpul este definiția vieții noastre, care va avea un sfîrșit pentru noi toți, subliniază cu antren Van Hove. Un muzician, Harry de Wit, acompaniază spectacolul în surdină. Ni se vorbește de un teribil secret, al cărui blestem se transmite din generație în generație. Atmosfera amintește de Strigoii lui Ibsen, cu secretele familiilor burgheze, torturate de crime ascunse și minciuni. Bătrîna bunică, în agonie, vegheată de întreaga familie, și-a ucis împreună cu amantul soțul, în urmă cu 60 de ani. Toată lumea cunoaște secretul, dar nimeni nu vorbește de acest traumatism, sînt lucruri care trec. Cînd bătrîna moare, metronomul se oprește o clipă, ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, dar viața va continua fără să aducă vreo eliberare. Atmosfera glacială și sinistră e întreruptă de scena voiajului de nuntă al tinerilor în Italia, unde actorii se dezbracă și se stropesc cu șampanie și chiar cu frișcă. Sudul, la acest scriitor olandez, este libertatea și bucuria, Nordul este Olanda, frigul, calvinismul, dorințele sexuale refulate. Cîteva momente fulgurante, sclipirile oglinzii, proiecții magnifice, o ploaie de cenușă, valuri de brumă ce acoperă solul punctează acest spectacol de o frumusețe sobră, superb recviem, memento mori, ca un duș rece în noaptea fierbinte a Avignonului. 

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris.

Foto: Christophe Raynaud de Lage

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.