O moștenire de familie: „vina” de a fi fată

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
O moștenire de familie: „vina” de a fi fată jpeg

● Gen, roz de Mihaela Michailov. Cu: Teo Dincă, Oana Jipa, Nicoleta Lefter, Maria Sgârcitu. Regia: Luiza Mihăilescu. Scenografia: Ruxandra Manole. Coregrafia: Maria-Luiza Dimulescu. Muzica: Maria Sgârcitu. Lighting design: Radu Apostol. Centrul Educațional de Teatru Replika.

Cu o zi înainte de 8 martie, în ultima seară în care teatrele au fost deschise în București înainte de reinstaurarea restricțiilor sanitare, la Centrul Educațional de Teatru Replika a fost o premieră. Gen, roz este un poem performativ de Mihaela Michailov, în regia Luizei Mihăilescu, adresat adolescenților (nu doar fete) și care sabotează festivismul artificial al „lunii femeilor”. Florilor, cadourilor, cuvintelor „frumoase” și atitudinii curtenitoare față de femei în fiecare martie li se opune un spectacol tăios ca un bisturiu și fragil ca un fluture, care dezvăluie uriașul arsenal de misoginie pe care stereotipurile de gen, revelate în această perioadă în varianta lor inofensivă, îl conțin. Gen, roz integrează în poem fractura dintre rolurile de gen, hărțuire, violență domestică, abuz și viol în familie și în afara ei, sarcini/avort în cazul minorelor, dar și modul în care societatea răspunde acestor probleme. Sînt inventariate rateurile instituțiilor statului în ocrotirea victimelor agresiunilor și eșuarea mentalității oficiale într-o atitudine stigmatizatoare la adresa acestora prin poziționarea în favoarea agresorilor și a discriminării de gen. Lipsa condamnării violatorilor unor victime minore pe motiv de consimțămînt al acestora din urmă, lăsarea în libertate, eventual chiar în același domiciliu cu victimele, a unor agresori domestici, respingerea plîngerilor privind abuzul din partea partenerului sau refuzul instituțiilor de a ajuta femeile bătute de soți sînt situații specifice unui misoginism internalizat la nivelul statului. Fiecare referință generală de acest fel din text trimite la cazuri concrete care au ajuns în atenția publică (precum cazul Caracal, fata incendiată de hărțuitorul lăsat în libertate, fetițe de 11-12 ani considerate vinovate de provocarea propriului viol sau că au avut relații sexuale consensuale etc.), fără însă a le investiga documentar. Căci textul Mihaelei Michailov prezintă latura afectiv-psihologică a statisticilor și cazuisticii, arată cum este deformată identitatea unei fete de violența de gen, cum banalizarea abuzului îi cangrenează existența. „În țara în care te-ai născut,/ agresorul e mînă în mînă cu judecătorul. / Și cînd agresorul zice: / că tu, tu l-ai provocat, / pentru că tu, tu aveai un șort prea scurt, / pentru că tu, tu purtai o fustiță instigatoare, / judecătorul zice și el: / «E relevant cu ce se îmbracă fetița. / De ce n-a fost atentă fetița cu fustița? / Fetița, fetița e vinovată!» / Și toți rînjesc sfidător și urlă amenințător! / Haită de violență statală! / Haită de violență educațională! / E vinovată fetița!”.

Insert: pe 4 martie, la Berlinală, Ursul de Aur pentru Cel mai bun scurtmetraj a fost acordat documentarului Nanu Tudor, regizat de Olga Lucovnicova (Republica Moldova), în care artista își înfruntă unchiul care a abuzat-o în copilărie. Într-un interviu pentru cotidianul Libertatea, regizoarea spune că a crescut într-o lume în care „tema abuzului asupra copiilor era tabu”.

Poemul Mihaelei Michailov nu se rezumă să identifice elementele care generează misoginia și abuzul asupra femeilor, ci le conectează și revelează modul în care ele se coagulează într-un țesut social toxic, susținut și de femei și care se transmite intergenerațional, în familie. „Bunica mi-a spus într-o zi: / «Bărbatul trebuie să fie puțin mai frumos ca dracul! / Și dacă nu te bate, e om bun». / Pe bunica ta, bărbatul n-a bătut-o. / Mă uitam la bunicul dimineața și voiam să-l întreb: ești mai frumos ca dracul? / Dar nu-l întrebam. / Uneori urla. Din nimic. / Uneori spărgea. Din nimic. / Uneori mi-era frică de furia lui cățărătoare. / S-a tăcut și s-a dat mai departe / TĂCEREA. / Bunica i-a spus mamei mele: / «Fă-te că nu vezi, nu răspunde, nu riposta!» / Și mama n-a răspuns. / Și mama n-a ripostat”. Prin vocea unei naratoare adolescente, poemul ia forma unei declarații de sororitate pentru toate femeile în devenire.

Un text poetic este dificil de redat scenic pentru că teatralitatea lui se construiește într-un alt tip de paradigmă decît a unuia dramatic. Regizoarea Luiza Mihăilescu pare să fi riscat cu acest text, doar că tînăra artistă, care face un masterat la Royal Holloway University of London sub conducerea lui Katie Mitchell (Miss Julie în FNT 2018, Orlando și fabulosul Anatomia unei sinucideri, ambele prezentate online în timpul carantinei globale), ține bine în mînă instrumentele unui discurs scenic performativ. Pe scenă sînt delimitate două spații, unul domestic, cu trei capsule în care se derulează, pe mutește, viața casnică a femeilor, și altul gol, în care adolescentele își verbalizează emoțiile. Regizoarea creează o lume stratificată generațional, un creuzet în care feminitatea se dezvoltă printre ghimpi de interdicții, fără cuvinte. Bunica (Nicoleta Lefter) împletește și tace, transmițînd reflexele vinei și îndurării și împărțind îmbrățișări compensatorii, mama (Maria Sgârcitu, de la ea vine muzica) are gesturi scurte și autoritare, cu aceleași automatisme ale rușinii și tăcerii, însă vorbește atunci cînd se eliberează, iar fetița, despicată în două (Teo Dincă, Oana Jipa), singură cu „imperfecțiunile” ei de femeie în formare, e și tăcere, și cuvînt. În timp ce universul familial se derulează în fundal, în spațiul gol din prim-plan, fetița este prima din familia ei care își face curaj să ridice vocea. Gen, roz e un spectacol care ar trebui văzut și dezbătut cu toate adolescentele. Ca să învețe să nu mai tacă.

La nivel global, una din trei femei, adică aproximativ 736 de milioane, a fost victima violenței fizice sau sexuale și una din patru tinere între 15 și 24 ani a fost victima violenței partenerului (studiu OMS, 2021). În Uniunea Europeană, 110 milioane de persoane sînt victimele hărţuirii în fiecare an (studiu al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale ale UE, 2021). În România, o treime dintre tinere sînt hărțuite, inclusiv în universități (studiu al Grupului „Iniţiativa acţionăm pentru siguranţă în universităţi“ şi Centrului FILIA, 2021). A fi fată nu ar trebui să fie o vină pentru care să fii pedepsită.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Elena Găgeanu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.