Matrioşka teatrală

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Matrioşka teatrală jpeg

● Pescăruşul de A.P. Cehov, regia: Attila Keresztes, scenografia: Fodor Viola, costume: Bianca Imelda Jeremias, muzică: Csaba Boros, asistent regizor: Franciska Keresztes. Cu: Fülöp B. Erzsébet, Bartha László Zsolt, Makra Lajos, Kádár Noémi, Györffy András, Lörincz Ágnes, Varga Andrea, Korpos András, Biró József, Henn János, Sallós Csaba. Teatrul Național Tîrgu Mureș, Compania „Tompa Miklós“. 

În Pescăruşul, Cehov reinterpretează în registru „minor“ un text esenţial al dramaturgiei universale, Hamlet de Shakespeare, aflat (încă de pe vremea cînd Anton Pavlovici îşi scria comediile) pe un soclu la care se uită, cu jind şi pioasă admiraţie, mai toţi aspiranţii la gloria scenei. Cehov ironizează tragedia confratelui său britanic prin reconfigurarea ei într-o „banală“ dramă de familie în care surprinde, graţie talentului şi lucidităţii sale, dar şi unui sănătos simţ al umorului, natura umană în vulnerabilitatea şi ridicolul ei.

Cehov este un dramaturg sacralizat, mai cu seamă în estul Europei, unde ninge poetic prin Livezile de vişini, iar cele Trei surori îşi plîng iubirile lîngă samovar. Abordările moderne nu lipsesc, desigur, dar esenţială mi se pare a fi găsirea unor mize valabile în lumea contemporană pentru aceste texte. La Pescăruşul, mizele par a fi legate de evoluţia limbajului performativ şi de rolurile artei. Nu întîmplător, în varianta de la Tîrgu Mureş a lui Attila Keresztes, Treplev depune la picioarele Ninei o pasăre ambalată ca la magazin şi, probabil, congelată (forme „încremenite“ de artă). Spaţiul de joc este scena mare a Teatrului Naţional, unde publicul este plasat pe două laturi. În mijloc se află un şir de practicabile cu multiple întrebuinţări, iar în colţ, un pian la care Treplev, deprimat, cîntă aproape încontinuu. Scena este delimitată de cele două cortine, de catifea şi de metal, coborîte pînă la nivelul la care spectatorul şi actorul trebuie să se aplece ca să pătrundă în spaţiul de joc. La intrarea publicului, actorii-personaje stau pe gradene, interacţionează cu spectatorii sau se plimbă prin decor, aşteptînd începerea spectacolului. Se pune astfel o ramă de teatru în teatru – alta decît cea generată de piesa lui Treplev –, susţinută pe parcurs de discursurile personajelor adresate publicului, precum cel al lui Trigorin, care îşi expune la microfon, ostentativ, ca într-o conferinţă, opiniile despre literatură. La final, personajele, mai puţin Nina, Treplev, Maşa şi Sorin, se retrag în fundal, dincolo de cortina de metal, privindu-i „ca la teatru“ pe cei patru rămaşi pe scenă. Ce face Attila Keresztes este să creeze, în jurul teatrului simbolist al lui Treplev (aici un fel de performance, cu Nina reprezentînd embrionul primordial al vieţii), unul realist şi cinic, regizat de personajele însele, care invită personal publicul la „vizionare“. Pescăruşul lui Keresztes este spectacolul unui spectacol, în care piesa lui Treplev este doar sîmburele.

Prin urmare, actanţii au o identitate multiplicată, iar stilul de joc implică detaşarea ca formulă de delimitare a unor ipostaze faţă de altele. Unii, precum Arkadina, Trigorin sau Dorn, sînt autorii „spectacolului“, alţii, ca Treplev sau Nina, doar personaje. Există o dihotomie clară între primii, poziţionaţi ca agresori morali (care îi manipulează pe ceilalţi, exploatîndu-le slăbiciunile – a se vedea flirtul Arkadinei cu Şamraev şi prefăcuta indiferenţă a lui Trigorin ca parte a procesului de seducţie a Ninei) şi ultimii, care joacă rolul victimelor. Scena finală este ilustrativă în acest sens, cu Arkadina, Trigorin şi ceilalţi aşezaţi pe scaune dincolo de cortină, privind impasibili sfîrşitul comediei umane pe care au creat-o, în care Sorin (actorul Lajos Makra a împlinit de curînd 80 ani) şi Treplev mor, iar Nina şi Maşa suferă un proces iremediabil de distrugere.

rosencrantz1 foto z rab jpg jpeg

În această viziune, unele personaje suferă mutaţii faţă de scriitura lui Cehov. Arkadina este păstrată în conturul original, pe care Erzsébet Fülöp îl desenează cu precizie de filigran, creînd portretul unei femei orgolioase, care îşi obţine autoritatea prin ludic, victimizîndu-se sau flirtînd, fără teama de a şoca, de a se expune, un personaj vanitos, care îi provoacă pe ceilalţi doar pentru a-şi demonstra superioritatea. Trigorin este bărbatul-trofeu – András Korpos se foloseşte de fizicul său generos pentru asta –, complementar Arkadinei, prezenţa lui devine puternică, apăsătoare chiar, prin minimalismul gesturilor, dar nici el nu se fereşte de ludic (a se vedea „conferinţa“ menţionată mai sus). Este calculat şi rece şi asta se vede din modul în care o prinde pe Nina în mreje, distant, plictisit, fără empatie. Ambii sînt excelenţi manipulatori. Dorn (József Biró), un om care nu mai aşteaptă nimic, priveşte viaţa cu detaşare: relaţia adulterină cu Polina Andreevna (Lörincz Ágnes) nu depăşeşte sfera banalului, cu atît mai mult cu cît încornoratul Şamraev (Györffy András) pare mai preocupat de cai decît de nevastă. Medvedenko (Henn János) este un personaj la limita dintre victimă şi agresor, care încearcă să devină „invizibil“ cînd traversează scena prin crizele celorlalţi în căutarea Maşei, pe care o vînează cu asiduitatea unui hărţuitor.

Treplev suferă de anxietate, este hiperlucid (mă gîndesc la „simţ enorm şi văz monstruos“ al lui Caragiale), ceea ce îi provoacă o febrilitate bolnăvicioasă. Bartha László Zsolt face un personaj vizionar, fără cinism sau victimizare, dar avînd în el germenii ratării. De altfel, Treplev, Nina şi Maşa sînt singurii care nu „joacă“, nu îşi asumă o mască socială şi nu încearcă să manipuleze. Ca şi Treplev, Maşa îi observă pe ceilalţi şi trăieşte insuportabil de intens, actriţa Varga Andrea redînd această tensiune prin poziţia pe care o adoptă, de pîndă, pe vine. Nina este una din reuşitele spectacolului: Kádár Noémi îi dă o stîngăcie asociată cu inocenţa şi lipsa de experienţă de viaţă şi pune astfel premisele pentru ratarea ulterioară a personajului.

Pescăruşul este o reuşită a excelentei trupe maghiare de la Tîrgu Mureş care explorează, într-un spaţiu aproape gol, perspectivele teatrului asupra vieţii. Şi viceversa. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Z. Rab

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.