La umbra şarpelui în floare

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
La umbra şarpelui în floare jpeg

● Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, traducere de Ileana Cantuniari, regia: Alexandru Dabija; scenografie şi video: Mircea Cantor; costume şi asistent scenografie: Andrada Chiriac; muzica: Ada Milea; creaţie vulpe: Tiberiu Toitan, Oana Micu. Cu: Dorina Chiriac, Bogdan Cotleţ, Valentin Teodosiu, Eugen Racoţi, Alexandru Bogdan, Dan Rădulescu, Lucian Ionescu, Alexandru Turcu, Sara Chifor / Miral Solcanu, Tudor Roșu / Vlad Bazgă. Teatrul de Comedie. 

Una dintre problemele adaptării pentru scenă sau ecran a unui text celebru este aceea că publicul are aşteptări bine conturate. În cazul Micului Prinţ al lui Antoine de Saint-Exupéry, stereotipia imageriei în mentalul public este accentuată de desenele autorului care însoţesc textul. Toată lumea ştie cum arată Micul Prinţ şi planeta lui sau cum desenează aviatorul şarpele boa care a înghiţit un elefant. Ceea ce se aşteaptă, de regulă, este ca transpunerea scenică sau cinematografică să amplifice ceea ce imaginaţia colectivă a proiectat deja. În cazul adaptărilor româneşti din ultimii ani după Micul Prinţ, asta nu s-a întîmplat, artiştii încercînd o sabotare a tiparului reprezentărilor din imaginarul public.

Micul Prinţ vine de pe o altă planetă, lucru care are mai multe înţelesuri: vine din altă lume, este un alter ego (interior sau exterior) sau o apariţie ne(i)­reală, este reprezentarea unor principii universale etc. La Teatrul Odeon, Carmen Lidia Vidu alege să aibă pe scenă un singur performer, Alexandru China Birta (11 ani), care îl interpretează pe Micul Prinţ, toate celelalte personaje fiind „prezente“ prin proiecţii video. Perspectiva poveştii îi aparţine astfel copilului şi nu adultului, ca în text. La Teatrul German din Timişoara, Peter Kerek multiplică personajele prin crearea unora noi, iar perspectiva vine din exteriorul naraţiunii, Micul Prinţ – interpretat de actorul Richard Hladik – fiind personaj în propria poveste. În ambele spectacole se folosesc instalaţii vizuale care facilitează accesul spre lumile magice, interioare sau exterioare, ale Micului Prinţ.

Regizorul Alexandru Dabija creează la Teatrul de Comedie „un spectacol futurist“, după cum singur îl etichetează, apelează tot la formula instalaţiei, scenografică şi video, creată de unul dintre cei mai titraţi artişti vizuali contemporani români, la debut în teatru, Mircea Cantor. Spectacolul este conceptualist şi profund antistereotip, refuză reprezentarea iconică din desenele lui Saint-Exupéry, ba chiar răstoarnă categoriile estetice. Planeta Micului Prinţ este aridă – filmările pentru proiecţii s-au făcut la Vulcanii Noroioşi pentru că „pur şi simplu conţineau peisajul selenar de care aveam nevoie şi, în acelaşi timp, deşertul“, după cum explică Mircea Cantor –, iar trandafirul este o ridicătură de pămînt care regurgitează nămol. Ca şi deşertul, a cărui frumuseţe iese din standard, planeta noroioasă a Micului Prinţ de la Comedie necesită o perspectivă diferită pentru a-i fi perceput farmecul. Criteriile generale ale frumosului nu se aplică şi spectacolul se mută din sfera reprezentărilor calde, gingaşe ale basmului cult în cea a postmodernismului. Registrul devine grav, peisajele idilice din text sînt aici terne şi neliniştitoare („Limpede nu vezi decît cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii“), singurătatea este profundă, absolută, aproape filozofică.

rosencrantz2 foto m cantor jpg jpeg

Instalaţia porneşte din foaier, unde se află planeta Micului Prinţ (proiecţii, o jumătate de sferă, asteroizi şi doi copii) şi continuă pe scenă – unde sînt Terra şi planetele vizitate – cu o succesiune de obiecte de mari dimensiuni cu care actorii formează instalaţii performative: sfera cu oglinzi a Înfumuratului, sulurile de hîrtie necesară pentru calculul stelelor ale Afaceristului, avionul naratorului sau sticla-felinar a Lampagiului (obiectele sînt schelete metalice care pot fi „îmbrăcate“ de imaginaţia fiecărui spectator). Formula instalaţiei include şi muzica Adei Milea, care a recurs la instrumente care „să pară de pe altă planetă“ precum hang şi theremin, astfel încît universul sonor, cu binecunoscutul umor absurd al compozitoarei, capătă aici o tuşă stranie.

Descinderea Micului Prinţ pe Terra, un spaţiu sufocant şi agitat, este confuzantă. Ritmul său şi ritmul umanităţii sînt diferite, ireconciliabile, timpul unuia nu este şi timpul celuilalt. De altfel, în personajul Dorinei Chiriac, timpul se comprimă: vîrsta sa este atemporală. Micul Prinţ e „un copil bătrîn“ (zice Dabija), de unde lipsa ludicului infantilizant şi sobrietatea jocului, căci el este o reprezentare a principiilor universale şi nu un personaj „cărnos“, decriptabil psihologic. Perspectiva asupra poveştii este deopotrivă a Micului Prinţ şi a aviatorului; naraţiunea concentrică din text, în care unul este personajul celuilalt, devine aici o dublă naraţiune, faţa şi reversul unei viziuni asupra lumii. Sînt panoramate temele importante: putere, consumism, orgoliu şi aparenţă, viciu, muncă, dragoste, moarte. Bogdan Cotleţ (Aviatorul) rămîne în zona realismului, în timp ce celelalte personaje virează spre caricaturizare şi performare. Alex Bogdan (Înfumuratul, Geograful) are un plus de ludic cu accente comice, Eugen Racoţi (Regele) interpretează caricatural un lider decrepit, Lucian Ionescu (Afaceristul) şi Dan Rădulescu (Lampagiul) acţionează ca performeri. Valentin Teodosiu face în Şarpe un personaj puternic, cu o prezenţă aproape muzicală, determinată de rostire şi mişcare (o alunecare silenţioasă într-un scaun cu rotile). Vulpea este o apariţie specială: o marionetă de dimensiuni mari, mînuită de trei actori (creată de Tiberiu Toitan şi Oana Micu). Supradimensionarea animalului şi naturalismul expresiei sale îl umanizează, revelîndu-l ca o reprezentare a sălbăticiei din noi.

Spectacolul lui Dabija înşeală aşteptările spectatorului, e sobru, conceptualist, rece, lipsesc replici celebre, dar şi duioşia implicită cu care este perceput textul. Este un spectacol pentru adulţi şi copii, dacă acceptăm faptul că teatrul pentru copii nu este (exclusiv) infantilizant. Căci acest spectacol este unul al maturizării. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: M. Cantor

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.