La Sfîntu Gheorghe, dincolo de munţi şi printre festivaluri

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
La Sfîntu Gheorghe, dincolo de munţi şi printre festivaluri jpeg

Am descoperit teatrul lui Horaţiu Mihaiu, brusc, aproape din întîmplare, la Festivalul de la Timişoara de anul trecut: Inventatorul iubirii, după Gherasim Luca. Nu ştiam nimic despre regizor, cam tot atît despre Teatrul de Artă din Deva care prezenta spectacolul, ceva mai mult despre poetul suprarealist de origină română ce şi-a sfîrşit zilele în Sena. Mă aşteptam deci la o lectură literară, gest cultural şi omagial, şi eram gata să evit întîlnirea. M-am dus totuşi, şi uimirea a fost totală, am rămas scotchée, lipită de scaun, în sala pe jumătate goală, în ciuda accidentelor tehnice ce i-au terorizat pe actori şi îndurerat pe regizor – ascuns undeva în spatele sălii, printre perdele –, catastrofe pe care nu le-am remarcat însă şi care nu m-au împiedicat să vreau să ştiu imediat totul despre regizor, despre parcursul său şi mai ales de ce e atît de puţin cunoscut, dincolo de cîţiva amatori „luminaţi“, sau de ce nu face parte din marile „gîlceve“ ce agită astăzi teatrul românesc. Şi totuşi, în restul Europei, teatrul traversează crizele, ca şi în România, dar traversarea aceasta l-a schimbat. Mai peste tot, de la Anvers la Berlin sau de la Vilnius la Roma, teatrul a integrat dansul şi artele vizuale sau performance-ul în structura sa. Se spune chiar că timpul marilor regizori „guru“ a trecut de mult, cu tot respectul şi nostalgia cuvenite. Dacă textul e mai mult sau mai puţin maltratat (Thomas Ostermeier mărturiseşte că a rescris 80% din textul lui Ibsen, Un duşman al poporului, spectacol prezentat vara din urmă la Festivalul de la Avignon), autorul nu dispare, devine regizor sau invers, scriitura se face direct pe scenă, se naşte din improvizaţii sau pleacă de la imagini şi viziuni „premonitorii“. Este ceea ce a făcut Purcărete în Călătoriile lui Gulliver, plecînd, e drept de la pamfletele lui Swift, mai puţin cunoscute, dar care au rămas tot atît de incendiare, şi reacţia unor spectatori, care se aşteptau la poveşti drăguţe cu pitici sau uriaşi, a verificat vehemenţa iniţială. Ceea ce fac, în mod mult mai radical totuşi, argentinianul Rodrigo García în Spania, Alain Platel în Belgia sau Joël Pommerat în Franţa. Gianina Cărbunariu nu lucrează altfel, dar teatrul ei, de echipă şi profund implicat social şi politic în ultima vreme, face parte dintr-un alt mare trend european, extrem de necesar azi în România. Ideea generală, dincolo de diferenţele specifice, ar fi un mare brassage de genuri, scena îmbrăţişează larg, dansul, circul, artele video sînt invitate la banchet, spectacolul, zgîrcit în vorbe, lunecă spre performance, Tanztheater de la Pina Bausch citire, pe scurt, inventează genuri hibride şi binevenite. Aici l-aş plasa pe Horaţiu Mihaiu, cu privirea sa de poet cu capul veşnic în nouri (vezi peticele de cer, de la Miró la Magritte), bîntuit de culori şi siluete în mişcare sau metamorfoză, sau pe Peter Uray, prezent în spaţiul teatral românesc de opt ani, cu versiunile sale coregrafice inspirate de mari texte, din care extrage esenţa, într-un desen scenic extrem de precis, o partitură a gestului, violentă şi rafinată în acelaşi timp, ca o radiografie a emoţiilor, a trăirilor personajelor, ce poate fi citită cu o perfectă acurateţe.

M-am decis aşadar să reconstitui gramatica specială, vocabularul şi uneltele cu care Horaţiu Mihaiu îşi construieşte spectacolele sale. Am revăzut o parte din ele în DVD, şi am aşteptat premiera din toamna aceasta ca să fac plinul de imagini şi să caut un răspuns la întrebările mele. De data aceasta a trebuit să mă duc dincolo de munţi, „în secuime“ (vezi CD-ul de prezentare a teatrului, „Teatrul Andrei Mureşanu, 25 de ani în secuime“), la Sfîntu Gheorghe, oraş bine rînduit şi ferchezuit cu grijă, dar pierdut în întunericul nopţii şi unde frigul de toamnă ţinea bine orăşenii prin case şi puţinele cafenele pustii. Jurnaliştii trecuseră deja pentru aniversarea teatrului, ce a coincis, din păcate, cu FNT-ul bucureştean, alte festivaluri ardelene se puneau în mişcare în jur: la Tîrgu Mureş, unde am regretat că am ratat prima stagiune ca directoare artistică a Alinei Nelega, în vreme ce la Cluj se pregăteau „Temps d’Images“ şi „Interferenţele“ de la Teatrul maghiar condus de Tompa Gábor.

Misterul ce pîndeşte la colţul străzii

Misterul şi melancolia unei străzi, după tabloul lui De Chirico pictat în 1914, continuă seria de variaţiuni sau divagaţii onirice plecînd de la o simplă sugestie plastică, sau în jurul unui univers artistic precis, ce ţine mai degrabă de avangardele secolului trecut. Sursa de inspiraţie e aici dublă: îl întreb de ce a ales tabloul lui Chirico, şi Horaţiu Mihaiu îmi declamă pe de rost pagini întregi din textul lui Peter Handke – Ora cînd nu ştiam nimic unul despre celălalt. Căci în inima fiecărui motiv se află imaginea unui copil: în tabloul lui De Chirico o fetiţă fuge după un cerc pe o stradă galbenă, toropită de soare, în vreme ce în capul străzii pare că o aşteaptă umbra neagră, ameninţătoare, a unui bărbat. Textul lui Handke este o scrisoare adresată fiicei sale înainte de a se naşte, înainte ca ea să intre în capătul străzii misterioase care e viaţa. Pictorul şi dramaturgul ne propun aşadar un exerciţiu de imaginaţie, la care participă activ regizorul spectacolului; cine sînt umbrele ce ne înconjoară şi ne întovărăşesc, cine ne aşteaptă în colţul străzii? Horaţiu Mihaiu, de formaţie iniţială arhitect, semnează întotdeauna şi scenografia (mărturiseşte că a văzut multe din spectacolele lui Bob Wilson, de a cărui estetică pare a fi penetrat, dar fără să-şi piardă culoarea proprie). Decorul reproduce contururile străzii din tablou; de altfel, lumea lui Chirico are deja o arhitectură teatrală şi aduce partea de mister a visului. De la acest simplu pretext plastic, lumea se construieşte în jurul fetiţei singuratice, dar devine pletorică în personaje şi supoziţii. Personajele intră, traversează scena, mînate de interese şi conflicte misterioase, cuplurile se fac şi se desfac, o muzică de un ritm obsedant punctează intrările, corpurile se mişcă după o geometrie precisă şi elegantă (coregrafie Mălina Andrei). Timpul scenic se dilată, scena e invadată de manechine albe, formele, culorile trimit la pînzele lui De Chirico, o întreagă retorică suprarealistă se pune în mişcare, de o misterioasă şi sublimă melancolie. Spectacolul e relativ scurt, nu are dramaturgia complicată a eseurilor vizuale de pînă acum, Brâncuşi sau sărutul, MaMaMagritte, Miró, aceasta este culoarea visurilor mele sau Inventatorul iubirii, care-şi permiteau să joace cu scrisul şi cuvintele. Spectacolul e jucat pe gradene, raportul e mult mai intim, ne situăm parcă la nivelul străzii ce nu-şi va dezvălui însă misterul. Aş fi preferat poate o anume distanţă, ca o fosă de orchestră, abisală, care să ne separe de lumea visului sau a coşmarului. Şi totuşi, regizorul are dreptate, în teatru uneori metafizica trece prin piele, aproape, cît mai aproape de lumea incertă şi în perpetuă mişcare a scenei.

Pădurea unde colcăie instinctele

Tot un vis şi mai ales tot o istorie de corpuri, de mişcare, m-au atras peste drum de Teatrul „Andrei Mureşanu“, la Studio M, unde Peter Uray avea premiera Visului unei nopţi de vară. Teatrul mă hrănise deja cu multe imagini şi interpretări posibile ale comediei lui Shakespeare, de la Peter Brook, la un neaşteptat de Vis sud-coreean, la ultimul Festival „Shakespeare“ de la Craiova, de o prospeţime încîntătoare (veritabil act de transfer cultural) la un foarte recent şi teribilist Shakespeare for teenagers, venit de la Naţionalul ieşean, spectacol îndrăzneţ, plin de imaginaţie, dar şi de provocări inutile, pe care aş vrea să-l uit, căci încă junele său regizor are un talent uriaş cu care se joacă cîteodată prea dezinvolt. Visul propus de Peter Uray, extrem de sobru, de o violenţă ameţitoare, nu iese din zona întunecată a nopţii. Scena e goală, în obscuritate desluşim o încolăcire de trupuri ce se caută, se resping, siluete în costume fluide, negre, ce lasă cîteodată să se întrevadă corpul în despicăturile de-a lungul coapselor. „Instinctul este ca o iederă, elementul vibrant, încăpăţînat al funcţionării omului“ – scrie Uray în programul succint al spectacolului. Totul vibrează aşadar de această sevă, de o energie cotropitoare. „Înconjuraţi de spirite, ameţiţi de magia nopţii“ – explică în continuare Uray, tinerii bîjbîind în pădurea fermecată sînt străjuiţi de spirite, de care nu se deosebesc de altfel prin nimic, duhuri ascunse în cutii cilindrice de lemn, ca trupurile unor copaci în care se ascund ca nişte statui adormite, stăpînii nopţii şi ai pădurii. Povestea e telescopată, scena meşteşugarilor aproape ştearsă, căci ceea ce rămîne pe prim-plan este povestea celor patru tineri prinşi într-un veritabil ritual de iniţiere. Trezirea din vis, ca o desprindere dureroasă din matricea fertilă unde colcăie instinctele, lasă magia dar şi misterul ei în urmă, în întunecimile nopţii şi ale fiinţei.

Două spectacole diferite, dar complementare, ce sparg tiparele şi hotarele dintre arte, în numele imaginii ca resort ordonator – pentru primul, sau cel al mişcării ca principiu universal – pentru acest Vis al miezului de vară, dintr-un început de iarnă, undeva, dincolo de Carpaţi.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

Foto: C. Vultur

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.