Întîlniri cu sine

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Întîlniri cu sine jpeg

● UFO de Ivan Vîrîpaev, traducerea: Mașa Dinescu, regia: Bobi Pricop, scenografia: Paul Popescu & Mizdan Negatron – Modulab, concept video: Paul Spike & Tudor Panduru – Evil Twin Studios, muzica originală: Alexei Țurcan, costume & asistență decor: Ana Ienașcu, light design: Cristian Șimon. Cu: Ada Galeș, Istvan Teglas, Ciprian Nicula, Mihai Călin, Raluca Aprodu, Medeea Marinescu, Ion Caramitru. Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ Bucureşti.

Unul dintre numele importante ale dramaturgiei contemporane, rusul Ivan Vîrîpaev este cunoscut în România ca autor al piesei Iluzii, montată în mai multe variante, de la un minimalism de-a dreptul auster (prima versiune, a lui Cristi Juncu, la Teatrul Act) la formule performative ceva mai „cărnoase“, precum cea cu filmări în timp real şi animaţie care funcţionează ca un dagherotip (versiunea lui Bobi Pricop la Teatrul Naţional din Craiova). La Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu din 2013, Vîrîpaev a prezentat propria versiune performativă a Iluziilor, în care lungile monologuri despre dragoste şi amăgire sînt prezentate ca o competiţie de conferinţe (ironic motivaţionale).

Bobi Pricop a revenit la piesele lui Vîrîpaev în cel mai recent spectacol al său de la TNB, UFO, un text în premieră naţională. Scris în 2012 pentru Teatrul Studio din Varşovia, UFO are deja două variante regizate de Vîrîpaev însuşi: cea din Polonia şi una ulterioară, din 2014, realizată la Teatrul Praktika din Moscova sub forma unui one man show, în care dramaturgul este şi performer. Cu aceeaşi scriitură lirică, fără a fi melodramatică, specifică dramaturgului, UFO este structurat în 9+1 monologuri (din care Bobi Pricop a păstrat 6+1). Convenţia setată de autor este a unor interviuri cu oameni care au avut contacte cu civilizaţii extraterestre, rămase fără întrebuinţare în urma unui film care nu s-a mai realizat, şi pe care autorul le oferă unui teatru ca material pentru un scenariu, lăsînd la alegerea echipei de creaţie, conform unei scrisori citite în prolog, estetica şi cheia de interpretare. Dar convenţia este deconstruită explicit (şi rotund) în final, cînd aşa-zisul finanţator al filmului (personaj adăugat „interviurilor“ propriu-zise – Ion Caramitru în rol de oligarh rus) ridică problema relaţiilor de interdependenţă în teatru (dramaturg, personaj, regizor, spectator) şi a definiţiei realităţii (în raport cu „realitatea“ fabricată şi convenţia). Este o deconstrucţie în mare parte tehnică, dar o alta, ceva mai subtilă, se revelează pe parcursul textului la nivel narativ căci „extratereştrii“ lui Vîrîpaev sînt, de fapt, nevoi esenţiale ale umanităţii, „înăbuşite“ de zgomotul lumii contemporane: simplitate, linişte, siguranţă, găsirea sinelui etc. Defazate în raport cu modul în care se configurează astăzi viaţa (hiperdinamică, supertehnologizată, pragmatică, grevată de efectele negative ale politicilor sociale şi de mediu etc.), aceste nevoi ancestrale ale umanităţii sînt de neexprimat în spaţiul public întrucît sînt stigmatizate la nivel social ca fiind desuete, semne ale unui om slab. De unde şi configurarea lor ca experienţe iraţionale, din seria întîlnirilor cu extratereştrii, o dată din cauza rarităţii exprimării lor publice, a doua oară pentru însăşi „protecţia“ confesorilor (oamenii sînt mai înclinaţi să accepte existenţa unor contacte cu civilizaţii extraterestre decît a unora cu propriile nevoi emoţionale). În fapt, mărturiile se constituie într-un soi de pozitism new age, ceea ce Bobi Pricop denumeşte „un showcase al revelaţiilor personale“ şi care determină un fir roşu în jocul actorilor: o bucurie nereţinută atunci cînd personajele îşi povestesc revelaţiile. Vîrîpaev sondează în adîncimile fiinţei umane, scoţînd la lumină confuzia şi zbaterea în găsirea a ceea ce preţios s-ar putea numi sensul vieţii.

rosencrantz1 foto adi bulboaca jpg jpeg

„Eu nu știu cum aveți de gînd să-i prezentați pe acești oameni“ le scrie Vîrîpaev-personajul creatorilor spectacolului. Şi dacă regizorul şi actorul Vîrîpaev, în propriile versiuni, a preferat minimalismul, Bobi Pricop alege să dea spectaculozitate vizuală show-ului. Regizorul continuă demersul său de gîndire a spaţiului de joc în termeni contemporani, asta însemnînd folosirea multimedia cu un sens mai complex decît cel de ilustrare. Cu o echipă parţial nouă (Paul Popescu, Mizdan Negraton, Paul Spike, Tudor Panduru, Alexei Ţurcan), Bobi Pricop propune un concept de scenografie virtuală: un spaţiu configurat multimedia şi acordat, ca tehnică, la convenţia textului şi, ca simbolistică, la esenţa acestuia. Tehnologia intermediază expresia scenică (şi emoţia) şi este potenţial facilitator de limbaje performative noi. Deşi la început în România, o astfel de explorare a performativităţii prin tehnologie nu este singulară (Bobi Pricop, împreună cu scenograful Adrian Damian, tot la TNB, în O întîmplare bizară cu un cîine la miezul nopţii; Oana Răsuceanu, Iulia Rugină, Dan Adrian Ionescu, Mizdan, Adrian Câmpean, Mihai Dobre în performance-ul Dorian, jucat la Teatrul Odeon etc.). Tehnologia deschide un drum pentru dezvoltarea atît a performativităţii, cît şi a audienţei (ce poate fi atrasă de filmicitatea spectacolului). Nu ştiu unde va duce în timp această intruziune a multimedia în teatru – asta este o altă discuţie –, dar cum, în artele vizuale, ea a ajutat la dezvoltarea limbajului artistic, fără a determina devalorizarea conceptului (detronarea lui ca importanţă în construcţia produsului artistic), sper la un traseu similar şi aici.

Prin această desfăşurare de forţe video este multiperspectivată prezenţa actorilor (fiecare personaj evoluează singur) prin proiectarea imaginii lor, supradimensionată, pe un tul, ceea ce determină un joc cinematografic, delicat şi în continuă tensiune (un plus aici pentru Ada Galeş, Mihai Călin şi Istvan Teglas). Căci provocarea adresată actorilor vizează găsirea unei modalităţi de joc care să combine forţa teatrală cu subtilitatea filmică.

Cum se va dezvolta acest tip de teatru filtrat prin multimedia şi cît va accepta spectatorul intruziunea tehnologiei pe scenă vom vedea în perioada următoare. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Adi Bulboacă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.