„Astea contează în teatru: echipa şi miza“ – interviu cu Katia PASCARIU

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
„Astea contează în teatru: echipa şi miza“ – interviu cu Katia PASCARIU jpeg

Katia Pascariu este o actriţă discretă care lucrează în teatrul social-politic independent. Participă atît la crearea spectacolelor, cît şi la fazele premergătoare neperformative (documentare, interviuri, investigaţii) şi ulterioare (promovare). Pe scenă, ea a resuscitat o tipologie dificil de realizat şi aparent desuetă: aceea a omului bun. Katia este o personalitate artistică puternică, ce nu se impune prin forţă sau egocentrism, ci prin blîndeţe, subtilitate şi un sănătos simţ al comunităţii. 

Aveți un traseu profesional special, diferit de al majorităţii colegilor dvs. Lucrați predominant în teatrul social independent. Cum s-a întîmplat asta, ați ales dvs. ce faceți sau proiectele v-au ales pe dvs.?

Diferit de al multor colegi de breaslă, dar asemănător cu al colegilor cu care lucrez. Cred că şi, şi. Dar nu sînt singura şi nu sînt singură. Am descoperit că lucrez mai bine dacă munca şi implicarea mea nu sînt doar la nivel actoricesc, am descoperit în timp că vreau mai mult de la mine şi de la munca mea şi mă ajută să am încredere că ceea ce fac nu e (doar) entertainment – ceea ce e OK, plăcere mai mare decît să-i fac pe oameni să rîdă nu prea am, dar nu e ce-mi doream eu să fac. Dar nu, nu am ştiut cînd am terminat UNATC-ul că se poate şi altfel. Am terminat facultatea cu un orizont limitat şi cu o tonă de frici şi prejudecăţi. 

Ce vă atrage la proiectele de teatru social? În ce mod considerați că ele răspund, pe de o parte, nevoilor societăţii contemporane și, pe de altă parte, nevoi­lor teatrului contemporan?

Mă atrage tot – subiectul, echipa, procesul de lucru, perspectivele proiectului în sine. Nu joc decît dacă sînt OK cu toate astea sau măcar cu o parte din ele. Îmi place să-mi folosesc mintea, să învăţ, să fie ceva nou mereu, să mă provoc. Echipa e foarte importantă pentru mine – oameni cu care lucrul să fie bucurie, bazat pe încredere şi respect. Şi e foarte important motivul pentru care facem un spectacol, unde vrem să-l jucăm, ce facem cu el după ce e gata. Bănuiesc că teatrului contemporan îi sîntem necesari prin simpla noastră existenţă: ăştia sîntem, noi facem istoria, nu? De multe ori deschidem drumuri noi, artistice şi multidisciplinare, într-un spaţiu artistic destul de restrîns. Cred că e importantă legătura dintre artă şi societate la care punem şi noi umărul. Aici intervine conştiinţa şi autoresponsabilizarea pe care le luăm în serios. Nu avem soluţii imediate şi nici posibilităţile – încă (ha-ha) – de a rezolva nevoile societăţii contemporane, dar aceste nevoi ne dau temele şi, de obicei, cheia soluţiilor estetice. Cred însă că în acest moment, 2016, rolul şi rezultatele cele mai bune le avem la intersecţia dintre artă şi educaţie, pre- şi universitară. 

Cum lucrați la spectacole? Multe dintre ele pornesc cu o documentare pe subiect. Cum integrați asta în procesul de lucru şi ce presupune pentru dvs., ca actriţă?

Pe partea de actorie mă ajută foarte mult. Tot ce intră la documentarea şi pregătirea unui spectacol (interviuri, teren, arhive, lecturi, vizionări de materiale etc.) este, de fapt, parte din repetiţii şi atunci face parte din lucrul la personaj(e). Sau poate m-am învăţat cu asta şi acum mi pare că e cel mai uşor aşa. Modul ăsta de lucru ajută echipa, e o înţelegere mai profundă a temei, avem o energie comună şi o responsabilitate împărtăşită de toţi. De tot ceea ce cunosc sînt responsabilă şi deci trebuie să duc cu mine, prin personaje şi spectacole, informaţiile şi emoţiile acumulate în perioada de pregătire. Un spectacol este, după mine, format din trei părţi egale ca valoare şi miză: pregătire (documentare şi repetiţii), realizare/performare, viaţa postspectacol (discuţii, dezbateri, reacţii, itinerare). 

Care sînt dificultăţile cu care v-ați confruntat în teatrul independent?

Finanţările – banii de producţie şi de onorarii – şi spaţiile – lipsa lor fizică sau imposibilitatea utilizării unor spaţii existente. În rest, totul e aproape perfect. Mai e, poate, doar problema umană. Sîntem o lume mică, a teatrului în general, a teatrului social şi mai şi… şi totuşi mai apar certuri, bîrfe, concurenţă, de-astea. Şi e păcat – avem o cauză comună. 

Cum v-a schimbat pe dvs., ca actriţă, lucrul în teatrul social?

Cred că m-a schimbat în primul rînd ca om. Ca actriţă, cred că antrenamentul permanent mi-a făcut bine. Am lucrat mult, continuu, cu interes, am încercat să fiu un actor conştient, echilibrat, pregătit. Lucrez cu artişti care mă ţin în priză. Presupun că astea contează în teatru cel mai mult, echipa şi miza. Sînt norocoasă! Adevărul e că, dacă nu găseam direcţia asta care să mă ţină pe un traseu şi să‑mi dea o coerenţă, aş fi fost în mare pericol. Îmi place atît de mult să joc încît aş fi acceptat să joc cam orice… 

Povestiți-mi, vă rog, despre modul în care ați lucrat la Căminul „Moses Rosen“, un spaţiu special de acţiune socială şi de teatru.

Am lucrat la cămin ca niciunde şi ca în nici un alt proiect artistic, comunitar, social în care am fost implicată, fără nici o presiune de timp sau de rezultat. De asta şi este ceva atît de personal, şi asta e şi bine, şi oau, şi complicat. Pentru că s-a creat o legătură personală între noi şi rezidenţi, e greu să plecăm. Nu că am vrea să plecăm, dar ne dorim enorm să lucrăm, noi şi cît mai mulţi artişti interesaţi, şi în alte cămine, centre, spaţii unde locuiesc persoane instituţionalizate. Dar acum e ca şi cum ne-am face o altă familie. Sînt mîndră de colegii mei şi bucuroasă de încrederea permanentă pe care cei de la „Moses Rosen“ şi de la DASM-FCER ne-o arată. Cît despre rezidenţi, respectul şi prietenia lor mă copleşesc mereu. Altfel, proiectele Vîrsta4 din ultimii ani sînt dintre cele mai importante realizări artistice, ONG-istice şi personale. Modul de lucru s-a creat natural, în timp, împreună cu rezidenţii. Avem activităţi curente, precum vizionări de filme şi discuţii pe teme diverse, propuse de ei sau de noi, şi avem deja munca la repertoriu, adică ne-am autoimpus un ritm de un proiect pe an. Anul ăsta pregătim – se pare, cu sprijinul AFCN – două proiecte, unul performativ şi altul editorial. Cuvîntul-cheie e împreună.

Foto: C. Ionescu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.