Amintirea, între iluzie și existență

Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
Un adjectiv complicat jpeg

Cred că oricui reflectează o clipă asupra stării actuale şi recent-trecute a teatrului românesc o concluzie i se impune cu necesitate (mă rog...): exodul masiv, în anii 1970-’80, al regizorilor importanţi, al regizorilor-artişti, al regizorilor creatori de şcoală a avut, asupra peisajului scenic, efectul cutremurului din 1977. În acel interval fatal s-au prăbuşit instituţii de spectacol aparent solide, au fost grav afectate trupe întregi, s-au distrus spaţii configurate estetic cu limpezime, adevăr, bun-simţ (artistic, dar nu numai) şi profesionalitate – s-au produs, pe scurt, pierderi inestimabile şi, din păcate, ireparabile. Desigur, aşa cum blocul „modern“ zis şi astăzi „Dunărea“, după numele restaurantului de mult dispărut de la poalele lui, şi cazinoul foarte luminat-colorat apărut în loc de cîţiva ani „postdecembrişti“ au şters din memoria curentă a bucureştenilor priveliştea ruinei zdrenţuite de care a atîrnat, zile la rînd, prin dreptul etajului 7, o tricicletă roşie cu ghidon albastru, tot astfel şi edificiile teatrale ridicate, mai trainic sau mai în fugă, de regizorii rămaşi în ţară şi deveniţi decani, unii, pe cînd abia îşi trecuseră examenul „de stat“, au estompat uşor-uşor nu atît imaginea spectacolelor întemeietoare ale maeştrilor, cît o anume atmosferă creatoare, unde aerul era sănătos şi tonifiant, culorile erau clare şi miresmele, puternice; pînă şi furtunile – zgomotoase, cu tunete asurzitoare şi fulgere orbitoare – lăsau în urmă, odată potolite, o energie reînnoită. „Nu-i vina mea că m-am născut mai tîrziu, cînd toate astea nu mai existau!“ – această exclamaţie, ieşită cîndva, pe ton de scuză şi, totodată, de acuză, din gura unei june colege cu care polemizam amical, mă urmăreşte şi astăzi; încerc să mi-o readuc în minte cînd mi se pare că pretenţiile faţă de prezent sînt exagerate. Nu, nimeni nu e vinovat că nu s-a născut în alt timp şi în alt loc; vina apare atunci cînd le-o reproşezi altora. Şi, mai ales, atunci cînd nu vrei să afli altceva dincolo de ceea ce vezi în faţa ochilor. 

Fac această introducere lungă spre a răspunde pe larg unei alte exclamaţii, ieşite, acum cîteva săptămîni, din gura altei june persoane la auzul numelui unui regizor – Alexandru Colpacci – şi al unui teatru – Teatrul de Stat din Oradea: „Pfui, ce-s astea? Există aşa ceva?!“. Superioritatea din glas nu se referea, evident, la existenţa fizică a „entităţilor“ în discuţie (recent, Teatrul de Stat din Oradea a devenit, pentru scurt timp, vedetă mediatică în chestiunea separării celor două trupe – „Iosif Vulcan“, românească, şi „Szigligeti Ede“, ungurească – din componenţa sa administrativă, chestiune pe care mă abţin deocamdată s-o comentez), ci la existenţa lor aşa-zicînd semnificativă. I-am explicat persoanei că, în deceniul 1970-’80, Alexandru Colpacci (pe atunci, tînăr regizor) şi teatrul orădean (pe atunci, cu ambele secţii în perfectă formă artistică) au fost autorii şi, în acelaşi timp, beneficiarii cîtorva succese de răsunet în teatrul românesc, titluri precum Astă-seară se improvizează de Luigi Pirandello sau Tango de Slawomir Mroˇzek fiind citate, la vremea cu pricina, printre primele zece ale momentului. Top ten, cum ar veni. E adevărat, timpul scurs la mijloc nu le-a priit prea tare, măcar la nivelul renumelui, nici regizorului, nici teatrului: plecat „definitiv“ în Franţa în 1981, Alexandru („Pusi“) Colpacci nu şi-a regăsit la Oradea, după 1990, locul şi, poate, nici suflul. Izbînzile lui (discrete, ca şi persoana, dar consistente) au coincis, în ultimele două decenii, cu montări lucrate sporadic la Braşov (Încercarea de Marivaux, Terasa de Jean-Claude Carrière) sau Tîrgu-Mureş, secţia maghiară (Între două femei de Marivaux, Ivona, principesa Burgundiei de Gombrowicz). Întoarcerea de acum, cu La Grande Magia de Eduardo de Filippo, nu marchează, la rîndul ei, un triumf; este însă o... încercare (Pusi e, fără îndoială, pe scena românească, cel mai expert „marivodist“) onestă şi de nivel artistic onorabil. 

Clădirea teatrului orădean se află, de un număr bun de ani (concurînd vîrsta reconstrucţiei Naţionalului ieşean!), „pe butuci“; există însă speranţe serioase că viitoarea stagiune va însemna şi revenirea trupei (trupelor?) la sediu; deocamdată, ansamblul românesc îşi joacă spectacolele în sala uriaşă şi nu tocmai prietenoasă a unei Case de Cultură – studenţi? sindicate? nu mai ştiu. Proaspăta montare cu tragicomedia lui Eduardo (1900-1984, dramaturg, actor, regizor şi conducător de trupă napolitan din faimoasa familie Scarpetta-de Filippo) a fost „ambientată“ de scenografa Vioara Bara într-un careu înconjurat strîns de scaunele spectatorilor; la premieră, aceşti spectatori (printre care rude, prieteni, cunoscuţi de-ai actorilor) s-au dovedit foarte indisciplinaţi, comentînd, foindu-se pe scaunele care scîrţîiau, vorbind şoptit la telefon (!) etc., în asemenea măsură încît, personal, am folosit jumătate din timpul spectacolului ca să fac linişte în jur(ul meu, măcar). Nu era tocmai ideal pentru „receptare“. Ce am receptat, totuşi, a fost o imagine scenică îngrijită (mai puţin costumele, cam stridente), cu soluţii tehnico-expresive ingenioase, un joc bun al actorilor Richard Balint, Daniel Vulcu şi Angela Huşanu (interpreţii rolurilor principale din această poveste dulce-amăruie despre un soţ prea gelos care îşi pierde-cîştigă-pierde soţia graţie unui „magician“ complice), un joc corect al restului distribuţiei (numeroasă), precum şi, „per ansamblu“, o mizanscenă atentă, sensibilă şi inspirată în aşezarea accentelor tensionale. Nu e mult, nu e puţin. Este. 

Alice Georgescu este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.