Alexandru Dabija şi contemporaneizarea clasicilor

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Alexandru Dabija şi contemporaneizarea clasicilor jpeg

● Fugarii. Regia: Alexandru Dabija. Asistent regie: Diana Mititelu. Scenografia: Helmut Stürmer. Costume: Cezarina Iulia Popescu. Cu: Cezar Antal, Pavel Bartoș, Ioan Batinaș, Alina Berzunțeanu, Marius Damian, Dorina Lazăr, Ruxandra Maniu, Alexandru Papadopol, Mihai Smarandache. Teatrul Odeon. 

Preocupat de modul în care textele pot supravieţui timpului – basme, dramaturgie clasică şi modernă –, regizorul Alexandru Dabija se află de ceva vreme într-o continuă recalibrare a literaturii. Ajustarea textelor în spectacolele sale vizează o schimbare de paradigmă, atît prin recitirea temelor astfel încît să devină contemporane (în Viforul, cu premieră la TNB în primăvara 2018, corupţia şi nevolnicia Puterii erau de o veritabilă actualitate), cît şi prin înnoirea limbajului şi a structurii dramaturgice (tot în Viforul, adăugarea unor inserturi din alte texte amplifica viziunea asupra epocii şi transforma constructul dramaturgic, dintr-unul desuet, într-unul postmodern). Aşa a făcut cu seria de spectacole Caragiale, autor pe care s-a încăpă­ţînat să îl lectureze în afara codului deja instituit (în special de spectacolele lui Liviu Ciulei: o comedie sănătoasă, cu tuşe de absurd şi tragic). La Dabija, Caragiale este eminamente absurd şi (cînd e cazul) profund tragic, fără ca asta să îi ştirbească din umor. Cu O noapte furtunoasă de la Iaşi, regizorul făcea un studiu asupra uneia dintre trăsăturile (mult prea) vizibile ale românilor, mitocănia. La Teatrul de Comedie, în O scrisoare pierdută, arăta că sîntem mereu „turmentaţi“ (noaptea minţii, în sensul de confuzie, venea de la ciupercăria care producea iluzii politice). Două loturi de la TNB transforma farsa comică într-o poveste gotică despre destin, în care bîntuie nu doar personaje sinistre, ci şi umorile personale precum rasismul antirom. Au fost interpretări inteligente care au ieşit din retorica festivistă generală ce a marcat producţiile teatrale în preajma anului Caragiale (2012). Din Micul Prinţ, Dabija făcea la Teatrul de Comedie, cu ajutorul lui Mircea Cantor, o instalaţie performativă futuristă, mutîndu-l pe copilul cu părul bălai de pe planeta sa parţial idilică în deşertul vulcanilor noroioşi. Micul Prinţ e aici „un copil bătrîn“, a cărui naivitate denotă înţelepciune, iar spectacolul miza pe traseul extincţiei pe care acesta este nevoit, ca noi toţi, să îl parcurgă. Practic, Micul Prinţ parcurge marea trecere. Şi în Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?, adaptare după Moromeţii la Teatrul Act, exista obsesia morţii într-o deconstrucţie a comicului: Moromete şi Cocoşilă poartă discuţiile despre lume, viaţă, politică şi pămînt nu în Poiana lui Iocan, ci în raiul lui Dumnezeu, morţi fiind.

757 19 foto 1 mihaela marin jpg jpeg

Alexandru Dabija prelucrează textele singur sau cu ajutorul unor dramaturgi (în sensul occidental, de persoane care prelucrează un text pentru a servi unei anume viziuni regizorale) precum Maria Dinescu şi Cătălin Ştefănescu, şi însoţeşte, uneori, spectacolul de comentariile muzicale (cu rol de scenografie sonoră) ale Adei Milea. La Odeon, după un Svejk auster (vizual şi dramaturgic), Dabija a creat în acest an Fugarii, un scenariu după mai multe povestiri cehoviene. Scheletul este constituit din nuvela Povestea unui necunoscut, pe care sînt altoite fragmente din alte texte într-un construct dramaturgic care explorează două mari teme: relaţia femei – bărbaţi (nesfîrşitele dezacorduri de viziune asupra iubirii, chinul casnic şi transformarea femeilor în „teroriste de familie“, pe care, de regulă, bărbaţii, aceşti Trigorini ţinuţi sub papuc, ajung să le distrugă) şi cea dintre muritor şi Dumnezeu (marcată prin penitenţa, doar vocală, a primului şi prin tăcerea celui de-al doilea). O a treia temă, politică, apare prin două personaje-reflector (este dublat naratorul din nuvela centrală), ca reprezentaţi ai orbirii revoluţionare. Scenariul rezultat atinge absurdul lui Daniil Harms (cu care regizorul s-a mai întîlnit în Contra democraţiei de Esteve Soler, text montat de două ori de Dabija, la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu şi la Teatrul Odeon din Bucureşti, şi în care există o piesă scurtă, similară cu un text al lui Harms, în care personajele nu mai ştiu să numere), este aproape non-narativ (chiar şi cînd există un fir narativ, acesta nu este jucat, ci povestit) şi, cu toate acestea, profund cehovian. Căci Dabija reuşeşte să extragă, din nou, un autor dintr-o formulă standardizată de interpretare. Personajele burgheze filozofează un pic, cum zice baronul Tuzenbach în Trei surori, adică mai tot timpul, fără să acţioneze în vreun fel (patrulaterul Pavel Bartoș, Marius Damian, Alexandru Papadopol, Mihai Smarandache are o tuşă dadaistă, mizează pe un negaţionism general, creează caractere anarhiste în expresie, dar inactive, fără forţa distructiv-performativă a unui Cabaret Voltaire, căci personajele cehoviene sînt caracterizate de cuvinte mari şi de acţiuni anemice şi stereotipe). „Feciorii în casă“ sînt oropsiţi pe dinafară şi spioni pe dinăuntru (Cezar Antal şi Ioan Batinaş caricaturizează portretul idealistului politic, fanatic în sine, nu pentru o cauză raţional asumată). Servitoarea este varianta şmecheră şi erotică a feminităţii (Ruxandra Maniu o construieşte excelent într-o notă de burlesc), în timp ce amanta-stăpînă (Alina Berzunţeanu) reprezintă naivitatea exaltată, care poate deveni repede abuzivă (traseul ei este victimă-agresor-victimă). Un alt personaj, tatăl, figură misterioasă, inclusiv politic (Dorina Lazăr în travesti), are o apariţie fantomatică precum Hamlet cel bătrîn şi oarecum ameninţătoare, ca statuia Comandorului. Vizual, prin glisarea unor tablouri, spaţiul de joc îşi descoperă diferite sensuri, iar cîteva inserturi video cu imagini explicit erotice dau tuşa finală a decadenţei patetico-tragice de tip rusesc.

Fugarii este un spectacol complicat pentru că presupune o lectură analitică (mai mult sau mai puţin reuşită) a unui text nedramatic, non-narativ, cu inflexiuni absurde, pentru care doar o mică parte din publicul actual deţine cheile de citire. În ciuda dilemei privind reuşita acestui spectacol, mi se pare admirabil demersul lui Dabija de reinterpretare şi reperspectivare a textelor clasice, atît pentru revitalizarea acestora prin revizitare, cît şi pentru a provoca ieşirea din confort, deopotrivă a artiştilor şi spectatorilor. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Mihaela Marin

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.