| |
 ...DIN POLUL PLUS |
|
Teodor BACONSKY | turn înclinat
Acțiunea indirectă
Pe urmele lui Jean-Paul Sartre, intelectualul militant devine servitorul dogmatismului cu potențial asasin. Pentru a-ți consuma viața pe altarul unei „cauze“ profane, trebuie să crezi doar în Om (care nu există) și să bei Utopia ca pe o cafea cu lapte, la micul dejun. Cine admite, dimpotrivă, că absolutul istoriei locuiește la cimitir nu participă la nici o luptă exclusiv ideologică. Realismul dreptei i-a oprit mereu pe intelectualii conservatori să se arunce în arenă, precum gladiatorii. La noi, excesul comunist a produs, temporar, această mutație: intelectualul de stînga e mut pentru că n-a îngropat victimele suficient de adînc, pe cînd cel de dreapta ține să fie angajat. Dar iluminismul, pașoptismul, semănătorismul, poporanismul, bolșevismul, nazismul, modernismul estetico-industrial sau postmodernismul obsedat de urgența „deconstrucției“ nu sînt locuri spirituale unde insul suveran în frenezia propriei gîndiri s-ar putea exprima. De aceea, susțin că viitorul intelectual al Europei depinde nu atît de reinventarea doctrinelor sau de critica populismului fără criterii, cît de coagularea unor elite libere, non-egalitariste, amorale și inspirate – în acțiunea lor gratuită – de augusta tradiție a teologiei politice. Pînă cînd societatea nu va permite și încuraja formarea unor inteligențe neînregimentate, capabile să denunțe imbecilitatea și să refuze trivialitatea contagioasă a „mijloacelor de comunicare în masă“, nu vom avea acces la demnitate colectivă, adică la un echilibru social netrucat.
Ca întotdeauna, valoarea cuiva nu stă în cameleonismul demagogic și nici în pofta de înjosire, ci în forța lui de a trăi singur, vulturește, deasupra tumultului. Nu ești valoros dacă ești „recunoscut pe stradă“, ci dacă ești căutat de puținii tăi semeni chiar acolo unde ai ales să te afli: departe de vulg și vulgaritate, deasupra zgomotului, mai presus de noroiul cotidian. De asta rămîn fascinanți marii duhovnici sau asceți: pentru că te duci la ei, nu vin peste tine. Și pentru că le spun adevărul numai celor în stare să-l primească, nu gloatei care orbecăie bezmetic, pe șapte cărări. Nu degeaba sînt cărțile interzise și cele mai căutate...
Intelectualul care se vrea cu orice preț popular și-a ratat definitiv vocația. Tot la fel eșuează și cărturarul care-și vinde ideile, ca să nu moară de foame. Trebuie să fii bogat sau să trăiești dintr-o altă meserie decît scrisul pentru a putea comunica doar ce gîndești, străin de prostituția contractelor de „consultanță“ sau de ipocrizia telecomandată a mercenariatului cu damfuri „analitice“. Ultima expresie europeană a diletantismului aristocratic a precedat cu cîteva generații apariția jurnalismului, acest bastard al revoluției. Victoria spiritului de gazetă – travestit în mitul „expertului“ și bazat pe veșnic debitata minciună a „presei libere“ – a demolat tronuri cu pamflete, a mistificat masele prin concursuri de caricatură, a înlocuit misterul voinței prin magia de bîlci a sondajelor și a desfigurat intimitatea sobră a deciziei prin exigența gregară a „transparenței“. Mizînd pe supralicitarea imposturii și a vacarmului, era jurnalismului compromite pe toată linia posibilitatea de a contempla, lucid, șansele și riscurile propriului nostru timp. Însuși conceptul pseudo-liberal de „piață a ideilor“ ridiculizează gîndirea. Cum să-ți duci ideile la iarmaroc? Cum să le faci cît mai accesibile fără să le falsifici, adică fără să le propui – în mediocra lege a marketingului – drept altceva decît sînt? Ideile se ascund în biblioteci, în mintea superioară, în memoria sacrului și în sufletul ucenicilor devotați, gata de revoltă creatoare. Transformate în produse, reduse la condiția de marfă, ideile se exilează, lăsînd la bătaie doar umbra lor batjocorită de nătîngi. Farsele media de tipul 10 pentru România (ca să dau un singur exemplu) spulberă prestigiul ierarhiilor de merit, acelea care se întemeiază pe suferința adevărului mereu nesuferit, dar și pe sănătosul dispreț al înțeleptului față de beteala cocotei.
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 4 comentarii.
1. Actiune inteligenta!
adăugat de rizoaicad.arges la data de 24 octombrie 2009 01:45:56
Actiunea directa necesara acum este scoaterea alegatorilor de sub manipulare! Deci, in primul tur, comunitatea maghiara are DATORIA de a vota CANDIDATUL partidelor etniei sale! Comunitatea celor saraci are DATORIA sa voteze CANDIDATII partidelor STANGII politice, caci acestea reprezinta interesele comunitatii celor saraci, mai bine decat restul! Astfel alegatorii comunitatii celor saraci vor trebui, ca in primul tur, sa voteze pe unul dintre cei trei candidati ai STANGII politice, respectiv Mircea Geoana, Sorin Oprescu si Vadim Tudor. Comunitatea celor bogati are DATORIA sa voteze CANDIDATII partidelor DREPTEI politice, caci acestea reprezinta interesele comunitatii celor bogati, mai bine decat restul! Si aici alegatorii comunitatii celor bogati vor trebui, ca in primul tur, sa voteze pe unul dintre cei trei candidati ai DREPTEI politice, respectiv Basescu, Antonescu si Becali. In al doilea tur, toti alegatorii care apartin comunitatii celor saraci, inclusiv cei de etnie maghiara, au DATORIA sa voteze CANDIDATUL stangii politice intrat in finala. Asemanator trebuie sa procedeze si alegatorii care apartin comunitatii celor bogati, inclusiv cei de etnie maghiara, adica au DATORIA sa voteze CANDIDATUL dreptei politice intrat in finala.
2. Actiune indirecta
adăugat de Monica la data de 27 octombrie 2009 21:31:37
Minunat articol! Intotdeauna m-a nedumerit sa aflu ca un pictor, poet sau scriitor pe care il admir fusese candva un activist comunist sau fascist. Cum e posibil ca artisti care dezvaluie adevarul sa greseasca atat de cumplit in implicarea lor politica?
Sunt de acord ca este o chestiune de vocatie. Vocatia unui preot mirean este diferita de cea a pustnicului, asa ca natural avem multi preoti si putini pustnici. Nu cred ca e relevant daca o vocatie e mai inalta decat cealalta - ce conteaza e necesitatea implinirii acesteia. Sunt multi oameni eruditi care au vocatia de a fi centre de miscare sociala si sunt si unii eruditi care au vocatia de a fi intelectuali "puri". Ambele vocatii cer curaj, sacrificiu si iubirea de celalalt.
Cred ca anomaliile/vidurile apar cand lipsesc oamenii politici cu vocatie si intelectualii "puri" incearca sa suplineasca acest vid. Carevasazica, coboara pustnicul in satul lasat pustiu, fara preot. Pustnicul nu va ingrij comunitatea la fel de priceput ca un preot traitor in lume, dar e un loctiitor necesar.
Ne trebuie asadar oamenii politci cu vocatie si fara duplicitate!
3. Stimate(a) rizoaicad.arges
adăugat de peter la data de 27 octombrie 2009 21:15:11
Ungur fiind, va spun pe sleau ca n-am semnat pt.campania de sustinere la presedentie al lui Kelemen Hunor fiindca este o abureala. Nu mai este un "exercitiu de libertate", ci este un exercitiu de manipulare a UDMR-ului, astfel incit, in turul 2 "corabia" cu alegatori maghiari sa poata fi intoarsa catre "stinga" sau "dreapta". Dupa merit, poate Gyorgy Frunda "merita" aceasta functie, cindva. La STINGA politicii, credeti ca dl.Culita Tarita cu zeci de mii de hectare de pamint si o flota de utilaje agricole nr.1 in Europa, ar trebui sa se regaseasca in partidul d-lui Geoana ? Dar are dreptul! Nu ? Ca si alti baroni locali. NU acum, ar trebui PSD-ul sa ridice impozitul pe venit la 20% (mult mai bine ar fi fost cel progresiv), ci mai de mult, dar cu ce oameni de stinga? Simpatizez sincer cu cu DREAPTA politicii, cu toate ca nu sunt bogat(in a doua Romanie nu poti fi), dar se observa o preocupare de reducere a impozitelor ca si in alte parti, ale Europei, astfel incit sa ramina bani cit mai multi, la cit mai multi oameni si cit mai multe firme .
4. Actiune lipsa.
adăugat de peter la data de 27 octombrie 2009 20:05:38
Domnule Baconsky, ati scris un comentariu foarte frumos si foarte adevarat! Si interesant! Dupa umila mea parere, s-ar putea sa fim intr-un stadiu trecator, in care multi intelectuali, s-au vazut invitati si nevoiti \"sa coboare din turnul de fildes\" in mijlocul politicii, sa dezbata, sa critice, sa trateze cetateanul \"turmentat\" de atita comunism, cu idei, cu explicatii, adevaruri. N-avem ce face, media este o industrie marisoara, cu multe locuri de munca si un profit financiar enorm ! Intr-adevar, intelectualii-ginditori ar trebui sa poata sa faca din virful penitei lor o reasezare si o redistributie a valorilor bunurilor si sentimentelor umane, atita timp cit suntem trecatori destul de grabiti prin aceasta lume, insa nivelul culturii ar trebui sa fie raspindita si dupa niste granite, gen parlament, academii, etc. In politica, cred, ca profitul financiar a fost cel care a dezbinat intotdeauna parerile si nu numai, cind administratorii si mai apoi politicienii, au reusit sau nu, sa pastreze echilibrul in favoarea pacii si nu a razboiului, neavind inteligenta si rabdarea de a experimenta linistea, dinaintea si de dupa Dumnezeu .
|
|
|
|
