Trăncăneală
Dacă tăceai...
Iată o condiţională neplauzibilă. Dacă tăceai? Ha, asta-i bună! Cum să taci? Acum şi aici? În fierberea şi în forfota asta? Păi de-aia am murit în decembrie? Şi, la urma urmelor, n-am tăcut destul? N-am respirat decenii la rînd prin...
Cristina GUSETH: Marea abureală
Cristina FOARFĂ: E-părerea mea
SITUAŢIUNEA
Yang Lian
S-a născut acum 57 de ani în Elveţia, dar a crescut în China, a trecut prin „revoluţia culturală“, a fost trimis la reeducare într-o provincie îndepărtată (ca săpător de morminte), a fost cînd tolerat, cînd ameninţat, i s-a retras cetăţenia chineză, a călătorit mult şi s-a... citiţi
Citiţi şi
Vintilă MIHĂILESCU: Dincolo de "The Human Body"
Gabriel GIURGIU: Aer curat, pe burta goală
Rodica ZAFIU: Regim şi dietă
Radu GOLOGAN: Scurt şi cuprinzător
Alexandru MUȘINA Asta a fost tare demult
În tine e o scară,
Pe care, urcînd, ai ajunge mai sus de...
Sergei LOZNITSA „Nu trecutul mă nelinişteşte, ci...
In the fog, al doilea lungmetraj al cineastului Sergei Loznitsa.
Adrian BODNARU Se putea visa
Într-o cutie goală de televizor, barmanul aranja băuturi colorate.
E mai bine să te implici decît să fii spectator - interviu cu Radu TĂTUCU
Radu Tătucu este preşedintele acestei organizaţii care îşi asumă, programatic, un vis: „Our dream is to build a fair and competitive Romania by 2020.“ A studiat la Harvard, la John F. Kennedy School of Government, iar acum urmează un program de master la London School of Economics.
citiţiPovestea pompei
Mă angajasem la un ziar important, plin de jurnalişti cunoscuţi. Directorul, un celebru om de presă, fusese cît se poate de generos şi de elegant cu mine. În momentul în care Radio Europa Liberă tocmai îşi închisese biroul de la Bucureşti, aruncîndu-ne, pe cei cîţiva jurnalişti care eram acolo, în lumea presei româneşti de tranziţie, el mi-a reoferit acelaşi post pe care, cîndva, îl refuzasem.
citiţiDespre autoscopie
Am citit, nu demult, o anchetă interesantă despre defectele personale. Întrebarea esenţială – care credeţi că sînt defectele dumneavoastră principale? – era adresată unor personaje mai mult sau mai puţin cunoscute.
citiţiLa birtuţu din pădure
Pentru a risipi orice suspiciune – dacă lucrul ăsta va fi fiind posibil – asigur cititorul, de la bun început, că povestea care urmează nu are ca scop nici o urmă de culpabilizare a cuiva. Din nefericire, precizările de felul ăsta sînt foarte necesare.
citiţiRegim şi dietă
Dacă regim pierde teren, cel puţin în limbajul gazetăresc, în favoarea lui dietă, circulaţia sa este nelimitată în comentariul politic. Sînt zeci de mii de atestări ale sintagmelor formate din termenul regim şi numele propriu al unui preşedinte sau prim-ministru.
citiţi
LA ZI îN CULTURă
Salvaţi odată Tribuna!
Cum ai putea cu adevărat înţelege că, după atîta vreme de la dovedirea plagiatului de către Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti,... citiţi
MUZICă
Alive and kicking
Sînt aproape sigur că toată lumea se aşteaptă, de fiecare dată cînd The Stooges intră în studiourile de înregistrări, la încă un Raw... citiţi
FILM
Nicolaescu revisited (II)
Pornind de la o butadă de-a criticului american Andrew Sarris despre colegul John Simon – „cel mai mare critic de film al secolului al XIX-lea“... citiţi
TIFF 2013 - în trei
Şapte zile de festival (dintr-un total de zece) în care am vizionat, în medie, cam patru filme pe zi şi, la final, tot mi-au rămas filme... citiţi
DE ACELASI AUTOR
Schimbări greu de controlat
"Vom prezenta filme din diferite zone. Pericolul cel mai mare ar fi să cădem în capcana de a arăta o succesiune de probleme care, într-un fel, ar demoraliza publicul nostru. Realitatea cea mai cruntă trebuie scoasă în evidenţă pentru a conştientiza unele lucruri."
citiţiMare. Mai mare. Maxim
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu e un fenomen. E unul dintre puţinele evenimente periodice româneşti care nu numai că durează, ci se dezvoltă. Îl urmăresc deja de aproape un deceniu: în fiecare an e tot mai mare. Fiecare ediţie pare ultima, căci standardele impuse – tot mai mari – par, de fiecare dată, imposibil de atins.
citiţiPredica despre căderea Romei
Romanul acesta a primit Premiul Goncourt 2012. Autorul a fost destul de surprins: unul dintre romanele sale anterioare, Balco Atlantico (2008), deşi înrudit, pare-se, cu cel premiat, nu stîrnise nici măcar o ridicare din umeri, darămite de sprînceană, în presa culturală franceză.
citiţi
Magdalena BOIANGIU Băieţii răi au succes
Explicaţia conform căreia aderenţa la discursul populist se...
George TOPÎRCEANU Un fulger
Eram prizonier de război în Bulgaria. Spitalul, în care mă apucase...
Cosana NICOLAE ERAM Campus graffiti
La cincizeci de kilometri depărtare de San Francisco, Universitatea...
Nazistul
Pe la Medgidia a început să decojească cel de-al cincilea ou fiert. La începutul călătoriei avusese opt, îmi dăduse şi mie unul, n-am putut să-l refuz. „Bagă la ghiozdan că vin vremuri grele!“ Ce vremuri grele puteau să ne aştepte într-o vacanţă de zece zile la 2 Mai? Însă el era mereu pregătit.
citiţiNouă criterii de judecat presa
Echilibrul sau imparţialitatea, buna-credinţă, separarea opiniei de informaţie, a departamentului editorial de cel de business şi alte principii de funcţionare a presei, aşa cum o ştiam sau o doream, sînt de domeniul trecutului. Cele mai de succes televiziuni politice ale momentului – B1, RTV şi Antena 3 – sînt aliniate cu PDL, PSD şi PNL, iar telespectatorii nu pot fi decît simpatizanţi ale aceloraşi.
citiţiUn concurs de vinuri
Între 23 şi 26 mai a.c. a avut loc cea de-a zecea ediţie a International Wine Contest Bucharest, la Biblioteca Naţională a României. Pe durata concursului, au putut fi vizionate şi trei expoziţii: „Laviu în vin roşu“ – Ion Nedelcu, „Ceramică“ – Bianca Boeroiu, „Fotografii dedicate vinului“ – printre acestea numărîndu-se şi cele după „picturile“ lui Conrad Engelhardt, din dopuri de la sticlele de vin.
citiţi



























