Editoriale și opinii

Tîlc show

rătăcit în Euro-Narnia

Domnul profesor

Valeriu NICOLAE

A fost cel mai remarcabil profesor pe care l-am avut. Avea un umor fabulos, citea cam tot ce era bun pe piața de carte și a devenit rapid idolul amîndurora. Am citit toate cărțile pe care le-a recomandat și nu am chiulit la nici una din orele lui – dovada cea mai clară de respect.

distribuie
fără doar şi coate

Și, totuși, cum putem respecta „majoritatea“?

Cătălin ŞTEFĂNESCU

În alte spații culturale, respectul față de alteritate nu e nici pe departe ideal, dar și-a construit în timp o bază rezonabilă. Atunci cînd vom reuși să învățăm că respectul față de semeni nu înseamnă doar considerația pentru cei care gîndesc aidoma nouă, abia atunci ne vom apropia de modelul civilizațional în care pretindem că credem. Chiar dac-am face-o doar pentru că „e la modă“, pentru că „se poartă“, tot ar fi un pas măreț.

distribuie

Dileme on-line

TIFF 2018

Ghid de orientare la TIFF 2018

Mihai CHIRILOV

Clujul nu e atît de mare ca să te poți rătăci ușor prin el dacă n-ai o hartă la îndemînă, dar TIFF-ul, cu evenimentele și proiecțiile lui suprapuse cu tot, îți poate da bătăi de cap serioase. Iată un ghid practic de orientare prin programul bifurcat al celei de-a 17 a ediții, dacă vrei să fii, pe cît posibil, la locul potrivit.

distribuie
TIFF 2018

„Dragoste pentru cinema“

TIFF-ul e un spațiu protejat în care se poate petrece orice, în care ești liber să trăiești ce vrei: șoc, groază, îndrăgostire, satisfacții intelectualiste, nostalgii pe care nu ți le-ai recunoaște în alt loc nici în ruptul capului.

distribuie
TIFF 2018

„O invitație care nu se refuză“ – interviu cu regizorul Andrei CREȚULESCU

Ana Maria SANDU

Îmi amintesc un voiaj nocturn interminabil, într-un tren care nu poseda wagon-lits, un oraș, o atmosferă și un festival de care m-am amorezat instantaneu, un party de închidere delirant, într-un Diesel dotat, la acea vreme, cu scaune din cele mai șubrede, urmat de un mic dejun la un restaurant libanez care astăzi nu mai există, unde eu am comandat (oroare!) o ciorbă de văcuță. Și-mi mai amintesc cum Mihai îmi nota febril în program filmele pe care nu aveam voie să le ratez. Tradiția asta s-a păstrat și azi.

distribuie

Pe ce lume trăim

La zi în cultură

Rosencrantz & Co.

„Micile“ istorii ale Marii Uniri

Oana STOICA

Scriitura documentată a Mihaelei Michailov este susţinută de regizorul David Schwartz printr-o teatralitate brechtiană, cu actori – naratori/comentatori/moderatori care impersonează personajele la vedere (costumele sînt neutre, negre, cu elemente colorate ce apar şi dispar pentru a marca personajele). Uneori, demonstrativitatea este prea didactică (în special în scenele ficţionalizate, cînd separarea în personaje bune şi rele devine schematică), prea evident subiectivă (de exemplu, caricaturizarea unor personaje arată perspectiva istorică agreată de creatorii spectacolelor)

distribuie

Muzică

Audio şi n-am cuvinte

Tot acest nou jazz britanic

Paul BREAZU

Alfa Mist n-a apărut pe compilația We Out There, produsă de Brownswood Recordings, label-ul lui Gilles Peterson, care încerca anul acesta să adune crema noului val jazzistic londonez pe un prim disc dintr-o posibilă serie. Dar ar fi putut avea locul lui bine conturat acolo, între numele unei generații pentru care acest gen muzical își redefinește granițele, planînd printre ocheadele evidente la pop și grime, afrobeat, drum ’n’ bass și house, hip-hop și neo-soul. O generație care, foarte probabil, se simte destul de încurcată la auzul cuvîntului „jazz“, așa cum puncta Piotr Orlov într-un text numit „Jazz’s New British Invasion“, publicat recent de revista americană Rolling Stone.

distribuie

Film

Societate