| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
Alexandru Al. ECOVOIU
O scrisoare către tinerii cercetători
Îți scriu ție, tînără sau tînăr care te apropii de 30 de ani și care nu știi sigur dacă mai merită să investești pentru a deveni om de știință, sau dacă a venit vremea să îți întemeiezi o familie, ori... o afacere. Nu demult aveam vîrsta ta și hotăram că nimic nu poate fi mai important decît cariera științifică.
La sfîrșitul anilor ’90, situația economică din România era cel puțin tristă, iar cea științifică – aproape comică. Drept pentru care, lăsîndu-i în urmă pe cei care țineau la mine, am plecat peste mări și țări, pentru a învăța meserie. Genetică. Eram convins că nu mă voi mai întoarce prea curînd, poate chiar niciodată, pentru că sistemul românesc nu îmi promitea nimic serios. Însă, după ce am înțeles cu adevărat ce înseamnă cercetarea de performanță, am revenit în țară. Am aflat de la străini că marile succese științifice se bazează pe aceleași ingrediente ca în orice alt domeniu: pasiune, multă trudă și răbdare de pescar. Desigur, dacă ai bani suficienți pentru echipamente, reactivi, cărți, reviste de specialitate, participări la conferințe, dar – impardonabil pentru un cercetător – și pentru casă, masă și blugi, satisfacțiile profesionale vin mai repede.
Lovit de un romantism demn de o cauză mai bună, am hotărît că pot lucra și în România, că pot contribui la dezvoltarea științei aici, unde aparent nu era nevoie de mine. Peste mulți ani, se va putea aprecia în mod obiectiv dacă am reușit sau nu, dar ceea ce îmi dă speranță este faptul că mi-am găsit aliați. Extrem de puternici. Lucrează în laboratorul meu, lucrează în laboratoare din Facultatea de Biologie a Universității din București. Masteranzi, doctoranzi, doctori în știință. Ei bine, acești colegi admirabili sînt tineri care se apropie de vîrsta de 30 de ani.
Sînt convins, tinere matematician, fizician, chimist, inginer sau artist de oriunde din România, că mă crezi, pentru că și tu ești ca ei, ai prieteni ca ei. Știu că ți-e greu, știu că ai fost umilit de multe ori, știu că sfertodocții și dinozaurii încearcă să te țină în umbră, știu că fondurile pentru cercetare au fost tăiate drastic din cauza minciunii economice. Aflu în fiecare zi ce greu îți este să împarți bănuții între chirie și o carte nouă, te cred cînd te gîndești foarte serios să emigrezi, așa cum au făcut mulți colegi de-ai tăi care au avut succes în Occident. Ai dreptate, acolo sistemul este bine pus la punct, este corect, aproape că te obligă să te pui în valoare. Și poate chiar este păcat să nu profiți de o asemenea oportunitate profesională. De aceea, numai tu poți hotărî dacă este bine sau nu să rămîi în țară. Dar dacă pleci, nu abandona ideea de a te întoarce într-o bună zi. Nu are legătură cu patriotismul de paradă. Cred că a fi patriot înseamnă a fi profesionist, și reciproca.
Cu permisiunea ta, aș îndrăzni să îți pun cîteva întrebări. Dacă sîntem de acord că sistemul nostru de învățămînt și cercetare este defect, cine și cu ce vrei să îl înlocuiască? Crezi că gerontocrația va face cel mai mic efort pentru a-ți construi matricea în care să te poți afirma? Nu te-ai săturat, draga mea colegă, dragul meu coleg, să vezi că și în știință funcționează clanuri și cumetrii? Nu vrei să mă ajuți să te ajut să ne ajutăm? Încă sînt la vîrsta la care pot pleca să îmi practic meseria în altă țară, într-un laborator în care să am tot ce îmi trebuie. Dar nu vreau, nu mi se pare corect față de mine, față de tine... Pur și simplu, e vorba de dreptul nostru de a încerca să fim fericiți acolo unde ne-am născut. Fără ajutorul tău nu pot contribui la construirea unui sistem eficient de formare a valorilor și voi ajunge să regret că nu am rămas cîndva printre străini.
Îndrăznesc a te ruga să nu lași cartea din mînă, să nu pui fruntea în pămînt, să nu cazi pradă deznădejdii, să îți păstrezi calmul și speranța. Continuă-ți experimentele, citește și scrie cît mai mult, nu accepta nici cea mai mică nedreptate, luptă-te chiar și cu morile de vînt dacă simți că ai dreptate, pentru că ai o vîrstă minunată. La 30 de ani ești și adolescent și matur, și dinamic și înțelept, e vîrsta la care ești o forță. Sînt obligat să sper că generația ta va obține măcar un Premiu Nobel pentru România. Generația mea doar s-a gîndit la el.
Îți mulțumesc că ai avut răbdare să parcurgi aceste rînduri și scuză, te rog, graba cu care le-am scris. Am vrut doar să ajungă la tine înainte să pleci, înainte să renunți. De fapt, pentru că te respecți, nu ai voie să renunți. Aștept să te văd și mîine în laborator...
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 5 comentarii.
1. si totusi...
adăugat de alex la data de 11 mai 2009 19:06:23
Si cum ramane cu fidelitatea fata de cei care ne-au acordat, aici (in strainatate), increderea de a forma echipe cu noi, de a investi in ideile noastre? Oricum, suntem cu ochii pe ce e acasa...
2. vom fi daca vom vrea
adăugat de Pastrama Florin la data de 12 mai 2009 22:08:03
In Romania cercetarea momentan nu e prioritate nationala. Daca noi tinerii, in jurul varstei de 30 de ani am face "un comitet al cercetarii in "exil"", am reusi peste 2-3 ani sa punem in aplicare puterea de coeziuni a acestei generatii de cercetatori. Nobel va veni ca un simplu efect in Romania, atunci; va fi un premiu nu al unei persoane ci al unei generatii!!!
3. Riscant
adăugat de P la data de 13 mai 2009 13:56:37
Am cumparat Dilema tocmai cand ma intorceam din Romania inapoi la treaba. Articolul Dumneavoastra parca mi a fost adresat mie. In curand imi termin docul si nu stiu ce sa fac: sa ma intorc acasa sau sa raman aici. Mi ar placea sa lucrez acasa in romania insa nu cred sa sunt suficient de bine antrenat sa ma pot bate cu sfertodoci. Mai ales ca pozitia pe care as putea veni este una temporara. M am uitat pe profilul Dumneavoastra autorul si am vazut ca sunteti lector. E foarte bine. In cazul meu e aproape inposibil sa razbat printe cumetri de la Universitate. Probabil curajul si rabdarea e raspunsul insa avand famile mie greu sa risc catva ani in tara apoi sa fiu in pozitia de a mi cauta de treaba iar in West. Mi aplacut articolul si atitudinea. Va invidiez.P
4. insa
adăugat de Mihaela la data de 17 mai 2009 13:47:34
Articolul Dumneavoastra e o pledoarie necesara. Cu toate acestea, trebuie sa precizati ca stagiile in strainatate sunt absolut necesare si ar trebui facilitata "reutilizarea" celor ce au capatat experienta in laboratoare si sisteme performante.
5. multumesc
adăugat de Valentina Codreanu la data de 18 iunie 2009 12:56:11
Va multumesc,
In primul rand ca mi-ati fost profesor si apoi ca prin aceasta srisoare mi-am amintit de un vis pe care l-am ingropat de ceva vreme.
|
|
|
|
