Vacanţe în comunism

1980/2014 - sau cum am văzut Obcinele...

N-am mai fost la ţară, la munte, pentru atîta timp, din 1980. Cînd părinţii se mută dintr-o casă în alta, copiii sînt trimişi undeva departe, ca totul să fie gata la întoarcerea lor. În acea vară pe mine m-au trimis în Obcinele...

citiţi

Vera ULARU:  Dropsurile cu mentă

Şerban ANGHELESCU:  Vara veche

Tema săptămînii:
Vacanţe în comunism
 

SITUAŢIUNEA

 

 

 
 

Andrei PLEŞU

Cînd vinovatul e nevinovat

Te poţi supăra pe cineva care nu-şi valorifică în mod inteligent calităţile, sau care nu-şi cunoaşte limitele, ori nu-şi domină slăbiciunile. Dar nu te poţi supăra pe un ins încă nealcătuit, nearticulat, fluid, imprevizibil nu prin subtilitate dinamică, ci prin carenţă... citiţi

Citiţi şi

Vintilă MIHĂILESCU:  Lăsaţi copiii să vină... cu maşina?

Sever VOINESCU:  MH 17: ce ştim sau ne facem că ştim

Gabriel GIURGIU:  Joc de dame cu remiză

Cristian GHINEA:  Fragmente de război

 

Stela GIURGEANU | DilemaBlog

Regăsirea timpului pierdut

 
 

"La cei 67 de ani ai mei" - mărturiseşte profesorul - "mi se pare incredibil că au trecut 43 de ani de cînd s-a destrămat Beatles. De cîte ori îl văd pe Sir Paul McCartney la TV, interpretînd o piesă veche, precum Hey Jude, mă opresc şocat: nu-mi pare că anii 70 sînt atît de departe".
 

citiţi

Iaromira POPOVICI | DilemaBlog

Dincolo de geam

 
 

Am ajuns în vara asta pentru prima dată la Biertan. Și mi s-a părut un loc aproape paradisiac. Într-un mod deloc complicat și foarte liniștitor. La pensiunea la care am stat, camerele erau mari, aerisite, cu parchet și mobilă ce părea veche, din lemn. 

citiţi

Adina POPESCU | DilemaBlog

Viața în mijlocul haitei

 
 

Cu toată „prietenia” noastră, cîinii își făceau conștiincios datoria: la orice mișcare pe stradă, mai ales noaptea, cîinii ham! Și nu orice fel de ham!, era un fel de acces de lătrat isteric care dura pînă la o jumătate de oră, pe două tonuri diferite – al lupului grav, bărbătesc, al cățelei Husky, obraznic și ascuțit. 

citiţi

Ana Maria SANDU | DilemaBlog

Pentru cine scriem?

 
 

Am auzit de nenumărate ori că actorii sînt dependenți de aplauzele de la sfîrșitul spectacolului. O spun chiar ei, vorbind despre energia teribilă care se degajă din palmele celor din sală. Creează dependență și le încarcă bateriile. O răsplată instant pentru o performanță în timp real.

citiţi

 

Lavinia BRANIŞTE Mai stăpînă pe furia mea

Eu cred că sînt o persoană adorabilă.

Cristina Hermeziu „Corpuri de femei, imagine şi timp. O...

Granada a învăţat cu siguranţă româneşte la sfîrşit de iunie...

Alexandru VAKULOVSKI Terrorussia

ar putea începe războiul
acum ar putea începe războiul

 

 

Rodica ZAFIU | cuvinte nepotrivite

Teneşi şi alte încălţări

 
 

Explicaţia formei teneşi nu e complicată: este posibil ca e în loc de i să fi apărut printr-un fenomen de hipercorectitudine (reacţie la închiderea populară a lui e la i, în alte situaţii) sau, strict fonetic, prin asimilare, sub influenţa primului e din cuvînt (mai ales într-un anume tip de pronunţare „relaxată“).

citiţi

Liviu PAPADIMA | învăţătura de minte

Cum devii expert autodidact

 
 

Prin ’94-’95, cînd a demarat şi la noi, cu sprijinul Băncii Mondiale, prima reformă curriculară de anvergură, puţini erau cei care ştiau cam ce se ascunde în spatele cuvîntului cu pricina. Cîţiva au încercat să explice şi neofiţilor, fără prea mare impact.

citiţi

Codrin Liviu Cuţitaru | prezentul discontinuu

Lexicologie extremă

 
 

Mă hazardam, în două articole anterioare, să fac nişte observaţii generale asupra tînărului studios din ceauşism, comparat cu echivalentul lui contemporan. Spuneam acolo că, înainte de 1989, buchiseala cărţilor, avea puţine şanse să ne scoată din multiplele complexe dezvoltate faţă de locuitorii capitalismului apusean.

citiţi

Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU | Ceaslov story

Despre desfătarea domestică

 
 

În goană după banalităţile exteriorului, Simeon Marcovici predică despre „plăcerile domesnice“. „Din toate desfătările pămîntului, nici una nu pătrunde inima mai adînc decît bucuria domescnică“, scrie la 1839, în cartea sa despre Datoriile omului creştin.

citiţi

Cătălin ŞTEFĂNESCU | fără doar şi coate

Diploma de facultate

 
 

Pe lista obiectelor golite de utilitate şi de conţinut simbolic, diploma de facultate se luptă, cu şanse serioase, pentru unul dintre locurile fruntaşe. Asta în timp ce diploma de bacalaureat a devenit un soi de adeverinţă-anexă la orice card de identitate, un act cumva asemănător cu certificatul fiscal sau cu cazierul.

citiţi

Maria IORDĂNESCU | Lasă-ţi copiii să vină la tine

Cuvinte fără frontiere

 
 

E inevitabil ca, într-o lume în care cuvîntul scris sau spus se propagă rapid pe distanţe ameţitoare, în care de la plugar la şef de stat, tot omul poate ajunge vedetă pe Facebook sau pe prima pagină a ziarelor, să se discute tot mai apăsat, tot mai intens despre libertatea cuvîntului.

citiţi

Selma IUSUF | legende urbane

Samplere, promoţii, degustări

 
 

Dacă cumperi două pachete, îţi dă unul gratis, plus o brichetă. Fata e foarte frumoasă. E cocoţată pe nişte orori de pantofi care dau impresia că piciorul ei fin se termină într-o copită dizgraţioasă. Stă cu orele în picioare şi nu ştiu cum rezistă pe platformele alea insensibile.

citiţi

 

 

CARTE

 
 
 

Marius CHIVU

Civilizaţii de serie B

În povestirea „Adevărul despre expediţia Starky“, Liviu Radu ne oferă relatarea unui fotograf pus de autorităţi să descrie o descindere... citiţi

 
 

Ana Maria SANDU

„Depresia e secretul de familie pe care îl...

Depresia nu e plăcută. Nimeni nu şi-a ales-o. Dar dacă tot te-ai pricopsit cu ea, poţi învăţa multe. Printr-un anumit proces, oamenii... citiţi

 

 

MUZICă

 
 
 

Paul BREAZU

A star is dead

În mai, anul acesta, Michael Jackson mai dobora, dacă mai era nevoie, un record. Single-ul „Love Never Felt So Good“ ajungea pe locul al nouălea... citiţi

 
 

Aron BIRO

Păcatul ambiţiei

După aproape 30 de ani de carieră, Dream Theater au ajuns în categoria trupelor care, în ciuda activităţii constante, mizează în bună... citiţi

 

 

FILM

 
 
 

Andrei GORZO

Moştenire

În road movie-ul de mare ţinută festivalieră Ida, plasat în Polonia anului 1962, o tînără evreică orfană, crescută într-o mănăstire... citiţi

 
 

Ana Maria SANDU

Cluj via Stockholm – TIFF, o istorie personală

Sînt cît se poate de sigură că nu există nici un alt eveniment cultural despre care să fi scris la fel de mult şi de constant ca despre... citiţi

 

 

Matei MARTIN | Mapamondul de buzunar

Poezia e la Bistriţa – cîteva fenomene

 
 

La a şasea ediţie, Festivalul de Poezie şi Muzică de Cameră de la Bistriţa a arătat că poezia nu e doar în cărţi sau pe scenă sau în saloanele literare, ci peste tot şi, mai ales, tot timpul. Această ubicuitate şi permanenţă a poeziei la Bistriţa e o surpriză mai ales pentru cei care frecventează festivalurile de literatură.

citiţi

Oana STOICA | Rosencrantz & Co.

Visează, vorbeşte, dansează

 
 

Dansul este o artă lucidă, care chestionează şi se autochestionează permanent. Refuzul conservării – pericolul care planează asupra limbajelor artistice conservatoare – o face vie, dar şi vulnerabilă. Şi asta o aseamănă mult cu viaţa.

citiţi

Tudor Călin ZAROJANU

Libertatea exprimării penibile

 
 

Păcatul originar al societăţii româneşti postdecembriste a fost acceptarea necondiţionată a axiomei conform căreia, atunci, toţi voiam cam aceleaşi lucruri. Ulterior – începînd chiar din ianuarie 1990 –, am început să ne-ntrebăm uimiţi „Cum de atunci eram solidari şi acum am devenit atît de scindaţi?!“

citiţi

„Traducătorul, cînd îşi începe ziua, are un text gata scris“ – interviu cu Sean COTTER

 
 

"Cînd lucrez la un proiect, mă gîndesc tot timpul dacă am găsit echivalentul potrivit. Iar o carte cum este Orbitor îţi intră nu numai în partea raţională a creierului, ci şi în subconştient."

citiţi

Ioana DIACONESCU

Voci, atitudine şi stil – Boema la Opera Naţională Română din Iaşi

 
 

În ultimii ani, scena Operei Naţionale din Iaşi, prin grija unei noi echipe manageriale, în frunte cu doamna Beatrice Rancea, este animată de producţii în care se manifestă voci tinere şi valoroase, odată cu reevaluarea şi actualizarea operei clasice.

citiţi

 
GALERIILE DILEMA VECHE

Clubul Dilema vech...

Lun, 2014-05-05 16:18

Kiev, ianuarie 201...

Vin, 2014-01-24 03:38

Albumul ROST - de ...

Lun, 2013-11-25 12:17

De meserie (foto)j...

Lun, 2013-10-21 15:25

Josef Koudelka

Mie, 2013-10-16 21:22

Lunetistul

Vin, 2013-10-04 12:17

Evgheniţi, ciocoi,...

Mie, 2013-10-02 22:13

Roşia Montană

Lun, 2013-09-23 15:24

Festival Dilema ve...

Lun, 2013-09-02 10:13

Festival Dilema ve...

Dum, 2013-09-01 09:41

Festival Dilema ve...

Sâm, 2013-08-31 10:52

Lansarea oficială ...

Mie, 2013-07-31 06:39

 
 
ADEVĂRUL DE ALTĂDATĂ

Alexandru CĂLINESCU Ucigaşul de imbecili

Anecdota e binecunoscută: trecînd pe lîngă o manifestaţie, Charles...

Andrei CODRESCU Ce e cultura?

Scopul termenului "cultură" este, în zilele noastre, să exprime ceva...

Andrei PLEŞU Omul fără dileme

Uneori regret că gazeta de faţă se numeşte Dilema. Constat aproape...

 

Galerii foto

Clubul Dilema vech...

Lun, 2014-05-05 16:18

Kiev, ianuarie 201...

Vin, 2014-01-24 03:38

Albumul ROST - de ...

Lun, 2013-11-25 12:17

De meserie (foto)j...

Lun, 2013-10-21 15:25

 

Adina POPESCU | portrete din mers

Micul mogul şi eternul redactor-şef

 
 

La un moment dat, am lucrat într-un trust de presă unde rolul meu era cel de „reporter special“, care livra materiale cu „crime şi mister“ pentru o revistă tabloid. N-aveam mare lucru de făcut, în afară de a umple două-trei pagini săptămînal, cu borfaşi, violatori şi criminali în serie.

citiţi

Iulian COMANESCU | Oameni şi etichete

Locul unde prezentul se face trecut

 
 

La Budapesta, într-o fabrică de textile fondată acum mai bine de 100 de ani de un industriaş pe nume Goldberg, trecutul recent doarme în bibliorafturi groase, pline de orori. Arhivele Societăţii Civile – una dintre creaţiile lui George Soros – conţin informaţie care începe pe vremea Războiului Rece şi se termină în anii ’90.

citiţi

Bogdan TĂNASE | bolero de travel

Hartă cu numere mari

 
 

Venit dintr-un loc unde listele cu patrimoniul care dispare dintr-un oraş sînt mult mai la îndemînă de alcătuit, n-ai cum să nu remarci meticulozitatea. Pe fiecare pliant, ghid, variantă electronică sau pe fiecare plăcuţă din dreptul obiectului de patrimoniu e trecut şi acest număr, însoţit de inseparabilele vocabule: „national treasure“.

citiţi

Liliana NICOLAE | La faţa locului

Moartea domnului Câmpeanu

 
 

Valentin Câmpeanu s-a născut pe 15 septembrie 1985, într-un sat din judeţul Dolj. A fost abandonat încă din prima zi. Şapte ani a stat la leagănul de copii din localitatea Corlate. În acest timp, a fost depistat cu virusul HIV, dar şi cu un retard mintal.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI