Revenire la povestea cu Staborul
Vreau să apăr drepturile romilor ca indivizi. Dreptul comunităţii de a fi într-un fel sau altul mi-e suspect. Pentru că, la un moment dat, dreptul comunităţii înseamnă dreptul bulibaşelor de a decide asupra individului supus lor. Şi cred că statul modern, liberal, nemulticultural trebuie să intervină pentru a apăra individul de bulibaşă. Dvs. ziceţi că sînt bine intenţionaţi. Foarte bine. Dar dacă nu sînt, atunci vreau un stat pregătit să intervină.
citiţiDare de seamă de la Linz
N-am întîlnit lamentări pe tema „moare cultura“, ci încercări de a găsi soluţii inteligente de promovare a culturii într-o lume dominată, ce-i drept, de producţia de masă şi de entertainment. Noutăţile tehnologice – care în mediile culturale româneşti mai degrabă sperie– sînt privite ca nişte instrumente a căror folosire adecvată poate ajuta presa culturală să se îndrepte către un public nou, mai tînăr.
citiţiNoutăţi
Hotelurile „serioase“ tind să preia în dotare o nouă specie de duş. Are cinci guri de apă fixe, aşezate paralel cu peretele şi una mobilă. Manevrarea lor se face cu ajutorul a trei butoane groase, care, mişcate cum trebuie (dar cum trebuie?), reglează, în chip misterios, temperatura apei, direcţia jetului şi intrarea în funcţie a unuia sau altuia dintre cele şase „duşuri“ ale dispozitivului.
citiţiAntifilozofica
Cato cel Bătrîn a fost unul dintre puţinii romani care au privit cu neîncredere succesul ambasadei ateniene printre tinerii Romei. Se temea că gloria cuvintelor va deturna tineretul de la ceea ce trebuia să urmărească de fapt, adică gloria armelor şi gloria acţiunii. Sigur, Cato Bătrînul îi dispreţuia pe filozofi, dar şi filozofia în general.
citiţiA fost uciderea lui Bin Laden o greşeală?
„A trăit ca un erou, a murit ca un martir... dacă au ucis un Osama, alţi o mie se vor naşte“, spune un comentariu de pe Facebook al unui grup intitulat „Toţi sîntem Osama bin Laden“. Grupul a fost înfiinţat la o oră după anunţul preşedintelui SUA, Barack Obama, referitor la moartea liderului Al-Qaeda.
citiţiAgricultura mică şi politica mare
Ideea mîncării bune (fără E-uri), tradiţionale, a devenit relativ repede „trendy, catchy, cool“. În fond, nimic rău în asta. Simpatic este cînd căutarea „Sfîntului Graal Agricol Comunitar“ (adică ieftin, dar şi scump, mult, dar şi natural) duce la propuneri de reglementare împotriva bunului-simţ economic.
citiţiPalatul Bohus din Şiria
În 1755, în momentul înnobilării sub Coroana Habsburgică, domeniul Şiriei va fi donat lui Emericus Bohus de Behárfalva, membru al unei vechi familii nobiliare maghiare de origine slovacă. Pe această moşie, baronul János Bohus îşi va construi în 1838 un impresionant ansamblu rezidenţial.
citiţiArheologie cu excavatorul
La Ministerul care-şi zice „al Culturii şi al Patrimoniului Naţional“, din neputinţa de a stăvili iniţiativa modernizatoare asupra căreia au căzut de acord Primăria Generală şi o mare întreprindere hispanică de construcţii, funcţionari indiferenţi au acceptat ca un petic de iarbă şi o inscripţie grandilocventă să fie tot ce va mai aminti de Academia Domnească de la Sf. Sava.
citiţiMicile aberaţii ale marilor oraşe
Bineînţeles, imaginaţia arhitecturală a proprietarului postsocialist se poate desfăşura în deplina sa creativitate cînd întregul spaţiu îi stă la dispoziţie – altfel spus, cînd există un singur proprietar. Dreptul la aberaţii este, în acest caz, nelimitat. El merge de la locuinţe private dintre cele mai fanteziste şi pînă la construcţii publice dintre cele mai agresive.
citiţiUn drac şi-o ţuică
Era februarie, zăpada de un metru şi un frig de minus 15 grade. O Românie abia ieşită din comunism. Aveam rucsacuri mari în spate şi încercam să ajungem la un refugiu din Retezat, la care mai fuseserăm cu ani în urmă. Un loc în care zile şi săptămîni la rînd nu vedeai picior de om, ci doar nişte urme de animale sălbatice, dimineaţa, prin zăpadă.
citiţi














