Fereastra de oportunitate cu Moldova
Mi-am petrecut o mare parte din ultimele luni documentînd un raport care se numeşte „Cum am folosit fereastra de oportunitate? Bilanţul unui an de relansare a relaţiilor România-Republica Moldova“. Titlul cam spune totul. Întrucît nu mulţi vor citi un document de 50 de pagini, care tratează şi multe teme de interes instituţional îngust, reiau mai jos o sinteză a recomandărilor pe care le facem în raport.
citiţiDemisia de (dez)onoare
Stat de drept? Nu se poate. E prea devreme. Deputaţii votează „emoţional“. Sîntem un popor emoţional, de altfel. Dacă vreunul fură un fleac, se găseşte altul care să spună „lasă-l, dom’le, o fi avînd şi el necazuri“. Dacă vreun demnitar fură (sau nu fură, nu ştim, n-avem încă o decizie a instanţei), gaşca din jurul lui îi „ţine spatele“ cît poate.
citiţiCe e voie și ce nu e voie
În urma protestului pe care l-am semnat împreună cu alţi nouă colegi în apărarea Eugeniei Vodă, au apărut tot soiul de comentarii, care dovedesc ce periculoasă este, în orice dezbatere, abandonarea bunului-simţ.
citiţiDor de Matei
Mai mult ca de obicei, zilele astea mi-a fost dor de Matei Călinescu. Nu ştiu de ce – insondabilele resorturi ale memoriei afective! M-am gîndit mult la el în zilele din urmă. Aseară, mă plimbam prin cartier şi am trecut pe lîngă micul restaurant libanez unde ne întîlneam pentru prînz de cîte ori venea în Bucureşti.
citiţiPuterea WikiLeaky
Dincolo de titlurile din ziare, de stînjenirea guvernelor şi de lovitura dată corespondenţei diplomatice secrete, dezvăluirile Wikileaks ale telegramelor diplomatice americane oferă o ilustrare brută a cît de adînc a fost alterată esenţa puterii în era noastră informaţională.
citiţiFonduri pentru cadouri
Acum cîţiva ani, fiind mereu nehotărît ce cadou ar trebui să-i cumpăr soţiei (de Crăciun, de Ziua ei, de 8 Martie), am întrebat-o pe şleau: „Cucoană, ce e acela cadou pentru tine, ce ţi-ai dori?“. Drept urmare, mi-a dat definiţia cadoului potrivit: „Ceva ce mi-aş dori, dar nu mi-aş cumpăra eu însămi“.
citiţiPalatul Mercy din Carani
Printre reşedinţele nobiliare extraurbane ale Banatului, palate ce păstrează urmele unor epoci şi istorii, unele strălucitoare – vorbind despre bogăţie şi rafinament, altele triste – vorbind despre neştiinţă şi indiferenţă, cel mai vechi este castelul construit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către guvernatorul administrativ şi militar al regiunii la acea vreme, contele Claudius Florimund Mercy d’Argenteau.
citiţiLacrimile caselor
Pe culoarele Facultăţii de Istorie din Bucureşti au apărut afişe care atrag atenţia studenţilor asupra existenţei unui proiect care ar trebui să-i intereseze. Se caută colaboratori pentru finalizarea unui studiu început acum patru ani pentru evidenţa patrimoniului arhitectonic al Capitalei.
citiţiAnul I după Brucan
Nu vă supăraţi, aici e scara 3? – o întreb eu pe femeia care spăla geamurile de la intrarea în bloc.
Nu, asta-i 2, în stînga e 3 – îmi răspunde ea fără a se opri din lucru. Mă duc aşadar la scara următoare, urc la etajul I şi sun la uşa din dreapta, aşa cum aveam instrucţiunile. Nimic. Mai sun o dată, aştept, bat apoi discret în uşă, tot nimic.
Cum se trage
Într-una din zilele Revoluţiei, pe 25 decembrie cred, mă aflam cam fără treabă la întreprinderea (cum se zicea pe atunci unei companii) la care eram angajat, undeva prin piaţa Chibrit. Eram cu toţii agitaţi şi comentam de zor evenimentele încă în plină desfăşurare.
citiţi- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- Ultima pagina
















