Ce frumos rujează intelectualii porcul!
Îmi închipui un scenariu deprimant în care am fi rămas blocaţi în România lui Ion Iliescu de pînă în 1996 – acea Românie coruptă, falită şi extenuată, dar care îşi dădea aere cum că ar fi căutat căi alternative de tranziţie şi o posibilă „democraţie originală“. Dacă acea Românie ar fi continuat, alde Vasile Secăreş şi Vladimir Pasti ar fi pozat drept creiere ale regimului, lucrînd atît pentru Iliescu, cît şi pentru programe alternative de modernizare, dar în cadrul aceluiaşi regim.
citiţiPavăza Europei și Spațiul Schengen
Cînd a intrat în vigoare tratatul care crea Spaţiul Schengen, a lipsit din peisaj o ţară importantă: Italia, membră fondatoare a Comunităţilor Europene. Motivele au fost pur tehnice: infrastructura necesară încă nu era gata. Aşa încît Italia a aderat la Spaţiul Schengen cu o întîrziere de cîteva luni, deşi ar fi trebuit să intre de la început. Tocmai un stat fondator să întîrzie, în timp ce membre mai noi ale UE au fost gata la timp?
citiţiSpiritul critic în supradoză
În baia de negativitate în care ne scăldăm zilnic, spiritul critic încetează să mai fie o virtute. Devine o boală. Aproape că e mai bună credulitatea. Dacă eşti gata să creditezi un fals, greul vinei cade asupra celui care distribuie falsul. Dacă însă respingi, precaut, ceea ce merită a fi creditat, vina e, în întregime, a ta. Spiritul critic devenit insomnie cîrcotaşă este un abuz al inteligenţei.
citiţiDouă lecții din trecut
Cînd scrie despre gramatica universală şi despre ştiinţele cognitive, îl găsesc fascinant – cînd scrie despre politică, relaţii internaţionale şi globalizare, Noam Chomsky nu îmi este deloc simpatic. Şi totuşi, cînd spune că, după experienţele Hitler şi Stalin, nu ar mai trebui să acordăm statului, în nici un fel, dreptul de a stabili care este adevărul, nu mă pot opri să nu-i dau dreptate, măcar parţial.
citiţiO pace anevoioasă pentru Sudan
Ei bine, America s-a implicat, în cele din urmă. Preşedintele Barack Obama l-a trimis pe senatorul John Kerry în Sudan, cu o propunere de pace între nordul şi sudul ţării. Ceea ce este un pas uriaş pentru evitarea unei vărsări de sînge ca cea care a ucis mai mult de două milioane de oameni în Războiul Civil de 20 de ani dintre Nord şi Sud, încetat abia în 2005 – şi care ameninţă să izbucnească din nou.
citiţiCAP-ul lovește din nou!
Acum vreo lună, agitaţie mare, la nivel de management superior în TVR. Apăruse un call (cerere) de oferte pentru a coopera la promovarea reformei Politicii Agricole Comune. Reforma cu pricina o va face domnul Cioloş. Ţara pe care o cunoaşte cel mai bine domnia sa este România (asta, în jargon de Bruxelles, înseamnă că dînsul este român).
citiţiCastelul Lonyai de la Medieșu Aurit
La 21 km est de Satu Mare, pe şoseaua ce duce la Baia Mare, se găseşte comuna Medieşu Aurit. Cei care au curiozitatea de a se abate din drumul principal pentru a ajunge în satul cu acelaşi nume, au şansa de a descoperi ruinele unui spectaculos castel renascentist.
citiţiLa întoarcerea de la expoziție
Nu trece o săptămînă fără ca Muzeul Ţăranului Român să anunţe spectacole, conferinţe, filme, aşa încît nu vom exagera spunînd că el a devenit cel mai cunoscut centru al vieţii culturale bucureştene. O dovedeşte marele număr al celor care-i calcă pragul, chiar dacă unii sînt atraşi de librăria Cărtureşti, care şi-a deschis un sediu acolo, iar alţii de tejghelele din curtea din spate, încărcate de produsele unei gustoase bucătării ţărăneşti.
citiţiCovorul multicultural
Nici nu au apucat bine conferenţiarii să dea cuvîntul sălii pentru întrebări, că un administrator de bloc, dublat de un reprezentant al poliţiei de proximitate, evident exasperaţi şi unul şi altul, au povestit cu sufletul la gură următoarea scenă: în fiecare duminică dimineaţa, o doamnă care stă la etajul opt coboară cu un covor în braţe, îl întinde pe iarba din faţa blocului şi se apucă să-l frece cu nişte perii şi săpun: Ça c’fait pas!
citiţiCutremurul vine cînd vrea el
Mai multe mici seisme produse în Vrancea la sfîrşitul lunii noiembrie au reaprins bucuriile catastrofice ale babelor şi televiziunilor. Au reînviat prezicătorii, şi jurnaliştii care fac audienţă de pe urma lor au exultat. Au început din nou să-i gîdile şi pe specialiştii cei adevăraţi, doar-doar le-or mai scăpa nişte afirmaţii pe baza cărora să se poată face apoi supoziţii şi interpretări catastrofice.
citiţi
















