Cristian GHINEA | Atitudini mic-burgheze

Deci, dăm anticorupţie la toată UE?

 
 

România ar trebui să militeze pentru nişte standarde europene minimale privind lupta cu corupţia şi pentru o procedură de monitorizare aplicabilă tuturor membrilor Uniunii. Ştiu, sună paradoxal şi contraintuitiv (România şi anticorupţia, baba şi mitraliera…), dar aveţi puţintică răbdare.

citiţi

Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Statul, artiştii şi procentele

 
 

Să ne imaginăm că vreun burtă-verde de la Primărie sau de la Consiliul Judeţean se duce la directorul Filarmonicii din oraşul X şi îi spune: „Păi, la ce vă trebuie atîtea viori în orchestră? Se poate cînta şi cu mai puţine, că am văzut io pe Taraf TV unii care cîntau frumos decît cu o vioară“; sau: „Ăla de la tobele alea mari a bătut în ele de 3 ori în 20 de minute în piesa aia muzicală la care m-aţi obligat să asist; deci se poate şi fără, că n-o să observe nimeni“.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Citatul ca armă albă

 
 

De obicei, a fi un autor des citat e un simptom al gloriei, o încununare. În literatura de specialitate, numărul lucrărilor în care apari ca referinţă a devenit chiar un criteriu de validitate ştiinţifică. Există o mare cantitate de site-uri care te introduc într-o junglă practic infinită de „vorbe celebre“. S-ar zice că, dacă le citeşti, înţelegi tot: sînt ample compendii de înţelepciune, care acoperă întreaga problematică a lumii şi adună laolaltă toată floarea aforisticii, de la Platon la Valeriu Butulescu.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Cafeaua americană

 
 

De fiecare dată cînd particip la reuniunile Adunării Parlamentare NATO, mă bucur să-l revăd pe doctorul Wladyslaw Sidorowicz. Este senator polonez, actual membru al „Platformei Civice“ şi, ceea ce mă face să îl respect infinit, fost membru marcant al „Solidarităţii“ de la înfiinţare pînă tîrziu, în 2001, cînd a decis să participe la constituirea „Platformei Civice“, alături de alţi foşti combatanţi.

citiţi

Michel ROCARD | Dezbateri politice

Căile franceze ale crizei

 
 

Franţa este în derivă. Potrivit sondajelor de opinie, popularitatea lui Nicolas Sarkozy a scăzut la cel mai mic nivel înregistrat de zeci de ani de către un preşedinte francez. Săptămîna trecută, doi miniştri au demisionat, dar agitaţia parlamentară şi a presei continuă, alimentată de acuzele de „conflict de interese“ împotriva unui ministru suspectat de corupţie în legătură cu strîngerea de fonduri pentru campania prezidenţială a lui Sarkozy. 

citiţi

Matei MARTIN | Ştiri nebăgate în seamă

Amenzi, sport şi locuri pentru fumători

 
 

Nu numai România, ci şi Franţa se confruntă cu absenteism în rîndul parlamentarilor. 93 de deputaţi ar putea primi sancţiuni pentru absenţe repetate şi nemotivate din cadrul şedinţelor de comisie. Absenteismul a scăzut după introducerea, în decembrie 2009, a unor sancţiuni, însă fenomenul e în continuare îngrijorător pentru organizaţiile civice care monitorizează activitatea Legislativului.

citiţi

Gabriel GIURGIU | euro-skepsis

Criza după Ilie şi Vasilakis

 
 

„Trei-trei de început, e tare, ai şi noroc, kir Vasilakis“, se bucură, ipocrit, Ilie. E plăcut, seara, la cafeneaua lui Vanghelis. Zăduful de peste zi se molcomeşte, e relativ linişte, vreme tocmai bună pentru o tablă cinstită, sănătoasă, tihnită, lîngă un pahar de ţuică. 

citiţi

Ina FUNETAN | SOS provincia

Piața Centrală nr. 17

 
 

 Îl vedem în fotografii şi pe cărţile poştale. Turiştii fotografiază frumoasele arcade gotice. Ansamblul „Sugălete“ din Bistriţa este bine cunoscut localnicilor şi vizitatorilor, fiind – alături de Biserica Evanghelică – o emblemă a vechiului oraş medieval. 

citiţi

Andrei Pippidi | SOS Bucuresti

A distruge, a păstra, a reface (III)

 
 

De ce Veneţia nu poate fi un exemplu? Fiindcă, aşa cum a spus odată românul care a scris cel mai mult despre acest oraş, „Veneţia nu e un oraş frumos, este un oraş unic“. Ideea că farmecul său stă în decrepitudine este banală şi falsă. De aici ar rezulta că nimic nu s-a modernizat sau, măcar, restaurat acolo şi că, prin urmare, ceea ce vede un vizitator de astăzi este întocmai peisajul urban pe care l-ar recunoaşte un veneţian din secolul al XVIII-lea, cu tot ce vreo patru veacuri precedente au împlîntat pentru totdeauna.

citiţi

Cătălin TOLONTAN | tolosport

Toleranţa faţă de străini

 
 

În echipele româneşti de fotbal au ajuns să joace destul de mulţi străini. Pare că suporterii i-au acceptat ca „de-ai noştri“ fără probleme. E la mijloc o mare toleranţă faţă de străini sau explicaţia e alta?

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI