Cristian GHINEA | Atitudini mic-burgheze

Lăsaţi orice speranţă, voi, viitori pensionari!

 
 

Ideea că pensia este un drept cîştigat care nu poate fi scăzut este o aberaţie atît din punct de vedere logic, cît şi practic. Argumentul celor care consideră nivelul pensiei un drept cîştigat spune că pensionarul a plătit acei bani de-a lungul vieţii şi acum şi-i ia înapoi. Este o opinie larg răspîndită, dar e falsă.

citiţi

Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Un caz de nesiguranță națională

 
 

A apărut o nouă strategie de securitate naţională, în care scrie că una dintre „vulnerabilităţi“ este presa. Într-o listă lungă de potenţiale ameninţări şi pericole la adresa ţării şi cetăţenilor săi, cineva a strecurat şi presa. Să fi citit studii academice complicate despre manipularea prin presă şi altele asemenea?

citiţi

Andrei PLEŞU | nici altminteri

România lui Dan Diaconescu

 
 

Dacă România poate fi echivalată cu „fanii“ OTV, atunci avem dreptul să spunem că România este o ameninţare la adresa propriei ei siguranţe naţionale. Nu teroriştii, nu corupţia şi cu atît mai puţin presa în ansamblul ei. Ci România lui Dan Diaconescu.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Printre notele mele

 
 

În acea zi din vara anului 1826, Stendhal stătea pe bancă, la umbră, în grădina liniştită a mănăstirii, delectîndu-se leneş cu privirea lacului Albano. Lent, ca într-o reverie, a început să scrie – cu vîrful bastonului de care, de cîţiva ani nu se mai despărţea – litere în praful aleii. Păreau fără sens: VKAPARMGMGAPABMDCGA. A zîmbit privind cum literele acestea nu se pot regăsi într-un cuvînt. Sînt prea multe şi prea dezordonate. Literele acestea sînt, de fapt, iniţialele fostelor sale iubite.

citiţi

Jorge G. CASTAÑEDA | Dezbateri politice

America Latină - liniştea de dinaintea furtunii

 
 

Foiala perpetuă a geopoliticii latino-americane e mai intensă ca niciodată. Ţările aşa-numite „Americile-1“ – cele care sînt fie neutre cu privire la confruntarea dintre SUA şi preşedintele venezuelan Hugo Chávez (sau Cuba), ori care se opun deschis aşa-numitelor guverne „bolivariene“ ale Boliviei, Cubei, Ecuadorului, Nicaraguei şi Venezuelei – avansează încet.

citiţi

Matei MARTIN

Ştiri nebăgate în seamă

 
 

Justiţia germană a dat un verdict controversat în ceea ce priveşte asistenţa la deces. O decizie recentă a Curţii de Justiţie de la Karlsruhe înlesneşte asistenţa la deces a pacienţilor aflaţi în stare gravă. Tratamentul persoanelor suferinde de boli incurabile aflate în comă avansată poate fi întrerupt dacă pacientul a dat de înţeles că nu doreşte să recurgă la tehnici de resuscitare.

citiţi

Gabriel GIURGIU | euro-skepsis

O agendă. Digitală

 
 

Neelie Kroes este o persoană foarte interesantă. A fost comisar pentru politici concurenţiale în timpul comisiei Barroso Unu. Cu alte cuvinte, s-a ocupat de sancţionarea firmelor care şi-au făcut un obicei din pîrlirea consumatorilor. Printre victimele sale – nume celebre din industria energiei (EON şi EDF) sau IT-ului (măreţul, inconfundabilul, unicul şi irepetabilul Microsoft).

citiţi

Alexandru GRUIAN | SOS provincia

Farmecul discret al palatelor (aproape) complet distruse

 
 

Că Palatul Martinuzzi din Vinţu de Jos, judeţul Alba, ar putea fi refăcut ţine de domeniul utopiei. Cel puţin în România crizei, dar întreprinderea ar fi destul de anevoioasă şi în vremuri normale. (Pentru curioşi, Vinţu de Sus nu mai există, este vechea denumire a actualei comune Unirea, tot în judeţul Alba.) 

citiţi

Dan ROŞCA | SOS Bucuresti

Gambrinus-ul lui Caragiale

 
 

De numele lui „nenea Iancu“ din Haimanale, cel care nu a fost primit în Academie imputîndu-i-se „calomnierea valorilor naţionale“, dar care, şi azi, ne face să rîdem cu lacrimi, fiindcă, după mai bine de un veac, ne recunoaştem, doar cu alte haine, dar la fel de „imparţiali“, în personajele sale, este legat numele Berăriei Gambrinus, cîndva mai celebră decît Caru’ cu Bere. Unde se găsea Gambrinus-ul lui Caragiale?

citiţi

Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro

Lecţia de istorie

 
 

Pe noi ne-au iubit foarte mult vecinii, toţi vecinii, se pare... N-a trebuit să ne apărăm că ne apărau ei. Cum ne ocupau unii, cum săreau ceilalţi să ne elibereze – şi, mă rog, să ne ocupe ei. Aşa că nu a trebuit să facem mare lucru ca să supravieţuim aici, în acest colţ de lume – ne-au apărat vecinii. Nici armată nu prea avem... Oricum nu ne-ar folosi la mare lucru! 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI