Momentul zero sau cînd ne împăcăm cu bogaţii
Filmul lui Alexandru Solomon – Kapitalism, reţeta noastră secretă – face valuri pe drept cuvînt. Este un film bun şi vă recomand să mergeţi să-l vedeţi. În acelaşi timp, dezbaterea pe marginea sa se canalizează greşit: originea averilor. Ar trebui să vorbim mai multe despre prezent şi despre relaţiile acestor oameni bogaţi cu statul, cu legea şi cu noi, adică spaţiul public în general.
citiţiLa un Apfelstrudel şi-un schnaps
Am plecat cu maşina, pentru a nu ştiu cîta oară, spre Europa de Vest. Pe DN 1 spre Braşov şi apoi Sibiu (căci am auzit că pe Dealu Negru sînt gropi şi nici autostrada Bucureşti-Piteşti nu se simte prea bine...), apoi spre Arad. La Orăştie, am vrut neapărat să văd dacă panoul cu un citat (lemnos) din „Romano Prodi, Preşedintele Comisiei Europene“ se mai află la locul lui, în spaţiul verde din mijlocul intersecţiei.
citiţiEtica românească şi spiritul capitalismului
De cîţiva ani, ador documentarele. Mă afund într-un documentar cu o voluptate mai accentuată decît în orice lungmetraj artistic. Faptul că cel mai bun făcător de documentare pe care îl cunosc spune că documentarul nu este obiectiv mă stabilizează în plăcerea mea.
citiţiAlegerile fără cîştigător din Marea Britanie?
Cum în sondajele de opinie laburiştii şi conservatorii sînt cotaţi oarecum la egalitate, alegerile britanice, din 6 mai, ar putea foarte bine să producă un parlament „de coaliţie“ în care nici unul dintre marile partide să nu obţină o majoritate, iar liberal-democraţii să deţină balanţa puterii.
citiţiȘtiri nebăgate în seamă
● Asistenţă pentru toxicomani. Primarul oraşului Luxemburg Paul Helminger are de luat o decizie dificilă: pe masa lui de lucru e proiectul unui centru de ajutor pentru toxicomani. Dacă aprobă construcţia unităţii sanitare, sute de toxicomani din capitala ducatului, dar şi din orăşelele din împrejurimi se vor perinda prin centrul oraşului, atraşi de perspectiva unei doze gratuite şi de asistenţa de specialitate oferite de centrul Tox-In.
citiţiDuios preşedintele grăi
De-a lungul vremii, mai precis de vreo 18 ani, cuvîntările, gesturile publice sau atitudinile lui Traian Băsescu mi-au creat varii stări cetăţeneşti. Greu mi-ar fi fost să îmi imaginez că Traian Băsescu ar putea să mă (şi) înduioşeze. Ei bine, zilele trecute, a reuşit.
citiţiModernizare cu animale
În sfîrşit, băncile şi coşurile sînt noua modă de după cea a parcurilor cu leagăne pentru copii. Acum cîţiva ani, acestea erau la ordinea zilei, se construiau cu nemiluita, parcă în ideea de a stimula natalitatea în sector. Nimic nu pare că se poate face fără un mare hei-rup, după care (odată afacerea încheiată şi banii daţi) investiţia rămîne de izbelişte. E stilul zilelor noastre şi mai ales al cartierului nostru.
citiţiIstoriile Ririei
Tipică pentru secolul al XIX-lea, clădirea păstrează şi astăzi, la nivelul structurii, elemente ale neoclasicismului specific perioadei respective, cu o boltă de trăsuri şi scară interioară. Arhitectul Ioan Sasu arăta că locuinţa a fost construită, cel puţin într-o primă formă, anterior anului 1819.
citiţiCiorănia – sau despre faptele „umile şi periferice”
Ajungem astfel mult mai departe decît stricta „cultură profesională“ a lăutarilor: ciorănia lor este un tip de inteligenţă, este de părere Stoichiţă, o inteligenţă care se opune gîndirii planificate aşa cum sofistul se opune, paradigmatic, lui Platon.
citiţi











Butonul play de mai sus este cheia 




