Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Parcaţi, tot va mai rămîne ceva…

 
 

Lumea occidentală e „construită“, de vreo sută de ani încoace, în funcţie de automobil. Marile oraşe şi legăturile dintre ele sînt concepute şi organizate pentru mersul cu maşina. Spun banalităţi, desigur, dar n-am găsit altă introducere pentru a ajunge la o altă mare banalitate (aproape un aforism, aş putea pentru ca să zic…): automobilul nu doar merge, el mai şi stă. Aici e-aici, căci inevitabil apare întrebarea filozofică: unde?

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

“Plăceri vinovate”

 
 

Din păcate, nu apuc să mai ascult radio decît foarte rar. Cînd sînt la volan, de pildă, profitînd de amplele răgazuri oferite de traficul metropolitan. Ştiu că există o mulţime de posturi, care de care mai zglobii, mai ştiu cîte ceva despre excelentele emisiuni culturale ale dnei Teodora Stanciu, dar, în general, n-am datele necesare pentru a emite judecăţi definitive despre prestaţia unei instituţii care, în copilărie, mi-a marcat decisiv formaţia culturală.

citiţi

Jorge G. CASTAÑEDA | Dezbateri politice

Atac împotriva OSA

 
 

Pentru America Latină, ultimele săptămîni au fost cu ghinion. Pe lîngă cutremurele de proporţii care au lovit Haiti şi Chile, regiunea a mai fost zguduită de un deces provocat de greva foamei în Cuba şi de reprimarea tot mai intensificată a drepturilor omului şi a opoziţiei în Venezuela.

citiţi

Gabriel GIURGIU | Pe la noi, prin UE

La raport

 
 

Recunosc. Urmăresc cu multă ciudă vînzoleala creată de periodicele rapoarte de evaluare pe justiţie ale Comisiei Europene. Ciudă, iritare, enervare. Să mă explic.

citiţi

Cristi LUCA | eurocinema

Frica de viaţă

 
 

Cel de-al doilea lungmetraj al regizoarei peruane Claudia Llosa, La teta asustada (în traducere liberă, Laptele deznădejdii) a fost premiat cu Ursul de Aur la Berlin în 2009 şi nominalizat la categoria Cel mai bun film străin la Oscaruri în 2010. Extrem de simplu şi totodată tulburător la o primă vizionare, La teta asustada e genul de film ale cărui sensuri şi semnificaţii îşi fac discret apariţia.

citiţi

Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro

Heteronomia universitară

De data aceasta va fi vorba despre alt fel de cotidian, mai puţin „hai-hui“ dar suficient de „socio“, un cotidian care va fi pîinea zilnică a profesorilor şi studenţilor ţării dacă actualul proiect de lege a învăţămîntului superior va trece aşa cum este el propus spre scurtă dezbatere publică chiar înainte de Paşte.

citiţi

Lucian MÎNDRUŢĂ | talon de participare

Umorul. De ce nu-i de rîs

De cîteva săptămîni trebuie să scriu vesel. Scriu la o emisiune la care lumea trebuie să rîdă. Şi, cum nu putem plăti toată audienţa şi nici verifica ce se întîmplă în fiecare casă, e clar că devine necesară folosirea unor glume.

citiţi

Andrei MANOLESCU | libertatea de impresie

Văcuţa noastră

 
 

Poate că peste vreo mie de ani copiii vor fi uimiţi să înveţe la şcoală că omul primitiv îşi creştea animale pe lîngă casă sau în mari complexe industriale pentru ca apoi să le mănînce. Poate că în acea societate viitoare, un om care va mînca un animal va fi perceput la fel cum este văzut astăzi un canibal.

citiţi

Şerban FOARŢĂ | Gazela de perete

Rosarium (II)

O angelitate-n cheie Yin

citiţi

Vlad STOIAN

Alanizare-substitut sau cum sfîrşim mereu cu foştii

Alan Wilder, fostul membru al trupei Depeche Mode, va fi prezent, pe 2 aprilie la The Ark într-un eveniment, produs de One Event, şi intitulat „Recoil Selected Events 2010 – A Strange Hour with Alan Wilder & Paul Kendall“.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI