Sever VOINESCU

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Ceauşescu, un principial de frică

 
 

Politica externă nu este altceva decît interacţiunea intereselor naţionale ale actorilor de pe scena internaţională. Interesul multora este acela de a se stabili şi respecta reguli care protejează exact motivele profunde ale dezvoltării lor: libertatea, pacea, democraţia, piaţa liberă etc.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Europa creştină sau Europa cretină?

 
 

Poate că soarta proiectelor mari, de anvergură istorică, este să se exprime în detalii. În orice caz, aşa a fost de la început gîndit proiectul Uniunii Europene: o mare construcţie politică destinată să trăiască secole, alcătuită dintr-o sumedenie de detalii concrete puse în operă de o birocraţie infinită.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Micul terorism. Două cazuri

 
 

Spectacolul terorismului este grandios! Marii terorişti sînt personaje de intensitate dramatică supraomenească. Fascinanţi! S-ar zice că teroarea este exclusiv la îndemîna celor ieşiţi din comun. Anodinii, plictisitorii, banalii se pot cel mult înrola ca soldaţi disciplinaţi în armata terorii, dar nu o pot inspira şi conduce.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Numiri potrivite

 
 

Ştiind că este dedicat numirii Preşedintelui său, dar şi Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate, am aşteptat rezultatul ultimului Consiliu European Extraordinar, amintindu-mi ce impresie mi-a făcut Consiliul de Iarnă din 2009, cînd primii ocupanţi ai acestor funcţii nou create pe atunci au fost anunţaţi.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Mentalitatea revigorantă a Războiului Rece

 
 

Sfîrşitul Războiului Rece nu a schimbat lumea în măsura în care se spune sau în măsura în care cred apostolii lumii noi. Sigur, a dispărut blocul comunist, democraţia a avansat viguros acoperind practic întreaga Europă, SUA au rămas singura superputere – sînt, deci, schimbări.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Fiecare oraş cu sindromul lui

 
 

Autorii studiului referitor la sindromul Rubens culeg mărturii foarte intersante de la personalul muzeelor care supraveghează săli cu Rubens sau lucrări în acest gen, şi care povestesc despre felul în care se comportă vizitatorii: supraveghetorii notează o abundenţă a gesturilor afectuoase, între privitorii acestor lucrări.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Fraţii mei vitregi

 
 

În ultimul timp, mă simt foarte ataşat de George Orwell şi de Arthur Koestler. Este un sentiment pe cît de cald, pe atît de straniu, pentru că nu împărtăşesc deloc convingerile lor. Spre deosebire de Orwell, nu sînt deloc sceptic în raport cu creştinismul şi nici nu mă simt atras de opţiunile „tory-anarhiste“...

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Sartre, susţinînd capitalismul

 
 

Zilele trecute, o întîmplare greu de explicat m-a dus spre piesa lui Jean-Paul Sartre, Diavolul şi bunul Dumnezeu. Piesa s-a jucat în premieră absolută în 1951 la Paris, iar Sartre ştia deja cît de importante sînt presa şi publicitatea, aşa că a creat în jurul piesei o continuă rumoare, încă cu şase luni înaintea premierei.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

MH 17: ce ştim sau ne facem că ştim

 
 

Cînd prăbuşirea lui MH 17 – pe 17 iulie, în zona rebelă din estul Ucrainei – a devenit o problemă politică (şi asta s-a întîmplat din prima secundă a dezastrului), am intrat în acest labirint. Unele lucruri erau evidente din primele ore ale dezastrului. Totuşi, politicienii ne-au spus că nu e bine să ne repezim să le credem.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Moartea omului nou, Emil Bobu

 
 

A venit ştirea morţii lui Emil Bobu. Avea 87 de ani. Cu siguranţă, cei mai tineri habar nu au cine a fost Emil Bobu şi, dacă e să fim oneşti, nici nu pierd ceva că nu ştiu. Noi, cei mai trecuţi, ştim. Personajul a fost cunoscut ca unul dintre puţinii intimi ai lui Nicolae Ceauşescu, în ultimii săi ani.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI