Ioana BOT
Un tren cît o ţară întreagă
Dacă aeroporturile şi avioanele mi se par chintesenţa no man’s land-ului şi, în consecinţă, le locuiesc cu un ciudat (mie) sentiment de inaderenţă, incitant asociată unei senzaţii de libertate „proastă“ , în schimb trenurile – de oricînd şi de oriunde – mi se înfăţişează drept imaginea cea mai necosmetizată şi mai plină de miez a ţării ce le are.
citiţiVacanțele vieții mele dintîi
Vacanţele au intrat în viaţa mea odată cu şcoala primară: cum nu îmi plăcea deloc la şcoală (sunetul sec al lemnului rupîndu-se îmi evocă pînă azi beţele învăţătoarei peste capetele şi spinările noastre...), vacanţele au primit implicit intensitatea unei trăiri fericite, ocupîndu-mă numai cu ceea ce îmi plăcea.
citiţiUn master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la planurile de învăţămînt.
citiţiCe mă miră, într-o după-amiază de iulie, după bacalaureat...
Studenţi care nu ştiu că pentru a citi o carte trebuie să îi întorci paginile (sic!), studenţi minţind infinit pentru a obţine înlesniri de la programul de studiu, studenţi căutînd să te facă din vorbe, deşi un semestru întreg le-ai explicat că nu e nici moral, nici profesionist să o încerce. Studenţi miraţi, la examen: „N-am crezut că o să mă întrebaţi pe bune!“.
citiţiInefabila interdisciplinaritate
Să presupunem că o universitate angajează un specialist în relaţia dintre istoria matematicii şi istoria literară: e nevoie de 3 cursuri şi minimum 45 de studenţi interesaţi pentru a menţine postul. Şi dacă studenţii nu se înscriu? Să faci din ele cursuri obligatorii pentru toţi cei de la Literatură română?
citiţiCîteva inefabile şi o definiţie
Prietenul la nevoie se cunoaşte“, repetăm, liniştindu-ne mai întîi pe noi înşine – că ştim ce este un prieten, adică. Dar, aici, nu prietenul este cuvîntul cu un sens mai problematic: prietenul „se cunoaşte“ (ceea ce sugerează o competenţă implicită a „cunoscătorului“ într-ale prieteniei), însă aceasta se întîmplă, atenţie!, „la nevoie“. Să reflectăm asupra „nevoii“.
citiţiO vară cu Obscure
La Geneva intră între obiectele firescului cotidian: cine circulă toată ziua prin vieille ville (străzi înguste, zone pietonale și doldora de lume la orice oră) se folosește nu de bicicletă, ci de ...trotinetă. Trotineta pentru adulți, pe care alunecă (uneori fac slalom printre pietoni, cu ușurința unor patinatori foșnind pe incredibila catifea a asfaltului) funcționari în costume antracit, profesori în khakis și pulovere un peu trop portés.
citiţiElitele? O frază de dînşii inventată…
Cu alte cuvinte, elitele există, dar nu cred că statul român postcomunist este mai interesat în crearea, menţinerea şi recunoaşterea lor decît statul comunist. Iar percepţiile României profunde se pliază acestei indiferenţe ceţoase, venite „de sus“, mai uşor decît am crede.
citiţiIlustra victimă - comploturi împotriva lui Eminescu
Cînd, la începuturile lui 1990, mass media a început să vorbească la noi despre Eminescu numindu-l „cea mai ilustră victimă a cenzurii comuniste“, ea nu făcea decît să repete un scenariu mitizant, cu succes verificat la publicul românesc.
citiţiCompetențele și performanțele specialistului român
Ca unei profesoare de română ce mă aflu, articolul dlui Dan Ungureanu din nr. 308 al Dilemei vechi, intitulat „Educaţia axată pe competenţe“, mi-a stîrnit, fireşte, interesul. Consider că orice dezbatere despre starea învăţămîntului românesc actual este binevenită, cu condiţia să fie altceva decît o perdea de fum electorală, publicistică sau cu mai ştiu eu ce mize străine substanţei dezbaterii înseşi.
citiţi- 1
- 2
- 3
- 4
- Ultima pagina
Mai 1973. Poveşti cu infractori (re)cunoscuţi
You may need: Adobe Flash Player.
Cîntec despre justiţia americană din Sud, unde linşajul era folosit cu spor. Şi panglica galbenă din jurul stejarului cel bătrîn e semn că logodnica aşteaptă sosirea celui care şi-a ispăşit condamnarea. Altfel, Lymon şi Fury au ars repede, dar au lăsat muzici care merită ascultate. De aceea, faceţi click pe butonul play de mai sus 
Să Film!, episodul 2: „După revoluţie”
UNATC București şi Film Menu pun la cale pentru vineri 18 mai, de la orele 19, proiecţia filmului „După revoluţie”, în regia lui Laurenţiu Calciu, urmată de o dezbatere cu membrii echipei de filmare.
citiţiEugenio Barba şi Dezordinea
De ani de zile, Festivalul Internaţional Shakespeare recuperează informaţie. Spectacole care au marcat gîndirea teatrală, hituri mondiale sau legende artistice au venit la Craiova şi Bucureşti prin intermediul Festivalului Shakespeare şi au recuperat datele pierdute despre istoria teatrală recentă.
citiţi
Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011). „...momentele bune / ar fi atunci cînd dumnezeu are reverii /... detalii
În perioada 3-13 mai se va desfăşura la Bucureşti Festivalul Filmului European. Programul celei de-a XVI-a ediţie: 52 de filme din 26 de... detalii
Cei care îşi mai amintesc de acel sezon senzaţional de acum douăzeci şi ceva de ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni se vor ... detalii
