Iaromira POPOVICI
Singur/cu oameni
Pentru mine, una, singurătatea nu a fost, în mod real, o opţiune. În ciuda a ceea ce mi-au spus unii şi alţii – oameni de încredere... – despre avantajele şi valorile ei, pentru mine nu a fost o stare fericit-productivă. Şi, cu toate acestea, parcă special pentru a-mi face pe invers, în mod involuntar, am ales mereu situaţii în care să trebuiască să mă războiesc cu ea.
citiţiOameni şi jocuri
În adolescenţă, pierdeam ore întregi jucînd… jocuri. Diverse jocuri de cărţi, de zaruri, de inteligenţă. Cînd ne strîngeam cu gaşca la Cumpătu, avînd în faţă vacanţe interminabile de două sau trei săptămîni, trebuia să le facem cumva faţă. Jocurile reprezentau o modalitate de „omorîre a timpului“; dar şi de a-ţi însuşi diverse deprinderi şi ierarhii sociale.
citiţiO altă posibilă perspectivă...
Animalele din jurul nostru. Aparent, un subiect cît se poate de uşor şi plăcut. Prima percepţie asupra lor e cea a unui căţel simpatic, eventual de rasă, şi cea a unei pisici aşijderea, alintate. Apoi, percepţiile, e adevărat mai îndepărtate, dar tot romantice, ale animalelor în „habitatul lor“, pe care le vedem la televizor, la Animal Planet sau National Geographic.
citiţiAm mîncat şi ne-am culcat
Cînd eram mică, îmi terminam poveştile pe care le scriam atunci conform formulei de mai sus. Ştiu că varianta clasică era „Şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi...“ Versiunea mea era, însă, una mai umană, mai aproape de rutina cotidiană a copilăriei. De Paştile actual am fost într-un loc pe care l-aş putea numi paradisiac din perspectiva frazei din titlu (şi nu numai).
citiţiMici miracole cotidiene
În viaţa de toate zilele se întîmplă, uneori, lucruri despre care nu ai crede că sînt posibile: întoarceri de situaţii, împăcări, iertări, descoperiri de oameni şi locuri ieşite din comun. Mici miracole cotidiene pe care, oricît te-ai strădui, nu le poţi provoca singur: se petrec dincolo de mărunta ta voinţă omenească.
citiţiPre- şi post- pascale
Biserica Stavropoleos. Rămîne locul în care pot simţi sărbătorile în singurul spirit creştin pe care îl cunosc, locul în care pot renunţa la atitudinea mea pleziristă de consumator, de om al oraşului dornic de senzaţii şi noutate.
citiţiDistracţie şi/sau moarte
Am văzut o mică parte dintre scurtmetrajele de la festivalul Next de anul acesta (28 martie – 1 aprilie 2012). Multora dintre acestea le-am găsit o trăsătură comună: de fapt, o trăsătură a lumilor pe care le reflectă – violenţa, de limbaj (despre care punea punctul pe i Radu Cosaşu în ultimul său articol) şi nu numai.
citiţiToată lumea din familiile noastre
Filmul lui Radu Jude, Toată lumea din familia noastră, prezentat la ultima ediţie a Festivalui Internaţional de Film Bucureşti, care s-a încheiat recent, a fost, pentru mine, cel puţin, o revelaţie. Şi din punct de vedere estetic, dar şi (anti)nostalgic şi autoreferenţial, să zicem. Pentru că în familia din film se regăsesc trăsături ale propriilor noastre (ale unora dintre noi) familii.
citiţiLumi "imposibile"
La Festivalul One World de anul acesta (13-18 martie 2012), am reuşit să văd puţine filme. Şi aşa a fost, însă, o experienţă inedită: ca şi anul trecut, documentarele m-au făcut să descopăr locuri şi oameni din lumea largă despre care nici cu gîndul nu gîndeam…
citiţiGianni, George, papa şi femeile
Mereu am vînat, în filme, atitudini măcar sugerat feministe ale personajelor masculine. Le-am urmărit evoluţia în raport cu partenerele lor de pe ecran, tot sperînd o schimbare surprinzătoare în ce le priveşte.În sfîrşit, într-o serie de ultime filme văzute, mai toate de un anumit nivel, am descoperit, cu vîrf şi îndesat, asemenea atitudini.
citiţiMai 1973. Poveşti cu infractori (re)cunoscuţi
You may need: Adobe Flash Player.
Cîntec despre justiţia americană din Sud, unde linşajul era folosit cu spor. Şi panglica galbenă din jurul stejarului cel bătrîn e semn că logodnica aşteaptă sosirea celui care şi-a ispăşit condamnarea. Altfel, Lymon şi Fury au ars repede, dar au lăsat muzici care merită ascultate. De aceea, faceţi click pe butonul play de mai sus 
Să Film!, episodul 2: „După revoluţie”
UNATC București şi Film Menu pun la cale pentru vineri 18 mai, de la orele 19, proiecţia filmului „După revoluţie”, în regia lui Laurenţiu Calciu, urmată de o dezbatere cu membrii echipei de filmare.
citiţiEugenio Barba şi Dezordinea
De ani de zile, Festivalul Internaţional Shakespeare recuperează informaţie. Spectacole care au marcat gîndirea teatrală, hituri mondiale sau legende artistice au venit la Craiova şi Bucureşti prin intermediul Festivalului Shakespeare şi au recuperat datele pierdute despre istoria teatrală recentă.
citiţi
Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011). „...momentele bune / ar fi atunci cînd dumnezeu are reverii /... detalii
În perioada 3-13 mai se va desfăşura la Bucureşti Festivalul Filmului European. Programul celei de-a XVI-a ediţie: 52 de filme din 26 de... detalii
Cei care îşi mai amintesc de acel sezon senzaţional de acum douăzeci şi ceva de ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni se vor ... detalii
