Eugen ISTODOR

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Rulează o reclamă la salam Gostat

 
 

Mie mi se pare foarte tare că nu are legătură cu ce era salamul pe vremuri. Doamne ferește, vorba aia, să fie vreo legătură! Salamul era tot zgîrciuri de carne, apă și soia, și zvonul bătea că ar fi tocați mai mulți șoareci decît porci. Avem aici o intersecție. Evident, salamul de astăzi este salam cu carne și ingrediente valabile.

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Deci, iar decît despre roşii

 
 

Este evident că reproducerea tuturor greșelilor de limba română care au bîntuit solul social după 1989 mi-ascunde sămînța crudă a roșiei. Nu este doar o obsesie a mea, este simbol al seminței pe care am pus-o în pămînt și pe care nu se știe cum nu o mai putem da afară nici din țară, nici din sînge, nici din hrana copiilor.

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Ce mai este de cumpărat prin tîrg?

 
 

Orice este de vînzare. Rinichi, inimă, pătrunjel, roșie țugui, lampă, lapte, mugur de pin, sarma, ciolan de cal, țînțar, plasă de țînțar, aer. Nu este nici o lege sau există doar o lege a rentabilității. Se vinde? Vînd. Nu mai avem nici un șoc cultural. Din contra, totul este îmbrăcat în forme cît mai atrăgătoare. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Căpşune

 
 

Este clipa noastră de căpșune. O dată în an. Am întîlnit căpșune la margine de drum, în Obor, la Rosetti la statuie, în față la Universitate. Este o uriașă conspirație a căpșunelor împotriva indiferenței noastre colective. Bă, căpșune sînt peste tot, ce-o fi acum așa nou?

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Bucate, vinuri și obiceiuri românești, de Radu Anton Roman, 1998

 
 

Mi-am adus aminte de o carte. Și cartea asta este printre cele 101 cărți ale mele de citit într-o viață românească. Ce-i cu cartea asta? Să privim ce se mînca pînă la această carte. Sărăcia de după 1989 nu a dat șanse mari hranei. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Portocale la 2 lei și băiatul de la Vidra

 
 

Ce oră aiurea este ora două după-amiază! Nu ai ce căuta la două în piață. Este o rușine, ce faci tu toată ziua, dacă nu te-ai trezit dimineața, sprinten să dai ochiului leguma aburindă de pe vrej? Uite, am pățit așa necaz. Mi-am uitat banii acasă și, dus-întors, am pierdut ora. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Noi. M-am umflat cu cartofi (de ăia)

 
 

Cartoful dulce și untos, cum îmi place mie, l-am tîrnosit prin unt și cu mărar. Aveam și brînzet prin frigider, dar am mîncat cu 30 de lei vreo două zile. Știu, nu poți să mănînci aiurea, dacă ești sărac și bagi zilnic cartof în gîtlej, e chin. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Am plecat să-l iau pe taică-meu la București

 
 

V-am mai spus, se ține de agricultură, porumbei, capre, vaci, porci, pe undeva spre Alexandria. La peste 80 de ani nu sparge el munții, dar dă zăpada, seamănă, dă de mîncare la orătănii, culege roșia. Este bine. O dată pe lună, îl iau la analize. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Pisica de Paşte

 
 

Eu am considerat-o o scîrbă, un leș fără suflet. O chem la mîngîieri, ea fuge de rupe pămîntul, apoi dă tîrcoale și iar fuge. Unde fuge? Casa este de-o cameră, în cameră – mobilă, pe mobilă – obiecte. Camera matematic așezată, cu spații generoase de mișcare. Pisica este peste tot, dar nu-n brațele mele. Niciodată în apropiere. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Primăvară. Cum stă deoparte toamna în Piață

 
 

Sigur ați văzut. Comersanții cu nucile, cu uscatele, cu afumatele, cu fasolea boabe stau mai la margine. Toamna stă deoparte. Undeva, gri, în colț, în margine. Este vizibil leușteanul proaspăt, este deoparte cel uscat, este ceapa verde în maldăr, snop, stă tăcută cea uscată.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI