Eugen ISTODOR

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Portocale la 2 lei și băiatul de la Vidra

 
 

Ce oră aiurea este ora două după-amiază! Nu ai ce căuta la două în piață. Este o rușine, ce faci tu toată ziua, dacă nu te-ai trezit dimineața, sprinten să dai ochiului leguma aburindă de pe vrej? Uite, am pățit așa necaz. Mi-am uitat banii acasă și, dus-întors, am pierdut ora. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Noi. M-am umflat cu cartofi (de ăia)

 
 

Cartoful dulce și untos, cum îmi place mie, l-am tîrnosit prin unt și cu mărar. Aveam și brînzet prin frigider, dar am mîncat cu 30 de lei vreo două zile. Știu, nu poți să mănînci aiurea, dacă ești sărac și bagi zilnic cartof în gîtlej, e chin. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Am plecat să-l iau pe taică-meu la București

 
 

V-am mai spus, se ține de agricultură, porumbei, capre, vaci, porci, pe undeva spre Alexandria. La peste 80 de ani nu sparge el munții, dar dă zăpada, seamănă, dă de mîncare la orătănii, culege roșia. Este bine. O dată pe lună, îl iau la analize. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Pisica de Paşte

 
 

Eu am considerat-o o scîrbă, un leș fără suflet. O chem la mîngîieri, ea fuge de rupe pămîntul, apoi dă tîrcoale și iar fuge. Unde fuge? Casa este de-o cameră, în cameră – mobilă, pe mobilă – obiecte. Camera matematic așezată, cu spații generoase de mișcare. Pisica este peste tot, dar nu-n brațele mele. Niciodată în apropiere. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Primăvară. Cum stă deoparte toamna în Piață

 
 

Sigur ați văzut. Comersanții cu nucile, cu uscatele, cu afumatele, cu fasolea boabe stau mai la margine. Toamna stă deoparte. Undeva, gri, în colț, în margine. Este vizibil leușteanul proaspăt, este deoparte cel uscat, este ceapa verde în maldăr, snop, stă tăcută cea uscată.

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Să te aşez eu la masă

 
 

O ciurdă de chelneri te aşteaptă în fruntea restaurantului. Priviri, şorţuri, hîrtii importante, au treabă. Uneori, musca are loc la orice masă, dar ei sînt statornici în front line. Te sperie, te spintecă. Şi-ncepe tîrgul. Vreţi o masă? De ce oi fi venit? O masă de o persoană? Wow! Sau două? Sau nouă? 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Guvernul naiv

 
 

Un act de mare tupeu din partea administrației Otopeniului desființează accesul taxiurilor de la orice firmă cu tarif oficial acceptat, pe motivul că acestea dețin instalație de alimentare pe gaz. Ieri, coborînd din avion, m-am așezat la o coadă care în jumătate de oră a rămas neclintită. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Ce-mi vinde un pui de cîine, ce cumpăr eu

 
 

Vreo două nopți, imposibil să adorm. Schelălăia. Era sub geam. Pui de cîine. Să-l omor? Să vorbesc cu el? Ce să i spun? M-am prostit? Ochii-cearcăne mi-au spus să-mi pun perna pe cap și să nu-mi pese. Și m-am trezit că nu mai aud. Să salvezi un suflet sau să tragi un somn? Să-ți iei o grijă sau să fugi de ea?

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Scaune şi mese

 
 

De vreo zece ani însă, am simțit că sînt prea mare pentru lumea mea. Prea înalt. Mesele, scaunele, chiuvetele sînt puse, peste tot unde mă aflu, prea jos. Este o lume a piticilor. 

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Cum m-am vîndut

 
 

Om bătrîn, ce mai poți tu vinde? Eram culcat pe două mese. Cu melonul pus lumînare pe piept, cu papion purpuriu la gît, pantofi talpă de talpă. Mi se spusese că-n podul ăla scoate capul o pisică. Să nu mă sperii. Dar eu dădeam din fund din cînd în cînd, să nu mă ia pisica drept mort.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI