Andrei GORZO
Întreabă vîntul
O lucrare de maestru, A fost odată în Anatolia al lui Nuri Bilge Ceylan (care închide Festivalul Filmului European din Bucureşti, pe 13 mai) este (ca şi Aurora al lui Cristi Puiu) un mystery criminalistic conceput astfel încît să zgîndăre certitudinile epistemologice ce permit însăşi existenţa acestui gen de poveste.
citiţiStupid party tricks
Undeva la Palilula, prima incursiune în cinematografie a respectatului regizor de teatru Silviu Purcărete, e o reprezentare teatralist-stilizată, faceţios-fabulatoriu-fantasmagorică (şi costisitoare) a vieţii (de provincie) în comunism şi, dincolo de asta, a „fiinţei naţionale“ româneşti.
citiţiMarx lives!
Noul film al maestrului finlandez Aki Kaurismäki, Le Havre, e un basm social plasat în portul titular din Franţa contemporană, unde un visător pe nume Marx, cu concursul unui alt spirit artistic, şi anume rockerul Little Bob, şi mai ales cu susţinerea unor oameni din popor (băcanul, pîinăreasa, barmaniţa de la colţ), ajută un copil african, căutat de poliţie, să-şi regăsească mama.
citiţiTransgresii moderate
Ejectat din middle-class-ul metropolitan turbat de Criză şi refuzînd să se adapteze la life-style-ul bugheziei provinciale, un cuplu conjugal (Jennifer Aniston şi Paul Rudd) se refugiază într-o colectivitate neo-hippie. Toate cele trei medii sînt caricaturizate clişeistic, dar meseriaş, în comedia Cu lumea-n cap.
citiţiEtno-kitsch sentimental-umanist
Lansat la Festivalul de la Cannes anul trecut şi atacat de presă pe toată linia, Izvorul femeilor reprezintă tentativa lui Radu Mihăileanu – regizor francez de origine română şi rege al etno-kitschului umanistoid – de a anexa şi „sufletul arab“ la restul domeniilor sale („sufletul evreiesc“, „sufletul rus“, „sufletul ţigănesc“).
citiţiTeatrul de familie al lui Radu Jude
Toată lumea din familia noastră e o comedie despre cum un aranjament de divorţ care s-a vrut raţional şi chiar cordial (fostul soţ să poată sta la taclale cu actualul partener al fostei soţii atunci cînd vine să-şi ia copilul pentru weekendul lui lunar) basculează în iraţionalitate spumegîndă, cu capete sparte şi poliţia la uşi, pe parcursul unei dimineţi caniculare.
citiţiAm dat naştere Satanei
Tratînd despre misterul răutăţii care poate ieşi la iveală (sub forma unui masacru precum cel de la liceul Columbine) dintr-un adolescent care „părea să le aibă pe toate“, Trebuie să vorbim despre Kevin e un film care doar senzaţionalizează problema, fără să reflecteze consistent asupra ei.
citiţiProf. Scorsese
Nominalizat la 11 Oscaruri – cu unul mai mult decît principalul său rival, Artistul, care însă le-a cîştigat pe cele decisive –, Hugo al lui Martin Scorsese nu va mai fi distribuit, pînă la urmă, în cinematografele din România. E mare păcat, pentru că (pe lîngă faptul că se cere apreciat în 3D), Hugo este, cel puţin la nivel discursiv, un film mult mai complex decît The Artist.
citiţiArta fraţilor Dardenne
Una dintre marile success-stories de pe piaţa contemporană a cinema-ului european de artă este mica întreprindere belgiană operată de fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne, coregizori, coscenarişti, coproducători – un „cineast bicefal“, după cum formulează însuşi Luc într-un jurnal publicat sub titlul Au dos de nos images (2005).
citiţiDezastru după dezastru
Tatăl fantomă e debutul regizoral al publicitarului, profesorului de scenaristică şi ex-criticului de film Lucian Georgescu (membru al aceluiaşi departament din cadrul Facultăţii de Film a UNATC în care predau şi eu). Filmul se bazează pe o nuvelă autobiografică de Barry Gifford, inclusă în volumul The Stars Above Veracruz.
citiţi


















