Adina POPESCU

Adina POPESCU | portrete din mers

Avem proiecte, avem valoare

 
 

Pierdută printre atîtea proiecte ale celor din jurul meu, nu doar că nu-mi mai doresc să am propriile mele proiecte, ca pe timpuri, ci, de fapt, nu-mi mai doresc nimic. Mă simt secătuită de energie doar privindu-i pe ceilalți care se agită atît de mult și cu atîta înverșunare ca să-și ducă toate proiectele la capăt. 

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

Unde-au dispărut copiii de afară?

 
 

Nu-i pot da sfaturi: ieși afară, joacă jocuri reale, fă mișcare – știu că n-are rost. Poate că și eu, dacă aș fi de vîrsta lui, aș avea aceeași opțiune. E doar un alt tip de copilărie. Nu pot aprecia dacă ei sînt mai cîștigați decît noi. Sau invers. 

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

O ilustrată de la Deva

 
 

Oameni plimbîndu-se pur și simplu, salutîndu-se unii pe ceilalți, și senzația că aparții acelui loc. Ne-am așezat la o terasă – în dreapta noastră era o gașcă de „băieți“ trecuți de 60 de ani care beau cafele sau ceai și comentau autostrăzile din Germania și faptul că nici într-o sută de ani noi n-o să atingem standardul de acolo.

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

Bookfest, alegerile şi starea de normalitate

 
 

Dintr-odată, acești oameni reprezintă „majoritatea“ pe care trebuie s-o acceptăm, deși nu este nici pe departe cea mai bună lume posibilă. Dar poate că lumea noastră și starea de normalitate, de fapt, nici nu există, trăim protejați într-o bulă pe care noi singuri ne-am creat-o în timp și cu răbdare, dar ce bine ne simțim aici!

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

Europeni, în lumi virtuale

 
 

În noul joc, la început am nimerit într-o ghildă al cărei șef era un olandez. La o primă impresie, oamenii păreau deschiși și comunicativi, păreau că se știu între ei de-o viață. Poate că joacă de multă vreme – m-am gîndit. Sau sînt deja prieteni în viața reală. Pînă la urmă, m-am lămurit.

citiţi

Adina POPESCU | Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?

Viitor de aur, ţara noastră are

 
 

Pe la 7-8 ani, îmi doream să mă fac gimnastă, ca Ecaterina Szabó. Nu ca Nadia, ea aparținea unei alte generații. Gimnastele românce au reprezentat, în anii comunismului, modele de succes pentru mii de fetițe care se dădeau peste cap pe bara pentru bătut covoare, din spatele blocului. 

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

Intimitate?

 
 

Se înghesuiau de-a valma zeci de oameni, se făceau permutări, se ghicea fiecare mișcare de sub pînza de cort, se auzea tot. Și atunci învățam să apreciez ceea ce aveam, adică intimitatea de acasă. Dar oare ce fel de intimitate avem? Ce mai reprezintă intimitatea noastră, a tuturor, într-un mare oraș?

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

Mici intervenţii în „sistem“

 
 

Colegul matematician, care a copiat cuvînt cu cuvînt din manual, a luat 10. Acesta e „bagajul“ cu care am intrat în viață. Un sistem de valori cu totul pe dos. Astfel de lucruri te marchează într-un fel sau altul, fără să vrei. La 14 ani, chiar și la 18, știi ce e bine să alegi? Școala te pregătește pentru astfel de alegeri importante?

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

Plecări, aşteptări

 
 

„Unde fugi așa, mamaie?“ S-a uitat la el ca și cum nu i-ar fi înțeles întrebarea și și-a văzut de drumul ei. „Mai ai 35 de minute pînă la tren!“, a informat-o exasperat nepotul. Abia atunci bătrîna s-a oprit – să-l creadă, să nu-l creadă?

citiţi

Adina POPESCU | portrete din mers

Bărbaţii de la pază şi protecţie

 
 

Ce păzește el sau pe cine păzește, n-am să înțeleg niciodată, fiindcă de cele mai multe ori îți dă senzația că taie frunze la cîini. Dar nu, el are grijă de siguranța clienților și din cînd în cînd simte nevoia, ca orice om în uniformă, să‑și manifeste autoritatea.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI